Pozitia comuna (CE) nr. 10/2007 privind notificarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala

(2007/C 193 E/02)

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 61 litera (c) si articolul 67 alineatul (5) a doua liniuta,

avand in vedere propunerea Comisiei,

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [1],

hotarand in conformitate cu procedura stabilita la articolul 251 din tratat [2],

intrucat:

(1) Uniunea si-a stabilit obiectivul de a mentine si dezvolta Uniunea drept un spatiu de libertate, securitate si justitie, in cadrul caruia este asigurata libera circulatie a persoanelor. Pentru realizarea acestui spatiu, Comunitatea adopta, printre altele, masurile care tin de domeniul cooperarii judiciare in materie civila, necesare bunei functionari a pietei interne.

(2) Buna functionare a pietei interne impune necesitatea de a imbunatati si accelera transmiterea intre statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala, in scopul notificarii sau comunicarii.

(3) Consiliul, printr-un act din 26 mai 1997 [3], a redactat o conventie privind notificarea sau comunicarea in statele membre ale Uniunii Europene a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala si a recomandat adoptarea acesteia de catre statele membre in conformitate cu normele constitutionale ale acestora. Aceasta conventie nu a intrat in vigoare. Este necesar sa se asigure continuitatea rezultatelor obtinute in cadrul negocierilor pentru incheierea conventiei.

(4) La 29 mai 2000, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala [4]. Continutul respectivului regulament are la baza, in mod substantial, textul conventiei.

(5) La 1 octombrie 2004, Comisia a adoptat un raport referitor la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000. Concluziile raportului arata ca aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 a dus, in general, de la intrarea in vigoare a acestuia in 2001, la imbunatatirea si accelerarea transmiterii si notificarii sau comunicarii actelor intre statele membre, insa, cu toate acestea, aplicarea unor dispozitii nu este pe deplin satisfacatoare.

(6) Eficienta si celeritatea procedurilor judiciare in materie civila necesita transmiterea actelor judiciare si extrajudiciare in mod direct si prin mijloace rapide intre autoritatile locale desemnate de statele membre. Statele membre isi pot arata intentia de a desemna doar o singura autoritate de transmitere sau de primire sau o autoritate care sa indeplineasca ambele functii pe durata unei perioade de cinci ani. Acest mandat poate fi insa reinnoit din cinci in cinci ani.

(7) Rapiditatea transmiterii justifica utilizarea tuturor mijloacelor corespunzatoare, cu respectarea anumitor conditii privind lizibilitatea si fidelitatea actului primit. Securitatea transmiterii impune ca actul ce urmeaza a fi transmis sa fie insotit de un formular tip care se completeaza in limba oficiala sau una dintre limbile oficiale ale locului unde se realizeaza notificarea sau comunicarea, sau intr-o alta limba acceptata de catre statul membru in cauza.

(8) Prezentul regulament nu ar trebui sa se aplice in cazul notificarii sau comunicarii unui act catre reprezentantul autorizat al unei parti in statul membru in care se desfasoara procedura, indiferent de locul de resedinta al acelei parti.

(9) Notificarea sau comunicarea unui document ar trebui efectuata cat mai curand posibil si, in orice caz, in termen de o luna de la primirea de catre agentia de primire.

(10) Pentru a asigura eficienta prezentului regulament, posibilitatea de a refuza notificarea sau comunicarea actelor ar trebui sa se limiteze la situatii exceptionale.
#PAGEBREAK#
(11) Pentru a facilita transmiterea si notificarea sau comunicarea actelor intre statele membre, ar trebui sa fie utilizate formularele tip prevazute in anexele la prezentul regulament.

(12) Agentia de primire trebuie sa informeze destinatarul in scris, folosind un formular tip, asupra faptului ca are posibilitatea de a refuza primirea actului notificat sau comunicat in momentul notificarii sau comunicarii acestuia sau returnand actul agentiei de primire, in termen de o saptamana, in cazul in care acesta nu este redactat intr-o limba pe care destinatarul o intelege sau in limba oficiala sau una dintre limbile oficiale ale locului de notificare sau comunicare. Aceasta regula ar trebui sa se aplice si in cazul notificarii sau comunicarii ulterioare dupa ce destinatarul si-a exercitat dreptul sau de refuz. Aceste reguli de refuz ar trebui sa se aplice si in cazul notificarii sau comunicarii prin intermediul agentilor diplomatici sau consulari, prin intermediul serviciilor de curierat sau prin remitere. Ar trebui sa se prevada posibilitatea inlocuirii notificarii sau comunicarii unui act cu notificarea sau comunicarea catre destinatar a unei traduceri a actului.

(13) Rapiditatea transmiterii justifica notificarea sau comunicarea actelor in termen de cateva zile de la primirea actului. Cu toate acestea, in cazul in care notificarea sau comunicarea nu s-a realizat in termen de o luna, agentia de primire trebuie sa informeze agentia de transmitere. Expirarea acestui termen nu implica returnarea cererii catre agentia de transmitere, in cazul in care este evident ca notificarea sau comunicarea se poate realiza intr-un termen rezonabil.

