Directiva 2003/8/CE de imbunatatire a accesului la justitie in litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenta judiciara acordata in astfel de litigii

Directiva 2003/8/CE a Consiliului
din 27 ianuarie 2003

de imbunatatire a accesului la justitie in litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenta judiciara acordata in astfel de litigii CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 61 litera (c) si articolul 67,

avand in vedere propunerea Comisiei [1],

avand in vedere avizul Parlamentului European [2],

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social [3],

intrucat:

(1) Uniunea Europeana si-a stabilit ca obiectiv mentinerea si dezvoltarea unui spatiu de libertate, securitate si justitie, in cadrul caruia se asigura libera circulatie a persoanelor. Pentru realizarea treptata a unui astfel de spatiu, Comunitatea trebuie sa adopte, intre altele, masurile in domeniul cooperarii judiciare in materie civila care sunt necesare pentru buna functionare a pietei interne.

(2) Articolul 65 litera (c) din tratat prevede, intre altele, masuri ce vizeaza eliminarea obstacolelor in calea bunei desfasurari a procedurilor civile, la nevoie prin inlesnirea compatibilitatii normelor de procedura civila aplicabile in statele membre.

(3) Consiliul European, intrunit la Tampere, la 15 si 16 octombrie 1999, a invitat Consiliul sa stabileasca standarde minime care sa garanteze un nivel corespunzator de asistenta judiciara in cauzele transfrontaliere in intreaga Uniune.

(4) Toate statele membre sunt parti la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale din 4 noiembrie 1950. Materiile reglementate de prezenta directiva sunt conforme cu respectiva conventie, in special principiul egalitatii ambelor parti intr-un litigiu.

(5) Prezenta directiva vizeaza sa promoveze acordarea asistentei judiciare in litigiile transfrontaliere oricarei persoane care nu dispune de resurse suficiente, atunci cand aceasta asistenta este necesara pentru a asigura accesul efectiv la justitie. Accesul la justitie este un drept general recunoscut care este, de asemenea, reafirmat la articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

(6) Nici lipsa de resurse a unei parti intr-un litigiu, indiferent daca aceasta are calitatea de reclamant sau parat, nici dificultatile care decurg din caracterul transfrontalier al unui litigiu, nu trebuie sa constituie obstacole in calea accesului efectiv la justitie.

(7) Avand in vedere ca obiectivele prezentei directive nu pot fi suficient realizate de catre statele membre, dar pot fi, prin urmare, mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate lua masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii prevazut la articolul 5 din tratat. In conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este enuntat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depaseste ceea ce este necesar pentru indeplinirea acestor obiective.

(8) Prezenta directiva are ca obiectiv principal garantarea unui nivel corespunzator al asistentei judiciare in litigiile transfrontaliere prin stabilirea anumitor standarde minime comune cu privire la asistenta judiciara in astfel de litigii. O directiva a Consiliului este instrumentul legislativ cel mai adecvat pentru atingerea unui astfel de obiectiv.

(9) Prezenta directiva se aplica in cazul litigiilor transfrontaliere in materie civila si comerciala.

(10) Orice persoana implicata intr-un litigiu in materie civila sau comerciala reglementata de prezenta directiva trebuie sa aiba posibilitatea sa isi valorifice drepturile in instanta, chiar daca situatia financiara personala o impiedica sa poata suporta cheltuielile de judecata. Asistenta judiciara se considera a fi corespunzatoare atunci cand aceasta ii permite beneficiarului sa aiba acces efectiv la justitie in conditiile prevazute de prezenta directiva.

(11) Asistenta judiciara trebuie sa acopere consilierea precontencioasa in vederea ajungerii la un acord inainte de initierea unei proceduri judiciare, asistenta judiciara in vederea sesizarii unei instante si reprezentarea in justitie, precum si plata cheltuielilor de judecata sau exonerarea de la plata acestora.

(12) Dreptul intern al statului membru in care se afla instanta sau in care se solicita executarea hotararii este cel care stabileste daca cheltuielile de judecata pot include cheltuielile partii adverse pe care beneficiarul asistentei judiciare este obligat sa le plateasca.

