abuzul de drept

Noțiunea juridică a „abuz de drept” este de inspirație morală, marcând existența „unui conflict între dreptul pozitiv aparținând unei persoane și obligația morală care îi revine acestuia în exercitarea lui”.

Abuzul de drept este considerat a fi, alături de reaua credință, definită prin intenție răufăcătoare, imprudență, ilicitate, ca formă de încălcare a bunei credințe.

E ATÂT DE COMPLICATĂ ACEASTĂ NOȚIUNE, ÎNCÂT E CAZUL SĂ VĂ CITEZ DIN SCRIERILE SPECIALIȘTILOR:

Art. 15, alin. 1 din NOUL COD CIVIL - Abuzul de drept:
(1) Niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte.

Noul Cod civil contrapune abuzul de drept bunei-credinte, vazuta ca un principiu general de conduita. [S. Neculaescu in Noul Cod Civil. Studii si comentarii, Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, p. 127]

Prin institutia juridica a abuzului de drept se urmareste nu numai asigurarea intangibilitatii intereselor generale, ci si inlaturarea egoismului din exercitiul drepturilor subiective civile prin armonizarea acestuia cu exigentele economice si morale ale societatii.

Abuzul de drept reprezinta, deci, reversul exercitarii drepturilor subiective civile in conformitate cu scopul lor economic si social, potrivit legii si a regulilor de convietuire sociala. Acesta este o incalcare a obligatiilor impuse de lege, deoarece cand o persoana isi exercita drepturile sale, ea nu se poate situa nici in afara normelor juridice si nici in afara normelor morale. [E. Lupan, S. Sztranyiczki, E. Veress, R.A. Pantilimon, Drept civil. Partea generala conform noului Cod civil, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 138]
Abuzul de drept nu se limiteaza numai la incalcarea normelor juridice, ci poate merge mai departe pana la nesocotirea normelor morale, putand fi o cauza a raspunderii civile delictuale. [A.P. Dimitriu in Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2011, p. 6]

In mod obisnuit, abuzul de drept se sanctioneaza cu refuzul concursului fortei coercitive a statului, ceea ce inseamna ca organul de jurisdictie, constatand ca se afla in prezenta exercitarii abuzive a unui drept subiectiv civil, nu va admite cererea reclamantului, asa cum a fost formulata, iar daca exercitiul abuziv al dreptului provine de la parat in apararea sa, va inlatura o astfel de aparare.
Atunci cand abuzul de drept se concretizeaza intr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu (material sau moral), va interveni si raspunderea fata de cel vatamat intr-un drept al sau. Abuzul de drept, insa nu poate fi identificat cu delictul civil, deoarece, pe de o parte, el presupune existenta unui drept subiectiv civil si exercitarea acestuia in mod abuziv, pe cand delictul civil consta intr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu, iar pe de alta parte, prejudiciul nu este de esenta abuzului de drept, acesta putand exista si fara cauzarea unui prejudiciu, pe cand delictul civil presupune totdeauna un prejudiciu, ca efect al faptei ilicite. [E. Lupan, S. Sztranyiczki, E. Veress, R.A. Pantilimon, Drept civil. Partea generala conform noului Cod civil, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012, p. 139]

Sanctiunea acestuia (a abuzului de drept s.n.) ar trebui fundamentata, nu atat pe imperativul sanctionarii conduitei titularului, ci mai ales de cel al repararii prejudiciului injust suferit de victima. [S. Neculaescu in Noul Cod Civil. Studii si comentarii, Vol I, Cartea I si Cartea a II-a, Editura Universul Juridic 2012, p. 109]

Va multumesc pentru raspuns, este intradevar un subiect care naste multe discutii si contradictii in functie de cred ... modul de interpretare, sa aveti o zi buna.