Munca la domiciliu

Definitia muncii la domiciliu :

In conformitate cu art. 105 din Codul Muncii, “ (1) Sunt considerati salariati cu munca la domiciliu acei salariati care indeplinesc, la domiciliul lor, atributiile specifice functiei pe care o detin.”
Caracterele speciale ale acestui mod de lucru sunt date de art. 2 si 3 din acelasi articol care arata ca: “(2) In vederea indeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariatii cu munca la domiciliu isi stabilesc singuri programul de lucru” si “(3) Angajatorul este in drept sa verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, in conditiile stabilite prin contractul individual de munca.”
Spre deosebire de normele europene in domeniu (Conventia nr. 177/1996 a Organizatiei Internationale a Muncii), in legislatia noastra nu au fost incluse reglementari referitoare la munca desfasurata intr-o alta locatie, diferita de sediul angajatorului si de domiciliu. De asemenea, nu sunt incluse nici dispozitii care sa se refere la posibilitatea salariatului de a fi ajutat de membrii familiei in desfasurarea muncii, asa cum prevad legislatiile unor state europene. Dupa cum se vede, legiuitorul roman a preferat o atitudine mai stricta in acest domeniu.

Contractul de munca la domiciliu:
In afara elementelor obligatorii unui contract de munca, prevazute in art.17 din Codul Muncii, contractul individual de munca la domiciliu trebuie sa mai contina: precizarea expresa ca salariatul lucreaza la domiciliu , programul in cadrul caruia angajatorul este in drept sa controleze activitatea salariatului sau si modalitatea concreta de realizare a controlului si obligatia angajatorului de a asigura transportul la si de la domiciliul salariatului, dupa caz, al materiilor prime si materialelor pe care le utilizeaza in activitate, precum si al produselor finite pe care le realizeaza .
Majoritatea doctrinarilor arata ca lipsa formei scrise atrage incidenta art 16 alin 2 din Codul Muncii in sensul ca se prezuma incheierea contractului pe perioada nedeterminata iar partile pot face dovada continutului prin orice mijloc de proba. Asadar, si contractul de munca la domiciliu, avand un caracter consensual, ar putea fi probat prin orice mijloc, forma sa scrisa fiind ceruta doar “ad probationem”. Tot in ideea caracterului consensual al contractului de munca la domiciliu, se poate spune ca nu numai dovada incheierii ci si dovada executarii de catre salariat a obligatiilor ce-i revin se poate face prin orice mijloc de proba.
Desi nu se arata in mod expres, se subintelege ca obligatia angajatorului nu se refera strict la “transportul” materiilor prime si materialelor necesare activitatii salariatului ci si la suportarea costului acestora. De asemenea se impune concluzia ca partile trebuie sa clarifice si aspectul cheltuielilor pe care le implica procesul efectiv de productie la domiciliul salariatului (apa, gaz, lumina).

Egalitatea de tratament
Prin dispozitiile Codului Muncii a fost instaurata egalitatea de tratament in privinta persoanelor salariate, indiferent de felul contractului de munca. Astfel, art. 107 CM arata: “(1) Salariatul cu munca la domiciliu se bucura de toate drepturile recunoscute prin lege si prin contractele colective de munca aplicabile salariatilor al caror loc de munca este la sediul angajatorului.
(2) Prin contractele colective de munca se pot stabili si alte conditii specifice privind munca la domiciliu”.
Intelegem, astfel, ca si salariatul cu munca la domiciliu are acelasi drept la informare si consultare ca si ceilalti salariati care lucreaza la sediul angajatorului. Ca urmare, partile ar trebui sa gaseasca, de comun acord, o modalitate prin care informarea si consultarea sa se poata realiza in timp util. Toti salariatii, indiferent de forma in care sunt ei angajati, au un interes legitim pentru a cunoaste situatia economica si financiara a societatii, putand, astfel, sa aprecieze stabilitatea raporturilor de munca, perspectivele de realizare a drepturilor lor precum si modul in care trebuie sa actioneze in vederea protejarii intereselor lor comune cu cele ale angajatorului. Aceasta obligatie este stipulata si in Carta Sociala Europeana revizuita, ratificata de Romania prin Legea 74/1999.
Se intelege ca salariatul cu munca la domiciliu nu poate beneficia numai de drepturi ci ii vor incuba si obligatiile specifice muncii prestate.


Sursa: Codul Muncii adnotat