(14) Agentia de primire ar trebui sa ia in continuare toate masurile necesare pentru notificarea sau comunicarea actului si in cazurile in care acest lucru nu a fost posibil in termen de o luna, de exemplu, pentru ca paratul nu s-a aflat la domiciliu fiind in vacanta sau in deplasare de la locul de munca. Cu toate acestea, pentru a se evita ca agentia de primire sa aiba pe termen nelimitat obligatia de a lua masurile necesare pentru notificarea sau comunicarea unui act, agentia de transmitere ar trebui sa poata preciza in formularul tip un termen ulterior caruia notificarea sau comunicarea nu mai este necesara.

(15) Date fiind diferentele dintre statele membre in ceea ce priveste normele de procedura, data luata efectiv in considerare in scopul notificarii sau comunicarii variaza in functie de statul membru in cauza. In aceste conditii si tinand seama de dificultatile care pot surveni, prezentul regulament ar trebui sa prevada un sistem prin care legislatia din statul membru de primire sa fie cea care stabileste data notificarii sau comunicarii. Cu toate acestea, in cazul in care, in conformitate cu legislatia unui stat membru, un act trebuie notificat sau comunicat intr-un termen determinat, data luata in considerare, in ceea ce priveste reclamantul, ar trebui sa fie cea stabilita de legislatia acelui stat membru. Acest sistem al datei duble exista numai intr-un numar restrans de state membre. Statele membre in care acest sistem se aplica ar trebui sa comunice acest lucru Comisiei, care ar trebui sa publice aceste informatii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si le pune la dispozitie prin Reteaua Judiciara Europeana in materie civila si comerciala instituita prin Decizia 2001/470/CE [5] a Consiliului.

(16) Pentru facilitarea accesului la justitie, costurile ocazionate de angajarea unui functionar judiciar sau a unei persoane competente, in conformitate cu legislatia statului membru de primire, trebuie sa corespunda unei taxe unice si fixe, stabilit in prealabil de acel stat membru, cu respectarea principiilor proportionalitatii si nediscriminarii. Cerinta unei taxe unice fixe nu impiedica posibilitatea pentru statele membre de a stabili diferite taxe pentru diferite tipuri de servicii, in masura in care aceste principii sunt respectate.

(17) Fiecare stat membru ar trebui sa poata efectua notificarea sau comunicarea actelor catre persoane rezidente in alt stat membru direct prin intermediul serviciilor de curierat, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau echivalentul acesteia.

(18) Orice persoana care are un interes intr-o cauza ar trebui sa poata efectua notificarea sau comunicarea documentelor direct prin intermediul functionarilor judiciari, autoritatilor sau altor persoane competente din statul membru de primire, in cazul in care o astfel de notificare sau comunicare directa este permisa in conformitate cu legislatia acelui stat membru.

(19) Comisia ar trebui sa elaboreze un manual care sa cuprinda informatiile relevante pentru aplicarea corespunzatoare a prezentului regulament, manual care ar trebui sa fie pus la dispozitie prin Reteaua Judiciara Europeana in materie civila si comerciala. Comisia si statele membre ar trebui sa ia toate masurile pentru a se asigura ca aceste informatii sunt actualizate si complete, in special in ceea ce priveste datele de contact ale agentiilor de primire si ale agentiilor de transmitere.

(20) Pentru calcularea termenelor stabilite prin prezentul regulament ar trebui sa se aplice dispozitiile Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplica termenelor, datelor si expirarii termenelor [6]. 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.

#PAGEBREAK#
(21) Masurile necesare pentru punerea in aplicare a prezentului regulament ar trebui sa se adopte in conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competentelor de executare conferite Comisiei [7].

(22) Comisia ar trebui, in special, sa fie imputernicita sa adopte masurile necesare pentru actualizarea sau efectuarea modificarilor tehnice ale formularelor tip prevazute in anexe. Intrucat masurile respective au un domeniu general de aplicare si sunt destinate sa modifice/elimine elemente neesentiale ale prezentului regulament, acestea trebuie sa fie adoptate in conformitate cu procedura de reglementare cu control prevazuta la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(23) Dispozitiile prezentului regulament prevaleaza asupra prevederilor din acordurile sau intelegerile bilaterale sau multilaterale cu acelasi domeniu de aplicare, incheiate de statele membre si, in special protocolul anexat la Conventia de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 [8] si Conventia de la Haga din 15 noiembrie 1965 [9], in raporturile dintre statele membre care sunt parti la aceste instrumente. Prezentul regulament nu impiedica statele membre sa mentina sau sa incheie acorduri sau intelegeri vizand accelerarea sau simplificarea transmiterii actelor, cu conditia ca acestea sa fie compatibile cu prezentul regulament.

(24) Informatiile transmise in conformitate cu dispozitiile prezentului regulament ar trebui sa beneficieze de un regim de protectie corespunzator. Aceasta chestiune se afla sub incidenta Directivei 95/46/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date [10], precum si a Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale si protejarea confidentialitatii in sectorul comunicatiilor publice (Directiva asupra confidentialitatii si comunicatiilor electronice) [11].