(13) Toti cetatenii Uniunii, indiferent unde isi au domiciliul sau resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat membru, trebuie sa fie eligibili pentru acordarea asistentei judiciare in litigiile transfrontaliere, in cazul in care indeplinesc conditiile prevazute de prezenta directiva. Acest lucru este valabil si pentru resortisantii unor tari terte care isi au resedinta obisnuita pe teritoriul unui stat membru si care locuiesc in mod legal pe teritoriul unui stat membru.

(14) Ar trebui ca statele membre sa aiba libertatea de a stabili pragurile minime peste care se prezuma ca o persoana poate sa suporte cheltuielile de judecata, in conditiile definite de prezenta directiva. Aceste praguri se stabilesc tinand cont de diferiti factori obiectivi, precum veniturile, capitalul detinut sau situatia familiala.

(15) Cu toate acestea, obiectivul prezentei directive nu ar putea fi atins in cazul in care nu s-ar fi dat posibilitatea solicitantilor asistentei judiciare de a dovedi ca nu pot suporta cheltuielile de judecata, chiar daca resursele lor depasesc pragul stabilit de statul membru al instantei. Atunci cand evalueaza daca asistenta judiciara trebuie acordata pe aceasta baza, autoritatile statului membru al instantei pot lua in considerare elemente care arata ca solicitantul indeplineste criteriile de admisibilitate financiara in statul membru in care acesta isi are domiciliul sau resedinta obisnuita.

(16) Posibilitatea, in acest caz, de a recurge la alte mecanisme care asigura accesul efectiv la justitie nu constituie o forma de asistenta judiciara. Cu toate acestea, prezenta posibilitate poate sa conduca la prezumtia ca persoana in cauza poate sa suporte cheltuielile de judecata in ciuda situatiei sale financiare nefavorabile.

(17) Ar trebui ca statele membre sa aiba posibilitatea de a respinge cererile de asistenta judiciara privind actiuni care sunt in mod evident neintemeiate sau din motive legate de temeinicia actiunii, in masura in care se acorda consiliere in faza precontencioasa si se garanteaza accesul la justitie. Atunci cand hotarasc cu privire la temeinicia unei cereri, statele membre pot respinge orice cerere de asistenta judiciara in cazul in care solicitantul pretinde daune-interese pentru atingere adusa reputatiei sale, in conditiile in care acesta nu a suferit nici un prejudiciu material sau financiar, sau in cazul in care este vorba de o revendicare ce decurge direct din activitatile comerciale ale solicitantului sau din activitatile acestuia in calitate de lucrator care desfasoara o activitate independenta. 

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica.

#PAGEBREAK#

(18) Complexitatea sistemelor judiciare din statele membre si diferentele dintre acestea, precum si costurile inerente caracterului transfrontalier al litigiilor nu trebuie sa impiedice accesul la justitie. Asistenta judiciara trebuie, in consecinta, sa acopere costurile legate direct de caracterul transfrontalier al unui litigiu.

(19) Pentru a stabili daca este necesara prezenta fizica a unei persoane la sedinte, instantele de judecata dintr-un stat membru ar trebui sa tina cont de toate avantajele pe care le ofera posibilitatile prevazute de Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai privind cooperarea intre instantele statelor membre in domeniul obtinerii de probe in materie civila sau comerciala [4].

(20) In cazul in care se acorda asistenta judiciara, aceasta trebuie sa acopere intreaga procedura, inclusiv cheltuielile efectuate pentru executarea hotararii; beneficiarul ar trebui sa primeasca in continuare respectiva asistenta in cazul in care o ale de atac este exercitata impotriva sa sau el exercita o cale de atac, in masura in care conditiile referitoare la resursele financiare si la fondul litigiului continua sa fie indeplinite.

(21) Asistenta judiciara trebuie sa fie acordata in aceleasi conditii, atat in cazul procedurilor judiciare traditionale, cat si in cazul procedurilor extrajudiciare, precum medierea, atunci cand legislatia impune recurgerea la astfel de proceduri sau o instanta trimite partile la o astfel de procedura.

(22) De asemenea, asistenta judiciara trebuie sa fie acordata pentru executarea actelor autentice in alt stat membru, in conditiile definite de prezenta directiva.

