Aplicatii ale abuzului de drept in materie comerciala si in raporturile de munca

1. Despre abuzul de drept in general 
Din punct de vedere terminologic, notiunea de „abuz” provine din latinescul abusus care semnifica a utiliza rau un lucru.
In limbajul obisnuit, prin notiunea de „abuz” se intelege incalcarea legalitatii, intrebuintarea fara masura a unui lucru iar prin aceea de „abuz de drept”, acel delict care consta in exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului sau social-economic¹. 

In limbaj juridic, in doctrina franceza, profesorul Gérard Cornu defineste notiunea de abuz „exercitarea excesiva a unei prerogative juridice; o actiune constand, pentru titularul unui drept, al unei puteri sau al unei functii, de a iesi din exercitiul acestora, din normele care guverneaza utilizarea lor licita” iar prin abuz de drept intelege acea „greseala ce consta in exercitarea dreptului propriu fara vreun interes pentru sine, cu singurul scop de a-l deranja pe altul sau dupa orice alt criteriu sau exercitarea cu ignoranta, necunoastere a datoriilor sociale². 

O definitie celebra a abuzului de drept, in general, este cea a profesorului Gheoghe Beleiu, care arata ca: „prin abuz de drept, intelegem exercitarea unui drept subiectiv civil cu incalcarea principiilor exercitarii sale”³. Autorul identifica patru principii in materie si sustine ca pentru a da eficienta deplina principiului qui suo iure utitur neminem laedit se impune respectarea lor cumulativa, nefiind suficienta respectarea numai a unuia sau a altuia, ori a unora dintre ele. 

In doctrina recenta, ne-au retinut insa atentia acele puncte de vedere care remarca legatura extrem de stransa care exista intre conceptul de abuz de drept si acela de buna-credinta, puncte de vedere care consacra si un criteriu psihologic, subiectiv in aprecierea abuzului de drept fiind sustinute atat cu argumente de text cat si cu argumente de analogie. 

Altfel spus, abuzul de drept exista ori de cate ori tituarul isi exercita dreptul fara a trage niciun profit, fara a justifica niciun inters personal, ci numai cu intentia vadita de a jena sau de a cauza o paguba unei persoane sau, altfel spus, atunci cand titularul dreptului, respectand litera legii, violeaza spiritul ei⁴. Autorii remarca imprejurarea ca evolutia conceptului de abuz de drept pune in evidenta faptul ca acesta este strans legat de notiunea de buna-credinta, ca fundamentul abuzului de drept este buna-credinta⁵.
 
In esenta, punctele de vedere care definesc abuzul de drept in stransa legatura cu conceptul de buna-credinta – puncte de vedere pe care, de altfel, le impartasim – aduc in sprijinul sustinerilor lor argumente cum ar fi cel de analogie cu dispozitiile art.723/C. proc. civ. care prevede, in alin.1, ca „drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege” iar in alin.2, „partea care foloseste aceste drepturi in chip abuziv raspunde pentru pagubele pricinuite”⁶ sau chiar si argumente de text, art.54 din Constitutia Romaniei si, dupa intrarea in vigoare si art.14 si art.15/Proiectul noului Cod civil roman, act normativ ce defineste abuzul de drept prin raportare la notiunea de buna-credinta. 

Nu putem sa abandonam acest subiect fara a face o ultima precizare, si anume, faptul ca din art.15 al Proiectului noului C. civ. roman, putem desprinde si o definitie a abuzului de drept. Astfel, in lumina textului de lege mentionat, prin abuz de drept intelegem exercitarea dreptului subiectiv civil in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori dupa caz, cu incalcarea principiilor exercitarii sale⁷. 

2. Aplicatii ale abuzului de drept in materie comerciala 

Fata de cele aratate mai sus, numeroase aplicatii ale abuzului de drept pot fi identificate si in materie comerciala. Unele dintre acestea sunt specifice dreptului comercial iar altele au doar legatura cu activitatea financiara a societatii comerciale si privesc in principal dreptul financiar si fiscal, precum acea situatie in care este eludata de la aplicare legea fiscala prin incheierea de acte juridice care din punct de vedere formal respecta cerintele legale dar care au ca si scop precis eludarea legii fiscale ori situatiile in care se declara preturi inferioare de achizitie pentru bunurile imobile in scopul micsorarii taxelor notariale. 

In prima categorie si anume aceea a situatiilor in care putem sa vorbim despre abuz de drept in materie comerciala incadram abuzul relativ la bunurile ori resursele financiare ale societatii prin folosirea lor in interes personal sau folosirea lor, cu rea-credinta, in alte scopuri decat cele vizand interesul societatii sau chiar in scopul ajutarii unei alte societatii in raport cu care detine interese materiale sau de alta natura – caz in care vom fi in prezenta unei infractiuni, de cele mai multe ori – ori abuzul de puterile conferite, abuzul de pozitia dominanta, abuzul de puterea economica, exercitarea abuziva a dreptului de vot in cadrul societatii, exercitarea abuziva a dreptului la opozitie in cazul primirii de noi asociati etc. 