(25) Pana la 1 iunie 2011 si ulterior la fiecare cinci ani, Comisia trebuie sa evalueze stadiul de aplicare a prezentului regulament si sa propuna modificarile pe care le considera necesare.

(26) Avand in vedere faptul ca obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate in mod satisfacator de catre statele membre si ca, in consecinta, datorita amplorii sau efectelor actiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunitatii, aceasta poate adopta masuri, in conformitate cu principiul subsidiaritatii, astfel cum este prevazut la articolul 5 din tratat. In conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este prevazut in acelasi articol, prezentul regulament nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(27) Pentru ca dispozitiile sa fie mai usor accesibile si lizibile, ar trebui sa se abroge Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 si sa fie inlocuit cu prezentul regulament.

(28) In conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind pozitia Regatului Unit si a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, Regatul Unit si Irlanda participa la adoptarea si aplicarea prezentului regulament.

(29) In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul privind pozitia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, Danemarca nu participa la adoptarea prezentului regulament care, prin urmare, nu este obligatoriu pentru aceasta si nu i se aplica,

ADOPTA PREZENTUL REGULAMENT:
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL I

DISPOZITII GENERALE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplica in materie civila sau comerciala in cazul in care un act judiciar sau extrajudiciar trebuie sa fie transmis dintr-un stat membru in altul pentru a fi notificat sau comunicat. Acesta nu se aplica, in special, in materie fiscala, vamala sau administrativa, nici in ceea ce priveste raspunderea statului privind acte sau omisiuni in cadrul exercitarii autoritatii publice ("acta iure imperii").

(2) Prezentul regulament nu se aplica in cazul in care nu este cunoscuta adresa persoanei careia se notifica sau comunica actul.

(3) In prezentul regulament, notiunea de "stat membru" inseamna orice stat membru cu exceptia Danemarcei.

Articolul 2

Agentii de transmitere si agentii de primire

(1) Fiecare stat membru desemneaza functionarii publici, autoritatile sau alte persoane, denumite in continuare "agentii de transmitere", care au competenta sa transmita actele judiciare sau extrajudiciare ce urmeaza sa fie notificate sau comunicate intr-un alt stat membru.

(2) Fiecare stat membru desemneaza functionarii publici, autoritatile sau alte persoane, denumite in continuare "agentii de primire", care au competenta sa primeasca actele judiciare sau extrajudiciare provenind din alt stat membru.

(3) Un stat membru poate desemna fie o agentie de transmitere si o agentie de primire, fie o singura agentie care sa indeplineasca ambele functii. Un stat federal, un stat in care sunt in vigoare mai multe sisteme de drept sau un stat in care exista unitati teritoriale autonome au libertatea de a desemna mai multe asemenea agentii. Desemnarea acestora produce efecte pentru un termen de cinci ani si poate fi reinnoita la fiecare cinci ani.

(4) Fiecare stat membru prezinta Comisiei urmatoarele informatii:

(a) denumirile si adresele agentiilor de primire prevazute la alineatele (2) si (3);

(b) competenta teritoriala a acestora;

(c) mijloacele de primire a actelor de care acestea dispun; si

(d) limbile care pot fi utilizate pentru completarea formularului tip prevazut in anexa I.

Statele membre informeaza Comisia cu privire la orice modificare ulterioara a acestor informatii.

Articolul 3

Autoritatea centrala

Fiecare stat membru desemneaza o autoritate centrala insarcinata sa:

(a) furnizeze informatii agentiilor de transmitere;

(b) identifice solutii pentru orice dificultati care pot sa apara cu ocazia transmiterii actelor in scopul notificarii sau comunicarii;

(c) inainteze, in cazuri exceptionale, la cererea unei agentii de transmitere, o cerere de notificare sau comunicare catre agentia competenta de primire.

Statele federale, statele in care sunt in vigoare mai multe sisteme de drept sau statele in care exista unitati teritoriale autonome au libertatea de a desemna mai multe organisme centrale.

CAPITOLUL II

ACTE JUDICIARE

SECTIUNEA 1

Transmiterea si notificarea sau comunicarea actelor judiciare

Articolul 4

Transmiterea actelor

(1) Actele judiciare sunt transmise direct si in termenul cel mai scurt intre agentiile desemnate in temeiul articolului 2.

(2) Transmiterea actelor, cererilor, confirmarilor, confirmarilor de primire, certificatelor si a oricaror altor documente intre agentiile de transmitere si cele de primire se poate face prin orice mijloace corespunzatoare, cu conditia ca actul primit sa aiba un continut conform si fidel cu cel al actului inaintat si ca toate informatiile continute de acesta sa poata fi citite cu usurinta.

(3) Actul care urmeaza sa fie trimis este insotit de o cerere redactata folosind formularul tip prevazut in anexa I. Formularul se completeaza in limba oficiala a statului membru de destinatie sau, in cazul in care exista mai multe limbi oficiale in statul membru in cauza, in limba oficiala sau una dintre limbile oficiale ale locului unde urmeaza sa se faca notificarea sau comunicarea, ori intr-o alta limba pe care statul membru respectiv a indicat ca o accepta. Fiecare stat membru indica limba sau limbile oficiale ale institutiilor Uniunii Europene, altele decat cea proprie, in care accepta sa fie completat formularul.