(23) Dat fiind ca asistenta judiciara se acorda de statul membru al instantei sau in care se solicita executarea, cu exceptia consilierii acordate in faza precontencioasa in cazul in care solicitantul asistentei judiciare nu isi are domiciliul sau resedinta obisnuita in statul membru al instantei, acest stat membru trebuie sa aplice propria legislatie, in conformitate cu principiile prezentei directive.

(24) Se cuvine ca asistenta judiciara sa fie acordata sau respinsa de autoritatea competenta din statul membru al instantei sau in care trebuie executata hotararea. Acest lucru este valabil atat in cazul in care instanta solutioneaza cauza pe fond, cat si atunci cand aceasta trebuie in primul rand sa se pronunte asupra competentei sale.

(25) Cooperarea judiciara in materie civila ar trebui organizata intre statele membre pentru a incuraja informarea publicului si a specialistilor, precum si pentru a simplifica si a accelera transmiterea cererilor de asistenta judiciara intre statele membre.

(26) Mecanismele de comunicare si de transmitere prevazute de prezenta directiva se inspira direct din cele instituite prin Acordul european privind transmiterea cererilor de asistenta judiciara semnat la Strasburg, la 27 ianuarie 1977, denumit in continuare "acordul din 1977". Se stabileste un termen, care nu este prevazut de acordul din 1977, pentru transmiterea cererilor de asistenta judiciara. Un termen relativ scurt contribuie la buna functionare a justitiei.

(27) Informatiile transmise in temeiul prezentei directive ar trebui sa beneficieze de protectie. Dat fiind ca Directiva 95/46/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date [5] si Directiva 97/66/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul telecomunicatiilor [6] sunt aplicabile, nu este necesar ca prezenta directiva sa prevada dispozitii speciale cu privire la protectia datelor.

(28) Stabilirea unui formular tip pentru cererile de asistenta judiciara si pentru transmiterea cererilor de asistenta judiciara in cazul litigiilor transfrontaliere va simplifica si va accelera procedurile.

(29) In plus, aceste formulare de cerere, precum si formularele de cerere nationale, ar trebui sa fie puse la dispozitia publicului la nivel european prin intermediul sistemului de informare al Retelei Judiciare Europene, create in conformitate cu Decizia 2001/470/CE [7].

(30) Masurile necesare pentru punerea in aplicare a prezentei directive ar trebui luate in conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competentelor de executare conferite Comisiei [8].

(31) Ar trebui precizat ca stabilirea unor standarde minime pentru litigiile transfrontaliere nu impiedica statele membre sa adopte dispozitii mai favorabile pentru solicitantii de asistenta judiciara si pentru beneficiarii acesteia.

(32) Acordul din 1977 si Protocolul aditional la Acordul european privind transmiterea cererilor de asistenta judiciara, semnat la Moscova, in 2001, se aplica in continuare in relatiile dintre statele membre si tarile terte care sunt parti la acordul din 1977 sau la protocol. Insa prezenta directiva are prioritate fata de dispozitiile Acordului 1977 si ale Protocolului in relatiile dintre statele membre.

(33) Regatul Unit si Irlanda, in conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind pozitia Regatului Unit si Irlandei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, au notificat dorinta lor de participare la adoptarea prezentei directive.

(34) In conformitate cu articolele 1 si 2 din Protocolul privind pozitia Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana si Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, Danemarca nu participa la adoptarea prezentului regulament si, prin urmare, nu are obligatii in temeiul acestuia si nu se supune aplicarii sale,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

CAPITOLUL I
DOMENIU DE APLICARE SI DEFINITII

Articolul 1
Obiective si domeniu de aplicare

(1) Scopul prezentei directive este de a imbunatati accesul la justitie in litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune cu privire la asistenta judiciara acordata in astfel de litigii.

(2) Prezenta directiva se aplica, in litigiile transfrontaliere, in materie civila si comerciala indiferent de tipul instantei. Ea nu se aplica in mod special materiilor fiscale, vamale sau administrative.

(3) In scopul prezentei directive, "stat membru" inseamna toate statele membre, cu exceptia Danemarcei.

Articolul 2

Litigii transfrontaliere
(1) In sensul prezentei directive, prin litigiu transfrontalier se intelege orice litigiu in care partea care solicita asistenta judiciara in temeiul prezentei directive isi are domiciliul sau resedinta obisnuita intr-un alt stat membru decat cel al instantei sau decat cel in care se executa hotararea. 

