CJCE: Pensia de invaliditate se plateste chiar daca persoana locuieste in alt stat UE

Conditia de a locui pe teritoriul national, astfel cum a fost prevazuta de reglementarea poloneza, este disproportionata.
Doamna Nerkowska, care are cetatenia poloneza, s-a nascut in 1946 pe teritoriul actualului Belarus. Dupa ce si-a pierdut parintii, care au fost deportati in Siberia in temeiul unui decizii judiciare, doamna Nerkowska a fost la randul sau deportata in 1951 in fosta URSS unde a trait in conditii dificile. In 1957, doamna Nerkowska s-a intors in Polonia. In 1985, a parasit Polonia si s-a stabilit in Germania. 

Zak³ad Ubezpieczeñ Spo³ecznych Oddzia³ w Koszalinie (institutie de securitate sociala, casa din Koszalin) a refuzat plata catre doamna Nerkowska a pensiei pentru prejudiciile aduse sanatatii suferite in cursul deportarii, care ii fusese acordata anterior, pentru motivul ca nu locuieste pe teritoriul polonez. 

Doamna Nerkowska a contestat aceasta decizie in fata instantei poloneze aratand ca, avand in vedere aderarea Republicii Polone la Uniune, locul sau de resedinta actual nu ar putea constitui un obstacol pentru plata acestei prestatii. 

Sesizat cu aceasta cauza, S±d Okrêgowy w Koszalinie (Tribunalul Regional din Koszalin) solicita Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene sa stabileasca daca dreptul de libera circulatie si de sedere pe teritoriul statelor membre, garantat cetatenilor Uniunii Europene prin Tratatul CE, se opune unei reglementari nationale, precum reglementarea poloneza, care supune plata unei prestatii acordate victimelor de razboi sau victimelor represiunii conditiei ca persoana indreptatita sa locuiasca pe teritoriul national. 

Curtea aminteste mai intai ca, in stadiul actual de dezvoltare a dreptului comunitar, o prestatie care are drept scop despagubirea victimelor civile de razboi sau a victimelor represiunii pentru prejudiciul adus integritatii psihice sau fizice este de competenta statelor membre. Totusi, statele membre trebuie sa exercite o astfel de competenta cu respectarea dreptul comunitar, in special a dispozitiilor tratatului privind libertatea de circulatie si de sedere pe teritoriul statelor membre. 

In continuare, Curtea subliniaza ca facilitatile conferite de tratat in materie de libera circulatie nu si-ar putea produce pe deplin efectele daca un resortisant al unui stat membru ar putea fi descurajat sa le foloseasca de obstacolele generate de o reglementare a statului sau de origine care sanctioneaza faptul ca le-a exercitat. Prin urmare, reglementarea poloneza care dezavantajeaza anumiti resortisanti nationali pentru simplul motiv ca si-au exercitat libertatea de circulatie si de sedere intr-un alt stat membru constituie o restrictie privind libertatile recunoscute de Tratatul CE oricarui cetatean al Uniunii. 

O astfel de restrictie la exercitarea libertatilor de catre resortisantii nationali nu se poate justifica decat daca se intemeiaza pe consideratii obiective de interes general, independente de cetatenia persoanelor vizate si daca este proportionala cu obiectivul urmarit in mod legitim de dreptul national. 

Astfel, Curtea considera ca atat vointa de a garanta existenta unei legaturi intre societatea statului membru in cauza si beneficiarul unei prestatii, cat si necesitatea de a verifica daca acesta din urma continua sa indeplineasca conditiile de acordare a acestei prestatii constituie consideratii obiective de interes general de natura sa justifice restrictia in cauza. 

Totusi, faptul, pe de o parte, de a avea cetatenia statului membru care acorda prestatia in cauza si, pe de alta parte, de a fi trait in acest stat mai mult de 20 de ani poate fi suficient pentru a stabili legaturi intre acesta din urma si beneficiarul acestei prestatii. In aceste conditii, cerinta resedintei, pe toata perioada platii prestatiei, trebuie considerata ca fiind disproportionata, in masura in care aceasta depaseste ceea ce este necesar pentru garantarea acestei legaturi. 

In plus, obiectivul de a verifica faptul ca beneficiarul unei pensii de invaliditate continua sa indeplineasca conditiile de acordare a acesteia poate fi atins prin alte mijloace la fel de eficiente si, totodata, mai putin constrangatoare. 

Curtea ajunge asadar la concluzia ca dreptul comunitar se opune unei reglementari precum reglementarea poloneza din speta.