(4) Actele si toate documentele transmise sunt scutite de legalizare, precum si de orice alta formalitate echivalenta.

(5) In cazul in care agentia de transmitere doreste sa i se returneze un exemplar al actului, insotit de certificatul prevazut la articolul 10, aceasta expediaza actul de notificat sau comunicat in dublu exemplar.

Articolul 5

Traducerea actelor

(1) Solicitantul este informat de catre agentia de transmitere careia acesta ii inainteaza actul in vederea transmiterii, ca destinatarul poate refuza primirea acestuia, daca actul nu este redactat intr-una din limbile prevazute la articolul 8.

(2) Solicitantul suporta toate cheltuielile pentru traducere efectuate inainte de transmiterea actului, fara a aduce atingere unei eventuale decizii adoptate ulterior de instanta sau de autoritatea competenta cu privire la sarcina suportarii acestor cheltuieli.

Articolul 6

Primirea actelor de catre agentia de primire

(1) La primirea actului, agentia de primire expediaza agentiei de transmitere o confirmare de primire, in cel mai scurt termen si, in orice caz, in termen de sapte zile de la primire, prin cel mai rapid mijloc de transmitere, utilizand formularul tip prevazut in anexa I.

(2) In cazul in care, pe baza informatiilor sau actelor transmise, nu se poate da curs cererii de notificare sau comunicare, agentia de primire contacteaza prin cele mai rapide mijloace agentia de transmitere in vederea obtinerii informatiilor sau actelor lipsa.

(3) Daca cererea de notificare sau de comunicare este, in mod vadit, in afara domeniului de aplicare a prezentului regulament sau daca neindeplinirea cerintelor de forma impuse face imposibila notificarea sau comunicarea, cererea si actele transmise sunt returnate imediat dupa primire agentiei de transmitere, impreuna cu avizul de retur utilizand formularul tip prevazut in anexa I.

(4) Agentia de primire care primeste un act pentru notificarea sau comunicarea caruia nu are competenta teritoriala, transmite acest act, precum si cererea, agentiei de primire care are competenta teritoriala in acelasi stat membru, daca cererea indeplineste conditiile prevazute la articolul 4 alineatul (3), si informeaza in mod corespunzator agentia de transmitere, utilizand formularul tip prevazut in anexa I. Agentia de primire informeaza agentia de transmitere cu privire la primirea actului, in conformitate cu dispozitiile alineatului (1).

Articolul 7

Notificarea sau comunicarea actelor

(1) Agentia de primire notifica sau comunica ori dispune notificarea sau comunicarea actului, fie in conformitate cu legislatia statului membru de destinatie, fie in modalitatea speciala solicitata de agentia de transmitere, daca o astfel de modalitate nu este incompatibila cu legislatia statului membru in cauza.

(2) Agentia de primire ia toate masurile necesare pentru efectuarea notificarii sau comunicarii unui act cat mai curand posibil si, in orice caz, in termen de o luna de la primire. In cazul in care nu a fost posibila notificarea sau comunicarea in termen de o luna de la primire, agentia de primire:

(a) informeaza imediat agentia de transmitere prin intermediul certificatului din formularul tip din anexa I, care se redacteaza in conditiile mentionate la articolul 10 alineatul (2); si

(b) continua sa ia masurile necesare pentru notificarea sau comunicarea actului, cu exceptia unor dispozitii contrare din partea agentiei de transmitere, in cazul in care notificarea sau comunicarea pare sa se poata efectua intr-un termen rezonabil.

Articolul 8

Refuzul primirii unui act

(1) Agentia de primire informeaza destinatarul, folosind formularul tip din anexa II, ca acesta poate sa refuze sa primeasca actul de notificat sau de comunicat in momentul notificarii sau comunicarii acestuia, ori poate sa returneze actul agentiei de primire in termen de o saptamana, in cazul in care acesta nu este redactat, sau insotit de o traducere, intr-una dintre urmatoarele limbi:

(a) o limba pe care destinatarul o intelege;

sau

(b) limba oficiala a statului membru de destinatie sau, in cazul in care in acest stat membru exista mai multe limbi oficiale, limba oficiala sau una dintre limbile oficiale ale locului in care urmeaza sa se efectueze notificarea sau comunicarea.

(2) Atunci cand agentia de primire este informata ca destinatarul refuza sa primeasca actul, in conformitate cu alineatul (1), aceasta informeaza imediat agentia de transmitere prin intermediul certificatului mentionat la articolul 10 si returneaza cererea si actele a caror traducere este solicitata.