#PAGEBREAK#

(2) Statul membru in care o parte isi are domiciliul se stabileste in conformitate cu articolul 59 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie civila si comerciala [9].

(3) Momentul relevant pentru a stabili daca este vorba de un litigiu transfrontalier este momentul depunerii cererii, in conformitate cu prezenta directiva.

CAPITOLUL II
DREPTUL LA ASISTENȚA JUDICIARA

Articolul 3

Dreptul la asistenta judiciara
(1) Persoanele fizice implicate intr-un litigiu reglementat de prezenta directiva au dreptul sa beneficieze de asistenta judiciara corespunzatoare, astfel incat sa li se garanteze accesul efectiv la justitie, in conformitate cu conditiile stabilite de prezenta directiva.

(2) Asistenta judiciara se considera a fi corespunzatoare atunci cand garanteaza:

(a) consilierea in faza precontencioasa, in vederea ajungerii la un acord inainte de initierea unei proceduri judiciare;

(b) asistenta judiciara si reprezentarea in justitie, precum si exonerarea de la plata cheltuielilor de judecata sau suportarea cheltuielilor de judecata ale beneficiarului, inclusiv cheltuielile mentionate la articolul 7, precum si onorariile persoanelor imputernicite de instanta sa execute anumite acte in timpul procedurii.

In statele membre in care partea care cade in pretentii este obligata la plata cheltuielilor partii adverse, asistenta judiciara, in cazul in care beneficiarul cade in pretentii, acopera cheltuielile efectuate de partea adversa, in cazul in care astfel de cheltuieli ar fi fost acoperite de asistenta judiciara in cazul in care beneficiarul ar fi avut domiciliul sau resedinta obisnuita in statul membru al instantei.

(3) Statele membre nu sunt obligate sa asigure asistenta judiciara sau reprezentare in justitie in cadrul procedurilor special destinate sa permita partilor litigante sa se apere singure, cu exceptia cazului in care instanta sau orice alta autoritate competenta decide altfel, pentru a garanta egalitatea partilor sau datorita complexitatii cauzei.

(4) Statele membre pot solicita beneficiarilor asistentei judiciare sa contribuie in mod rezonabil la cheltuielile de judecata tinand cont de conditiile mentionate la articolul 5.

(5) Statele membre pot dispune ca autoritatea competenta sa poata hotari ca beneficiarii asistentei judiciare trebuie sa ramburseze aceasta asistenta in tot sau in parte in cazul in care situatia lor financiara s-a ameliorat in mod substantial sau in cazul in care decizia de acordare a asistentei judiciare a fost luata pe baza unor informatii incorecte furnizate de beneficiar.

Articolul 4

Nediscriminare

Statele membre acorda asistenta judiciara fara discriminare cetatenilor Uniunii si cetatenilor tarilor terte care locuiesc in mod legal intr-un stat membru.

CAPITOLUL III
CONDITII DE ACORDARE A ASISTENȚEI JUDICIARE SI NIVELUL ACESTEIA

Articolul 5

Conditii privind resursele financiare

(1) Statele membre acorda asistenta judiciara persoanelor mentionate la articolul 3 alineatul (1), aflate in incapacitate totala sau partiala de a suporta cheltuielile de judecata mentionate la articolul 3 alineatul (2) din cauza situatiei lor economice, pentru a le garanta accesul efectiv la justitie.

(2) Situatia economica a unei persoane este evaluata de autoritatea competenta a statului membru al instantei, tinand cont de diferiti factori obiectivi, precum veniturile, capitalul detinut sau situatia familiala, inclusiv o evaluare a resurselor persoanelor care depind financiar de solicitant.

(3) Statele membre pot stabili praguri peste care se prezuma ca solicitantul asistentei judiciare poate suporta, in tot sau in parte, cheltuielile de judecata mentionate la articolul 3 alineatul (2). Aceste praguri se definesc pe baza criteriilor stabilite la alineatul (2) din prezentul articol.

