Contestatiile impotriva actelor de control fiscal privind organizarea evidentei in scopul TVA

dr. Horatiu SASU

Pe de alta parte, este posibil ca insasi administratia fiscala sa comita erori care sa aduca un prejudiciu contribuabililor. In acest caz, la cererea platitorilor sau din proprie initiativa, administratia trebuie sa procedeze la corectarea erorilor comise.

Solutionarea starilor contencioase de natura fiscala prezinta urmatoarea particularitate: rezolvarea contestatiilor urmeaza mai intai calea procedurilor administrative si numai ulterior se poate recurge la proceduri jurisdictionale 1).

Ce se contesta dupa ce a trecut controlul?

In privinta obiectului contestatiei, alin. (2) al art. 176 statueaza: “Obiectul contestatiei il constituie numai sumele si masurile stabilite si inscrise de organul fiscal in titlul de creanta sau in actul administrativ fiscal atacat”.

In alta ordine de idei, Codul de procedura fiscala nu stabileste in mod limitativ categoriile de acte impotriva carora contribuabilul poate face contestatie, ci stabileste principiul potrivit caruia contribuabilul poate face contestatie impotriva oricarui act administrativ fiscal care indeplineste conditiile prevazute de lege.

Daca nu e control si nici decizie de impunere... nu facem valuri

Actiunea in constatarea inexistentei unei datorii de natura fiscala este inadmisibila – a stabilit practica judiciara. in speta in care s-a emis aceasta concluzie reclamantul solicitase, in contradictoriu cu Primaria Pitesti, sa se constate ca nu are nici o datorie fata de aceasta, in legatura cu aplicarea Legii nr. 50/1991.

Judecatoria Pitesti a admis actiunea si a constatat inexistenta creantei institutiei publice parate fata de reclamant pentru taxe in valoare de 2.650.000.000 lei, retinand in considerente ca se impunea prelungirea autorizatiei de executare lucrari pentru o perioada de inca un an de zile, precum si ca in mod nelegal s-a considerat necesara eliberarea unei noi autorizatii, cu plata altor taxe.

Aceasta solutie a fost mentinuta si de Tribunalul Arges, care a respins ca nefondat apelul declarat de parat, insusindu-si considerentele retinute de instanta de fond.

Sesizata cu recursul declarat de parata, Curtea de Apel a admis calea de atac si a modificat decizia, in sensul ca a admis recursul paratei, schimband in tot sentinta, prin respingerea actiunii ca inadmisibila.

Considerentele deciziei pun in discutie prevederile art. 111 din Codul de procedura civila, care se refera la constatarea existentei sau inexistentei unui drept, determinat sau determinabil, iar nu a unei situatii de fapt, cum s-a solicitat, inadmisibil in cauza supusa judecatii.

Curtea de Apel a calificat astfel actiunea reclamantului (care a solicitat sa se constate ca nu are nici un fel de datorie catre parata si, in consecinta, nefiind aplicabile dispozitiile textului de lege amintit, s-a impus solutia in recurs mai sus mentionata 2).

Codul de procedura fiscala permite contribuabilului care a fost supus controlului sa apeleze la justitie doar in ipoteza in care i-au fost nesocotite drepturile; nu are dreptul sa atace actul administrativ fiscal persoana careia i-au fost nesocotite interesele legitime 3).

Forma si continutul contestatiei

In conformitate cu prevederile art. 176 din Codul de procedura fiscala, contestatia se formuleaza in scris si va cuprinde in mod obligatoriu: datele de identificare a contestatorului, obiectul contestatiei, motivele de fapt si de drept, precum si dovezile pe care se intemeiaza 4).

Contribuabilul: si controlat, si sanctionat, si obligat sa aduca probe

Pornind de la cerintele de forma, dar si de la modalitatea in care este stabilita de Codul de procedura fiscala, procedura solutionarii contestatiilor fiscale se poate spune ca se instituie o veritabila prezumtie de legalitate a actelor administrative fiscale contestate, urmand ca sarcina probei nelegalitatii acestora sa revina contestatorului, care va depune in sprijinul contestatiei toate probele care sa rastoarne aceasta prezumtie.

Evident, ii revine instantei de judecata rolul de a cenzura actul administrativ fiscal contestat, inclusiv prin prisma acelor aspecte pentru care, la redactarea actului administrativ fiscal, sarcina probei ii revenea organului fiscal.

In alte cuvinte, daca la emiterea unui act administrativ fiscal (spre exemplu, o decizie de impunere, in urma controlului), organul fiscal a inlaturat anumite aspecte cu privire la situatia de fapt invocata de catre contribuabil, motivele unei astfel de masuri trebuie sa se regaseasca in actul administrativ fiscal contestat (conform art. 64, alin. 2 din Codul de procedura fiscala), urmand a face obiectul cenzurii de catre instanta de judecata 5).

Note:

1) Carmen Corduneanu, Sistemul fiscal in stiinta finantelor, Editura Codecs, Bucuresti, 1998, pag. 341.

2) Curtea de Apel Pitesti, Decret nr. 439/R/ 2002, in Tanti Anghel, Mihai Bragaru, Codul de procedura fiscala adnotat, ed. Rosetti 2006, pag. 405.

3) M. Niculeasa, I. Niculeasa, Aspecte teoretice si practice privind procedura de solutionare a contestatiilor formulate impotriva actelor administrative fiscale, Curierul Judiciar nr. 11-12/2004, pag. 196

4) Curtea Suprema de Justitie, Sectia Contencios Administrativ, Decizia nr. 1976/2003.

5) Daniel Dascalu, Catalin Alexandru, Explicatiile teoretice si practice ale Codului de procedura fiscala, Editura Rosetti, 2005, pag. 524-525. 

NOTA AvocatNet: articolul a fost publicat in numarul 40 al revistei Tribuna Economica.