(3) Daca destinatarul a refuzat sa primeasca actul in temeiul alineatului (1), notificarea sau comunicarea actului poate fi inlocuita cu notificarea sau comunicarea catre destinatar, in conformitate cu dispozitiile prezentului regulament, a actului insotit de o traducere in una dintre limbile prevazute la alineatul (1). In acest caz, data notificarii sau comunicarii actului este data la care actul insotit de traducere este notificat sau comunicat in conformitate cu legislatia statului membru de destinatie. Cu toate acestea, in cazul in care, conform legislatiei unui stat membru, un act trebuie notificat sau comunicat intr-un termen determinat, data care se ia in considerare in ceea ce priveste reclamantul este data notificarii sau comunicarii actului initial in conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

(4) Alineatele (1), (2) si (3) se aplica si in cazul mijloacelor de transmitere si de notificare sau comunicare a actelor judiciare prevazute in sectiunea a doua.

(5) In sensul alineatului (1), agentii diplomatici sau consulari, in cazul in care notificarea sau comunicarea este efectuata in conformitate cu articolul 13, ori autoritatea sau persoana competenta, in cazul in care notificarea sau comunicarea este efectuata in conformitate cu articolul 14, informeaza destinatarul ca acesta poate refuza sa primeasca actul si ca orice act refuzat trebuie sa le fie returnat agentilor, autoritatii sau persoanei respective.
#PAGEBREAK#
Articolul 9

Data notificarii sau a comunicarii

(1) Fara a aduce atingere articolului 8, data notificarii sau comunicarii unui act in temeiul articolului 7 este data la care acesta este notificat sau comunicat in conformitate cu legislatia statului membru de destinatie.

(2) Cu toate acestea, in cazul in care, conform legislatiei unui stat membru, un act trebuie notificat sau comunicat intr-un termen determinat, data care se ia in considerare in ceea ce priveste reclamantul este cea stabilita de legislatia acelui stat membru.

(3) Alineatele (1) si (2) se aplica si in cazul mijloacelor de transmitere si de notificare sau comunicare a actelor judiciare prevazute in sectiunea a doua.

Articolul 10

Certificarea notificarii sau comunicarii si copia actului notificat sau comunicat

(1) In cazul in care formalitatile privind notificarea sau comunicarea actului au fost finalizate, se redacteaza un certificat de indeplinire a acestor formalitati, utilizand formularul tip prevazut in anexa I si se transmite agentiei de transmitere, impreuna cu o copie a actului notificat sau comunicat, in cazul in care se aplica articolul 4 alineatul (5).

(2) Certificatul se completeaza in limba oficiala sau intr-una din limbile oficiale din statul membru de origine sau intr-o alta limba pe care statul membru de origine a indicat ca o poate accepta. Fiecare stat membru indica limba sau limbile oficiale ale institutiilor Uniunii Europene, altele decat cea proprie, in care accepta sa fie completate formularele.

Articolul 11

Cheltuielile de notificare sau comunicare

(1) Notificarea sau comunicarea actelor judiciare provenind dintr-un stat membru nu poate sa determine plata sau rambursarea taxelor sau cheltuielilor ocazionate de serviciile oferite in acest sens de statul membru de primire.

(2) Cu toate acestea, reclamantul plateste sau ramburseaza cheltuielile legate de:

(a) interventia unui functionar judiciar sau a unei persoane competente in conformitate cu legislatia statului membru de destinatie;

(b) folosirea unei metode speciale de notificare sau de comunicare.

Cheltuielile legate de interventia unui functionar judiciar sau a unei persoane competente, conform legislatiei statului membru de destinatie, corespund unei taxe unice si fixe, stabilite in prealabil de acel stat membru, cu respectarea principiilor proportionalitatii si nediscriminarii. Statele membre comunica astfel de taxe fixe Comisiei.

SECTIUNEA 2

Alte mijloace de transmitere si de notificare sau de comunicare a actelor judiciare

Articolul 12

Transmiterea pe cale consulara sau diplomatica
Fiecare stat membru este liber sa transmita acte judiciare, in situatii exceptionale, pe cale consulara sau diplomatica, in scopul notificarii sau comunicarii, catre agentiile pe care un alt stat membru le-a desemnat in temeiul articolului 2 sau al articolului 3.

Articolul 13

Notificarea sau comunicarea prin intermediul agentilor diplomatici sau consulari

(1) Fiecare stat membru este liber sa procedeze la notificarea sau comunicarea actelor judiciare persoanelor care au resedinta intr-un alt stat membru, fara nici o constrangere, in mod direct prin agentii sai diplomatici sau consulari.

(2) Orice stat membru isi poate face cunoscuta opozitia fata de utilizarea acestei posibilitati de notificare sau comunicare a actelor judiciare pe teritoriul sau, in conformitate cu articolul 23 alineatul (1), cu exceptia cazului in care actele trebuie notificate sau comunicate unui resortisant al statului membru de origine.

Articolul 14

Notificarea sau comunicarea prin intermediul serviciilor de curierat
Fiecare stat membru este liber sa efectueze notificarea sau comunicarea actelor direct prin intermediul serviciilor de curierat persoanelor avand resedinta intr-un alt stat membru, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau echivalentul acesteia.