(4) Pragurile definite in conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol nu ii pot impiedica pe solicitantii asistentei judiciare ale caror resurse depasesc aceste praguri sa beneficieze de asistenta judiciara in cazul in care acestia dovedesc ca nu pot suporta cheltuielile de judecata mentionate la articolul 3 alineatul (2) din cauza diferentelor de cost al vietii intre statul membru in care isi au domiciliul sau resedinta obisnuita si statul membru al instantei.

(5) Asistenta judiciara poate sa nu fie acordata solicitantului in cazul in care acesta are, in respectivul caz, un acces efectiv la alte mecanisme prin care sunt suportate cheltuielile de judecata mentionate la articolul 3 alineatul (2).

Articolul 6

Conditii privind fondul litigiilor (1) Statele membre pot dispune ca cererile de asistenta judiciara privind actiuni care par a fi in mod evident neintemeiate sa poata fi respinse de autoritatile competente.

(2) In cazul in care se ofera consiliere in faza precontencioasa, acordarea de asistenta judiciara suplimentara poate fi refuzata sau poate inceta din motive privind temeinicia cauzei, cu conditia ca accesul la justitie sa fie garantat.

(3) Atunci cand iau o hotarare privind temeinicia unei cereri si fara a aduce atingere articolului 5, statele membre tin cont de importanta respectivei cauze pentru solicitant, dar pot lua in considerare si natura cauzei in cazul in care solicitantul pretinde daune-interese pentru atingere adusa reputatiei sale, in conditiile in care acesta nu a suferit nici un prejudiciu material sau financiar, sau in cazul in care este vorba de o revendicare ce decurge direct din activitatile comerciale ale solicitantului sau din activitatile acestuia in calitate de lucrator care desfasoara o activitate independenta. 

#PAGEBREAK#

Articolul 7

Cheltuieli legate de caracterul transfrontalier al unui litigiu

Asistenta judiciara acordata in statul membru al instantei acopera urmatoarele cheltuieli direct legate de natura transfrontaliera a litigiului:

(a) interpretare;

(b) traducerea documentelor solicitate de instanta sau de autoritatea competenta si prezentate de beneficiar, care sunt necesare pentru solutionarea litigiului si

(c) cheltuielile de deplasare pe care solicitantul trebuie sa le suporte atunci cand prezenta fizica la sedinte a persoanelor care trebuie sa sustina cauza solicitantului este impusa de legislatie sau de instanta din statul membru respectiv si atunci cand instanta hotaraste ca nu exista nici o alta posibilitate ca respectivele persoanele sa fie ascultate in mod corespunzator.

Articolul 8

Cheltuieli suportate de statul membru in care se afla domiciliul sau resedinta obisnuita
Statul membru in care solicitantul asistentei judiciare isi are domiciliul sau resedinta obisnuita acorda asistenta judiciara, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (2), necesara pentru a acoperi:

(a) cheltuielile privind pentru asistenta acordata de un avocat local sau de orice alta persoana autorizata de actele cu putere de lege sa acorde consiliere juridica, efectuate in statul membru respectiv pana cand cererea de asistenta judiciara, in conformitate cu prezenta directiva, este primita in statul membru al instantei;

(b) traducerea cererii si a documentelor anexate necesare, atunci cand cererea este depusa la autoritatile statului membru respectiv.

Articolul 9

Continuitatea asistentei judiciare

(1) Asistenta judiciara continua sa fie acordata beneficiarilor, in tot sau in parte, pentru a acoperi cheltuielile efectuate pentru a obtine executarea hotararii in statul membru al instantei.

(2) Un beneficiar care a primit asistenta judiciara in statul membru al instantei primeste asistenta judiciara prevazuta de legislatia statului membru in care se solicita recunoasterea sau executarea hotararii.

(3) Asistenta judiciara continua sa fie pusa la dispozitie in cazul exercitarii unei cai de atac de catre beneficiar sau impotriva acestuia, sub rezerva articolelor 5 si 6.

(4) Statele membre pot adopta dispozitii privind reexaminarea cererii in orice faza a procedurii din motivele expuse la articolul 3 alineatele (3) si (5), articolul 5 si articolul 6, inclusiv procedurile mentionate la alineatele (1)-(3) din prezentul articol.