In privinta naturii juridice a raspunderii juridice pentru abuzul de drept in materie comerciala nu exista dispozitii exprese astfel ca, ori de cate ori nu se impune raspunderea penala ori cea contraventionala a persoanei care isi exercita dreptul in mod abuziv, consideram ca va fi incidenta raspunderea civila delictuala in temeiul art.998/C. civ.⁸ respectiv in temeiul art.998-999/C.civ.⁹. In prima situatie proprietarul raspunde pentru abuz de drept numai in sitatia in care actioneaza cu intentie, in timp ce in cea de a doua situatie proprietarul raspunde pentru abuz de drept atat atunci cand actioneaza cu intentie cat si atunci cand actioneaza din culpa, neglijenta, imprudenta. 

Sanctiunea consta, strict in cazurile in care nu vorbim despre raspundere penala sau contraventionala, in repunerea lucrurilor in starea normala si condamnarea celui care actionarza abuziv la daune-interese (atunci cand repararea in natura este posibila) respectiv numai daune-interese (atunci cand repararea in natura nu mai este posibila). 

Proiectul Noului Cod civil este mai explicit precizand la art.489, intitulat „exercitarea abuziva a dreptului de proprietate” la alin.1 ca: “Daca proprietarul cauzeaza un prejudiciu prin exercitarea abuziva a dreptului sau, instanta poate sa il oblige la despagubiri in folosul celui vatamat, precum si la restabilirea situatiei anterioare, atunci cand acest lucru este posibil” iar alin.2 „Daca prejudiciul este iminent sau foarte probabil, instanta poate sa incuviinteze, pe cale de ordonanta presedintiala, masurile necesare pentru prevenirea pagubei”. 

3. Aplicatii ale abuzului de drept in raporturile de munca 


In ceea ce priveste aplicatiile abuzului de drept in materia raporturilor de munca, doctrina¹⁰ a subliniat ca acestea pot viza toate etapele de incheiere a contractului individual de munca precum si incheierea si executarea contractului colectiv de munca. 

Astfel amintim aici cu titul exemplificativ cateva dintre situatiile apte a genera un abuz de drept din partea uneia dintre partile raportului de munca: in situatia selectei personalului care urmeaza sa fie incadrat in munca datorita faptului ca legea nu prevede expres care este modalitatea in care aceasta se va realiza, angajatorul poate opta asupra modalitatii si favoriza pe unul dintre candidati; utilizarea perioadei de proba ca mijloc prin care se poate obtine forta de munca gratuita urmand ca la finalul acesteia persoanei sa i se comunice, fara niciun temei, ca nu corespunde cerintelor postului; situatia solicitarii de la salariat a unor informatii care nu sunt prevazute ca obligatorii la angajare (data la care urmeaza sa se casatoreasca, planificarea copiilor etc.); rechemarea abuziva a salariatului din timpul concediului de odihna, fara a fi indeplinite conditiile legale; exercitarea abuziva a dreptului la detasare sau delegare; modificarea unilaterala a felului muncii in scopul de a-l determina pe salariat sa puna capat raprtului de munca; concedierea pentru necorespundere profesionala; concedierea prin desfiintarea abuziva a postului etc.¹¹. 


NOTE

¹ Dictionarul explicativ al limbii române (DEX), Editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 1998, p.4; I. Pitulescu, P. Abraham, I. Ranete, E. Dersidan, Dictionar de termeni juridici uzuali, Editura National, Bucuresti, 1997, p.13, Autorii definesc abuzul de drept ca fiind exercitarea unui drept impotriva scopului economic si social.
² G. Cornu, Vocabulaire juridique, 6e édition, PUF, 2004, p.6-7.
³ A se vedea pentru amanunte, Ghe. Beleiu, Drept civil român. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de editura si presa Sansa S.R.L., Bucuresti, 1995, p.81. In paragraful imediat urmator, autorul detaliaza, aratând ca: “…exercitarea dreptului subiectiv civil:1. prin nesocotirea scopului economic si social pentru care a fost recunoscut; 2. cu nesocotirea legii si a moralei; 3. cu rea-credinta; 4. cu depasirea limitelor sale interne si externe, echivaleaza cu exercitarea abuziva”.
⁴ O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Drepturi reale, Editura Rosetti, Bucuresti, 2005, p.121-122. Desi vorbind despre criteriul subiectiv in aprecierea abuzului de drept autorii se refera numai la exercitarea abuziva a dreptului de proprietate, definitia data poate fi adaptata si pentru alte drepturi subiective.
⁵ A se vedea pentru amanunte O. Ungureanu, Reflectii privind abuzul de drept si inconvenientele anormale de vecinatate, in AULB, Iurisprudentia nr.1-2/2003, p.36-37.
⁶ Idem.
⁷ Contrar principiilor exercitari sale, semnifica, potrivit textului de lege mentionat: 1. contrar bunei-credinte (adica cu rea-credinta); 2.intr-o maniera excesiva (adica, cu depasirea limitelor sale); 3. intr-o maniera nerezonabila (adica, contrar scopului economic si social pentru care a fost recunoscut, contrar legii si moralei).
⁸ Idem.
⁹ C. Bârsan, op. cit., p.79; V. Stoica, op. cit., p.281.
¹⁰ Pentru mai multe amanunte, V. Pribac, Abuzul de drept si contractele de munca, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007, p.71 si urm.
¹¹ Idem.