Articolul 15

Notificare sau comunicare directa

Orice persoana care are un interes intr-o cauza poate efectua notificarea sau comunicarea actelor judiciare direct prin intermediul functionarilor judiciari, autoritatilor sau altor persoane competente din statul membru de primire, in cazul in care o astfel de transmitere directa este permisa in conformitate cu legislatia acelui stat membru.

CAPITOLUL III

ACTELE EXTRAJUDICIARE

Articolul 16

Transmiterea

Actele extrajudiciare pot fi transmise in vederea notificarii sau a comunicarii in alt stat membru in conformitate cu dispozitiile prezentului regulament.

CAPITOLUL IV

DISPOZITII FINALE

Articolul 17

Norme de punere in aplicare

Masurile destinate sa modifice elementele neesentiale ale prezentului regulament, cu privire la actualizarea sau efectuarea modificarilor tehnice in cadrul formularelor tip prevazute in anexele I si II se adopta in conformitate cu procedura de reglementare cu control mentionata la articolul 18 alineatul (2).

Articolul 18

Comitetul

(1) Comisia este asistata de un comitet.

(2) Atunci cand se face trimitere la prezentul alineat, se aplica articolul 5a alineatele (1)-(4) si articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, avand in vedere dispozitiile de la articolul 8 din respectiva decizie.

Articolul 19

Neprezentarea paratului la infatisare

(1) Atunci cand o citatie sau un act echivalent a trebuit sa fie transmis intr-un alt stat membru in vederea notificarii sau comunicarii, in conformitate cu dispozitiile prezentului regulament, si cand paratul nu s-a prezentat la infatisare, pronuntarea hotararii se suspenda pana cand se stabileste daca:

(a) actul a fost notificat sau comunicat conform unei proceduri prevazute de dreptul intern al statului membru de destinatie pentru notificarea sau comunicarea actelor, in cauzele interne, catre persoanele aflate pe teritoriul sau; sau

(b) actul a fost in fapt remis paratului sau la domiciliul acestuia prin alt mijloc prevazut prin prezentul regulament,

precum si daca, in oricare dintre aceste situatii, notificarea sau comunicarea ori remiterea a avut loc in timp util pentru ca paratul sa-si poata pregati apararea.

(2) Orice stat membru poate sa faca cunoscut, in conformitate cu articolul 23 alineatul (1), faptul ca judecatorul, sub rezerva dispozitiilor alineatului (1), se poate pronunta, chiar daca nu s-a primit nici un certificat de constatare a notificarii sau comunicarii ori a remiterii, in cazul in care sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii:

(a) actul a fost transmis printr-unul din mijloacele prevazute prin prezentul regulament;

(b) de la data transmiterii actului s-a scurs un termen considerat adecvat de catre judecator in acel caz, dar nu mai putin de sase luni;

(c) nu a putut fi obtinut nici un tip de certificat, cu toate ca autoritatile sau organismele competente ale statului membru de destinatie au intreprins toate demersurile rezonabile in sensul obtinerii acestuia.

(3) Sub rezerva dispozitiilor de la alineatele (1) si (2), in cazuri urgente, judecatorul poate dispune orice masura provizorie sau asiguratorie.

(4) Atunci cand o citatie sau un act echivalent a trebuit transmis in alt stat membru in scopul notificarii sau comunicarii, in conformitate cu dispozitiile prezentului regulament, si a fost pronuntata o hotarare impotriva paratului, care nu s-a prezentat la infatisare, judecatorul are atributia de a dispune cu privire la repunerea in termen a paratului pentru exercitarea unei cai de atac daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

(a) paratul nu a luat cunostinta de actul respectiv in timp util pentru a se apara sau nu a luat cunostinta de hotarare in timp util pentru a exercita o cale de atac, din motive care nu ii sunt imputabile; si

(b) paratul a prezentat la actiune o aparare la prima vedere intemeiata.

O cerere de repunere in termen poate fi formulata numai intr-un termen rezonabil de la data la care paratul a luat cunostinta de hotarare.

Orice stat membru poate face cunoscut, in conformitate cu articolul 23 alineatul (1), faptul ca o astfel de cerere este inadmisibila daca este formulata dupa expirarea termenului indicat in respectiva comunicare care nu poate fi in nici un caz mai scurt de un an de la data pronuntarii hotararii.

(5) Alineatul (4) nu se aplica in cazul hotararilor privind starea civila sau capacitatea juridica a persoanelor.
#PAGEBREAK#
Articolul 20

Relatia cu acordurile sau conventiile la care statele membre sunt parti

(1) In materiile aflate sub incidenta sa, prezentul regulament are intaietate asupra altor prevederi continute in acordurile sau intelegerile bilaterale sau multilaterale incheiate de catre statele membre si, in special, articolul IV din Protocolul la Conventia de la Bruxelles din 1968 si Conventia de la Haga din 15 noiembrie 1965.

(2) Prezentul regulament nu impiedica mentinerea sau incheierea de catre statele membre a unor acorduri sau intelegeri pentru accelerarea sau simplificarea transmiterii actelor, cu conditia ca acestea sa fie compatibile cu dispozitiile prezentului regulament.