Articolul 10

Proceduri extrajudiciare

De asemenea, asistenta judiciara se extinde asupra procedurilor extrajudiciare, in conditiile definite de prezenta directiva, atunci cand legislatia impune recurgerea la astfel de proceduri sau o instanta trimite partile la o astfel de procedura.

Articolul 11

Acte autentice
Asistenta judiciara se acorda pentru executarea actelor autentice intr-un alt stat membru, in conditiile definite de prezenta directiva.

CAPITOLUL IV

PROCEDURA

Articolul 12

Autoritatea care acorda asistenta judiciara
Asistenta judiciara se acorda sau se refuza de catre autoritatea competenta a statului membru al instantei, fara a aduce atingere articolului 8.

Articolul 13

Depunerea si transmiterea cererilor de asistenta judiciara
(1) Cererile de asistenta judiciara pot fi depuse fie:

(a) la autoritatea competenta a statului membru in care solicitantul isi are domiciliul sau resedinta obisnuita (autoritatea expeditoare), fie

(b) la autoritatea competenta a statului membru al instantei sau a statului membru in care hotararea trebuie executata (autoritatea primitoare);

(2) Cererile de asistenta judiciara se completeaza, iar documentele anexate se traduc in:

(a) limba oficiala sau una dintre limbile statului membru al autoritatii primitoare competente, ce corespunde uneia din limbile institutiilor Comunitatii sau

(b) o alta limba pe care statul membru respectiv a indicat ca poate sa o accepte in conformitate cu articolul 14 alineatul (3).

(3) Autoritatile expeditoare competente pot hotari sa refuze transmiterea unei cereri in cazul in care aceasta este in mod evident: 

#PAGEBREAK#

(a) neintemeiata sau

(b) in afara domeniului de aplicare a prezentei directive.

Conditiile mentionate la articolul 15 alineatele (2) si (3) se aplica acestor decizii.

(4) Autoritatea expeditoare competenta asista solicitantul, asigurandu-se ca cererea sa fie insotita de toate documentele anexate despre care stie ca sunt solicitate pentru ca cererea sa fie tratata. De asemenea, aceasta asista solicitantul in furnizarea oricarei traduceri necesare a documentelor anexate, in conformitate cu articolul 8 litera (b).

Autoritatea expeditoare competenta transmite cererea autoritatii primitoare competente din celalalt stat membru in termen de 15 zile de la primirea cererii completate in mod corespunzator intr-una dintre limbile mentionate la alineatul (2), precum si a documentelor anexate traduse, in cazul in care este necesar, intr-una dintre limbile respective.

(5) Documentele transmise in conformitate cu prezenta directiva sunt exonerate de legalizare sau de orice formalitate echivalenta.

(6) Statele membre nu au dreptul sa perceapa nici o taxa pentru serviciile prestate in conformitate cu alineatul (4). Statele membre in care solicitantul asistentei judiciare isi are domiciliul sau resedinta obisnuita pot dispune ca acesta sa ramburseze cheltuielile de traducere efectuate de autoritatea expeditoare competenta in cazul in care cererea de asistenta judiciara este respinsa de autoritatea competenta.

Articolul 14

Autoritatile competente si regimul lingvistic
(1) Statele membre desemneaza autoritatea competenta sau autoritatile competente sa trimita (autoritatile expeditoare) si sa primeasca (autoritatile primitoare) cererea.

(2) Fiecare stat membru pune la dispozitia Comisiei urmatoarele informatii:

- denumirile si adresele autoritatilor expeditoare sau primitoare competente mentionate la alineatul (1);

- razele teritoriale aflate in competenta acestora;

- mijloacele de care dispun pentru a primi cererea si

- limbile care pot fi utilizate pentru completarea cererii.

(3) Statele membre notifica Comisiei limba (limbile) oficiala (oficiale) ale institutiilor Comunitatii, alta (altele) decat propria limba, pe care autoritatea primitoare competenta o (le) accepta pentru completarea cererilor de asistenta judiciara pe care le primeste in conformitate cu prezenta directiva.

(4) Statele membre comunica Comisiei informatiile mentionate la alineatele (2) si (3) pana la 30 noiembrie 2004. Orice modificare ulterioara a acestor informatii se notifica Comisiei in cel mult doua luni de la intrarea in vigoare a modificarii in statul membru respectiv.