(3) Statele membre transmit Comisiei:

(a) o copie a acordurilor sau a intelegerilor mentionate la alineatul (2) incheiate intre statele membre, precum si proiectele oricaror asemenea acorduri sau intelegeri pe care intentioneaza sa le adopte;

si

(b) orice denuntare sau modificare a acestor acorduri sau intelegeri.

Articolul 21

Asistenta judiciara

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicarii articolului 23 din Conventia privind procedura civila din 17 iulie 1905, a articolului 24 din Conventia privind procedura civila din 1 martie 1954 sau a articolului 13 din Conventia privind facilitarea accesului international la justitie din 25 octombrie 1980 intre statele membre parti la respectivele conventii.

Articolul 22

Protectia informatiilor transmise

(1) Informatiile transmise in temeiul prezentului regulament, in special datele personale, nu pot fi utilizate de catre agentia de primire decat in scopul pentru care au fost transmise.

(2) Agentiile de primire asigura confidentialitatea acestor informatii, in conformitate cu dreptul lor intern.

(3) Alineatele (1) si (2) nu aduc atingere dispozitiilor de drept intern in temeiul carora persoanele in cauza au dreptul sa fie informate cu privire la utilizarea informatiilor transmise in baza prezentului regulament.

(4) Prezentul regulament nu aduce atingere Directivelor 95/46/CE si 2002/58/CE.

Articolul 23

Comunicare si publicare
(1) Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre informatiile mentionate la articolele 2, 3, 4, 10, 11, 13, 15 si 19. Statele membre transmit Comisiei daca, in conformitate cu legislatia lor, un act trebuie notificat sau comunicat intr-un termen determinat, dupa cum este mentionat in articolul 8 alineatul (3) si articolul 9 alineatul (2).

(2) Comisia publica informatiile transmise in conformitate cu alineatul (1) in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, cu exceptia adreselor si a altor detalii de contact ale agentiilor si organismelor centrale precum si a competentei teritoriale a acestora.

(3) Comisia intocmeste si actualizeaza periodic un manual cuprinzand informatiile mentionate la alineatul (1), disponibil in format electronic, in special prin Reteaua Judiciara Europeana in materie civila si comerciala.

Articolul 24

Revizuirea

Pana la 1 iunie 2011 si, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia prezinta Parlamentului European, Consiliului si Comitetului Economic si Social European un raport cu privire la aplicarea prezentului regulament, acordand o atentie deosebita eficientei agentiilor desemnate in conformitate cu articolul 2, precum si aplicarii in practica a articolului 3 litera (c) si a articolului 9. Raportul este insotit, daca este cazul, de propuneri pentru adaptarea prezentului regulament in functie de evolutia sistemelor de notificare.

Articolul 25

Abrogari

(1) Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 se abroga de la data aplicarii prezentului regulament.

(2) Trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 abrogat se interpreteaza ca trimiteri la prezentul regulament si se vor citi conform tabelului de corespondenta prevazut in anexa III.

Articolul 26

Intrarea in vigoare

Prezentul regulament intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplica de la … [] cu exceptia articolului 23 care se aplica de la … [].

Prezentul regulament este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct in statele membre, in conformitate cu Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.


Adoptat la,

Pentru Parlamentul European

Presedintele

…

Pentru Consiliu

Presedintele
#PAGEBREAK#
…

[1] JO C 88, 11.4.2006, p. 7.

[2] Avizul Parlamentului European din 4 iulie 2006 (nepublicat inca in Jurnalul Oficial), Poziþia comuna a Consiliului din 28 iunie 2007 ºi Poziþia Parlamentului European din … (nepublicata inca in Jurnalul oficial).

[3] JO C 261, 27.8.1997, p. 1. La aceeaºi data la care convenþia era redactata, Consiliul a luat act de raportul explicativ privind convenþia, care este prevazut la pagina 26 a Jurnalului Oficial menþionat anterior.

[4] JO L 160, 30.6.2000, p. 37.

[5] JO L 174, 27.6.2001, p. 25.

[6] JO L 124, 8.6.1971, p. 1.

[7] JO L 184, 17.7.1999, p. 23. Decizie, astfel cum a fost modificata prin Decizia 2006/512/CE (JO L 200, 22.7.2006, p. 11).

[8] Convenþia de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 privind competenþa judiciara ºi executarea hotararilor in materie civila ºi comerciala (JO L 299, 31.12.1972, p. 32; versiunea consolidata, JO C 27, 26.1.1998, p. 1).

[9] Convenþia de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind notificarea ºi comunicarea in strainatate a actelor judiciare ºi extrajudiciare in materie civila sau comerciala.

[10] JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Directiva, astfel cum a fost modificata prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

[11] JO L 201, 31.7.2002, p. 37. Directiva, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2006/24/CE (JO L 105, 13.4.2006, p. 54).

[] Douasprezece luni de la adoptarea prezentului regulament.

[] Noua luni de la adoptarea prezentului regulament.

--------------------------------------------------
#PAGEBREAK#
EXPUNERE A MOTIVELOR CONSILIULUI

I. INTRODUCERE

Comisia a prezentat in iulie 2005 o propunere de Regulament al Parlamentului European si al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului. Dupa discutarea aprofundata a respectivei propuneri in cadrul comitetului competent al Consiliului, Consiliul a convenit asupra unei abordari generale in cadrul reuniunii sale din 1 si 2 iunie 2006. Ca urmare a acestei abordari generale, s-au stabilit contacte cu Parlamentul European si s-a ajuns la un acord cu privire la modificarile care trebuie aduse Regulamentului (CE) nr. 1348/2000. Ambele institutii au fost de parere ca, in interesul unei bune legiferari, Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 ar trebui mai degraba codificat decat doar modificat.

In consecinta, in avizul sau din iulie 2006, Parlamentul European a adoptat o serie de modificari care corespund modificarilor convenite cu Consiliul si a solicitat oficial Comisiei sa prezinte o versiune codificata a Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 sub forma unei propuneri modificate.

Respectand aceasta solicitare, la 4 decembrie 2006, Comisia a prezentat o propunere modificata de regulament privind notificarea sau comunicarea in statele membre a actelor judiciare si extrajudiciare in materie civila sau comerciala ("notificarea sau comunicarea actelor"), incluzand modificarile aduse Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 adoptate de catre Parlamentul European si de catre Consiliu si care abroga regulamentul respectiv.

O versiune usor modificata a acestui text a fost aprobata in mod unanim de catre Consiliu la reuniunea sa din 19 si 20 aprilie 2007, ulterior fiind redactata si o pozitie comuna a Consiliului. Respectiva pozitie comuna a fost adoptata oficial de catre Consiliu in unanimitate la 28 iunie 2007.

II. ANALIZA POZIȚIEI COMUNE

Pozitia comuna a Consiliului ramane fidela textului convenit intre Parlamentul European si Consiliu si, in consecinta, intr-o mare masura si propunerii modificate a Comisiei. S-au efectuat modificari doar in cazurile in care propunerea modificata a diferit de textul convenit sau in cazurile in care acest lucru a fost necesar din alte motive. Principalele modificari sunt prezentate in continuare.

Modificari care nu au fost acceptate de catre Consiliu

Articolul 1 alineatul (2) litera (b)

Parlamentul European si Consiliul au convenit asupra introducerii unui nou considerent (amendamentul 7 al PE). In propunerea sa modificata, Comisia a inclus in mod corespunzator acest nou considerent (considerentul 8), dar a inclus si o dispozitie in articolul 1 alineatul (2) litera (b). Avand in vedere ca noua dispozitie nu a fost convenita intre Parlamentul European si Consiliu, Consiliul a eliminat dispozitia adaugata. Astfel, pozitia comuna a urmat abordarea convenita.

Articolul 19

Formularea articolului 19 din propunerea modificata a Comisiei a diferit foarte putin de cea a articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 in sensul ca nu mai exista nicio mentiune cu privire la documentul care ii este "remis" paratului. Avand in vedere ca nu a fost convenita nicio modificare la articolul 19 intre Parlamentul European si Consiliu, Consiliul a revenit in pozitia sa comuna la textul anterior.

Modificari care au fost acceptate de catre Consiliu

Parlamentul European si Consiliul au convenit asupra introducerii unui nou articol 15a (amendamentul 25 al PE). In propunerea sa modificata, Comisia a acceptat continutul acestui amendament, dar a optat pentru o solutie care consta in introducerea de doua noi alineate in articolul 8 si a unui nou alineat in articolul 9 in locul unei dispozitii specifice. Consiliul considera aceasta solutie a fi complet conforma cu o buna legiferare si, in consecinta, a inclus-o in pozitia sa comuna.

Abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000

Avand in vedere ca Parlamentul European si Consiliul au solicitat codificarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000, Comisia a inclus in propunerea sa modificata dispozitiile necesare privind abrogarea respectivului regulament (considerentul 27, articolul 25 si tabelul de corelare din anexa III). In vederea unei bune legiferari, Consiliul a inclus respectivele dispozitii si tabelul de corelare in pozitia sa comuna.

Modificari care au fost efectuate de catre Consiliu

La adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000, in mai 2000, nu exista inca o practica stabilita privind modul de abordare a faptului ca Danemarca, in conformitate cu Protocolul privind pozitia Danemarcei, nu ia parte la adoptarea masurilor in baza titlului IV din tratatul CE si ca astfel de masuri nu au caracter obligatoriu si nu se aplica in Danemarca. In consecinta, Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 nu contine dispozitia de acum obisnuita privind definitia "statului membru". In scopul corectarii acestei omisiuni, Consiliul a introdus in pozitia sa comuna un nou alineat (3) la articolul 1. Tot drept consecinta a excluderii Danemarcei, Consiliul a efectuat modificarile corespunzatoare si in anexe.

III. CONCLUZIE

Consiliul considera pozitia sa comuna privind regulamentul privind notificarea sau comunicarea documentelor ca fiind in totalitate in conformitate cu modificarile solicitate de Parlamentul European si de Consiliu si in conformitate cu propunerea modificata a Comisiei care includea respectivele modificari.

--------------------------------------------------