(5) Informatiile mentionate la alineatele (2) si (3) se publica in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

Articolul 15

Tratarea cererilor
(1) Autoritatile nationale competente sa se pronunte cu privire la cererile de asistenta judiciara se asigura ca solicitantul este pe deplin informat in legatura cu stadiul tratarii cererii.

(2) In cazul respingerii cererii, in tot sau in parte, se indica motivele respingerii.

(3) Statele membre adopta dispozitii pentru a revizui sau ataca hotararile de respingere a cererilor de asistenta judiciara. Statele membre pot sa prevada o exceptie in cazurile in care cererea de asistenta judiciara este respinsa de o instanta a carei hotarare pe fond nu poate face obiectul unei cai de atac potrivit dreptului intern sau in fata unei instante superioare.

(4) In cazul in care caile de atac impotriva unei hotarari prin care se respinge sau inceteaza asistenta judiciara in temeiul articolului 6 au un caracter administrativ, acestea pot intotdeauna, in ultima instanta, sa faca obiectul controlului judecatoresc.

Articolul 16

Formular tip
(1) Pentru a facilita transmiterea, se stabileste un formular tip pentru cererile de asistenta judiciara si pentru transmiterea acestor cereri in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 17 alineatul (2).

(2) Formularul tip pentru transmiterea cererilor de asistenta judiciara se stabileste pana la 30 mai 2003.

Formularul tip pentru cererile de asistenta judiciara se stabileste pana la 30 noiembrie 2004.

CAPITOLUL V
DISPOZITII FINALE

Articolul 17

Comitet
(1) Comisia este asistata de un comitet.

(2) In cazul in care se face trimitere la prezentul alineat, se aplica articolele 3 si 7 din Decizia 1999/468/CE.

(3) Comitetul isi adopta propriul regulament de procedura.

Articolul 18

Informare
Autoritatile nationale competente colaboreaza pentru a asigura informarea publicului larg si a specialistilor cu privire la diferitele sisteme de asistenta judiciara, in special prin intermediul Retelei Judiciare Europene, infiintata in conformitate cu Decizia 2001/470/CE. 

#PAGEBREAK#

Articolul 19

Dispozitii mai favorabile

Prezenta directiva nu impiedica statele membre sa adopte dispozitii mai favorabile pentru solicitantii si beneficiarii asistentei judiciare.

Articolul 20

Relatia cu alte instrumente
Prezenta directiva, in ceea ce priveste relatiile dintre statele membre si cu privire la orice problema careia i se aplica, primeaza in fata dispozitiilor continute in acordurile bilaterale si multilaterale incheiate de statele membre, inclusiv:

(a) Acordul european privind transmiterea cererilor de asistenta judiciara, semnat la Strasburg, la 27 ianuarie 1977, modificat prin Protocolul aditional la Acordul european privind transmiterea cererilor de asistenta judiciara, semnat la Moscova, in 2001;

(b) Conventia de la Haga, din 25 octombrie 1980 privind accesul international la justitie.

Articolul 21

Transpunerea in dreptul intern

(1) Statele membre pun in aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 30 noiembrie 2004, cu exceptia articolului 3 alineatul (2) litera (a) pentru care transpunerea prezentei directive in dreptul intern are loc pana la 30 mai 2006. Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta.

Cand statele membre adopta respectivele acte, acestea contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o astfel de trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre comunica Comisiei textul principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Articolul 22

Intrarea in vigoare
Prezenta directiva intra in vigoare la data publicarii in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene.

Articolul 23

Destinatari
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre in conformitate cu Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.


Adoptata la Bruxelles, 27 ianuarie 2003.

Pentru Consiliu

Presedintele

G. Papandreou

[1] JO C 103 E, 30.4.2002, p. 368.

[2] Aviz emis la 25 septembrie 2002 (nepublicat in Jurnalul Oficial pana la aceasta data).

[3] JO C 221, 17.9.2002, p. 64.

[4] JO L 174, 27.6.2001, p. 1.

[5] JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

[6] JO L 24, 30.1.1998, p. 1.

[7] JO L 174, 27.6.2001, p. 25.

[8] JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

[9] JO L 12, 16.1.2001, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1496/2002 al Comisiei (JO L 225, 22.8.2002, p. 13).

--------------------------------------------------