Ce miza are batalia pentru Registrul Comertului?

Autor: Valentin Moraru 
Cu venituri cifrate la peste 36 de milioane de euro in 2007 si cu estimari care arata ca va strange peste 48 de milioane de euro in acest an, Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC) a devenit obiect de disputa intre Ministerul Justitiei si Camera de Comert si Industrie a Romaniei (CCIR). Veniturile mari si influenta in mediul de afaceri sunt principalele mize ale transferului unui serviciu public in domeniul privat. 

Saptamana trecuta, Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale (MIMMCTPL) a facut public proiectul unei Ordonante de Guvern prin care e vizata trecerea serviciului public de tinere a Registrului Comertului la Camerele de Comert si Industrie. Desigur, aceasta se poate face doar prin desfiintarea actualei institutii - ONRC si a Oficiilor Registrului Comertului de pe langa tribunale. Practic, dupa ce a devenit clar ca ONRC poate juca perfect rolul de vaca de muls, Guvernul vrea s-o dea de pomana Camerelor de Comert. Iar acest „transfer“ se regaseste chiar si in programul de guvernare al defunctei aliante…

Referitor la initiativa ministerului pe care il conduce, Ovidiu Silaghi a declarat, la inceputul lunii trecute, ca „revenirea Registrului Comertului la Camera de Comert si Industrie a Romaniei ar fi o revenire la normalitate, dupa ce in 2002 acesta a fost luat de la Camera de Comert“. Desigur, se omite contextul reprezentat de o solicitare expresa a Uniunii Europene cu care Romania se afla in nego-cieri de aderare... La randul sau, premierul Tariceanu nu a ezitat sa traseze directia de urmat in acest caz, afirmand, cu ocazia unei intalniri cu intreprinzatori din judetul Botosani, ca „Registrul Comertului ar trebui transferat din subordinea Ministerului Justitiei in cea a Camerei de Comert, pentru ca veniturile obtinute sa poata fi folosite la dezvoltarea mediului de afaceri“. S-a trecut la fapte si, pe langa proiectul de ordonanta, exista voci care sustin ca ONRC a fost deja vizitat de inspectori ai Corpului de Control al primului-ministru, cu ordine clare sa gaseasca… dezordine.

Pana una-alta, trebuie spus ca in 2006 PNL a incercat marea cu degetul in privinta transferului Registrului Comertului, printr-o propunere legislativa respinsa de fostul ministru al justitiei, Monica Macovei. Si atunci, si acum, initiator a fost liberalul Silaghi. Fapt ce ne duce cu gandul la o relatie frateasca donor-acceptor, pentru ca liberalii din Guvern ofera, iar liberalii de la Camera de Comert si Industrie a Romaniei - reprezentati de Mihai Vlasov, presedintele sistemului cameral - sunt la primire.

Proiectul 


In forma propusa de MIMMCTPL, Ordonanta de Urgenta pentru modificarea si completarea Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comertului si a Legii Camerelor de Comert din Romania nr. 335/2007 prevede ca „Registrul central al Comertului se tine de catre ONRC, entitate fara personalitate juridica, organizata si functionand pe langa CCIR“. Prin aceasta se intelege ca Oficiile Registrului Comertului se reorganizeaza in subordinea ONRC si functioneaza pe langa fiecare Camera de Comert si Industrie judeteana. Practic, este vorba de un transfer care implica desfiintarea ca entitate a ONRC si includerea sa intr-o grupare de entitati nonguvernamentale. 

Mai departe, pe langa mentiuni a caror importanta nu are niciun fel de impact socio-economic major (de genul numirii directorului Registrului Comertului, structurii organizatorice, numarului de posturi si salarizarii), proiectul de ordonanta mentioneaza ca „finantarea cheltuielilor curente si de capital aferente activitatii ONRC si a Oficiilor Registrului Comertului de pe langa Camerele de Comert si Industrie judetene se realizeaza din taxele si tarifele percepute (…) si intra in alcatuirea bugetului Camerelor de Comert si Industrie“. Acest paragraf din proiect trebuie retinut, pentru ca pana la urma acesta reprezinta principalul motiv pentru care a fost elaborat proiectul de ordonanta. 

Mai departe, proiectul reglementeaza modalitatea in care se vor a fi asigurate conditiile pentru desfasurarea activitatii ONRC, respectiv functionarea sistemului informatic unitar si colectarea „taxelor“. Astfel, daca Ordonanta „iese“, in termen de 30 de zile, bazele de date ale ONRC si toate documentele care privesc activitatea acestei institutii sunt preluate de Camerele de Comert. La fel si toate bunurile cu care au fost dotate ONRC si Oficiile de pe langa tribunalele judetene. Cat despre sedii, „pana la identificarea unor sedii corespunzatoare se vor folosi cele existente, in conditiile legii privind concesionarea sau inchirierea“. In rest, evident ca toate actele emise de ONRC raman valabile. Adica intreprinzatorii n-au practic de ce sa se teama.

Miza 


In cazul in care proiectul supus dezbaterilor capata pana la urma statut de lege, chiar si in haina de Ordonanta de Guvern, efectul imediat va fi desfiintarea ca institutie de stat a ONRC. Trecerea acestui serviciu public in domeniul privat va avea insa si alte consecinte. Pentru a le intelege pe deplin, nu este nevoie decat sa aruncam o privire pe una dintre modificarile legislative pe care le presupune adoptarea proiectului, mai precis asupra articolului referitor la venituri si cheltuieli. Astfel, in proiect se afirma clar ca tot ce va insemna venit realizat de Registrul Comertului va intra in bugetul privat al Camerelor de Comert. Care „sistem cameral“ trebuie spus ca nu are niciun fel de legatura cu statul, ci doar cu… mediul de afaceri din Romania. Chiar CCIR se autodefineste ca „o organizatie neguvernamentala, cu caracter autonom, care sustine interesele comunitatii de afaceri si in special pe cele ale membrilor sai, in dialogul cu institutiile statului si organisme internationale“.

Pentru a calcula ce sume urmeaza sa se mute din conturile statului in conturile intreprinzatorilor reuniti in Camerele de Comert am incercat sa aflam cam la ce suma se ridica veniturile realizate de ONRC in cursul unui an calendaristic. Aici trebuie spus ca aceasta institutie realizeaza venituri din taxele percepute pentru infiintarea de societati comerciale, majorari de capital social, fuziuni etc. In aceasta privinta, Bogdan Gaurean, directorul general-adjunct al institutiei, ne-a declarat ca „ONRC a realizat in cursul anului 2007 venituri de peste 130 de milioane de lei, iar estimarile pentru anul curent arata ca in 2008 veniturile vor depasi suma de 170 de milioane de lei“. In euro, aceste sume se traduc prin 36 de milioane de euro in 2007 si (estimativ) 48 de milioane de euro la finele lui 2008.

Pentru ca este vorba de miza „transferului“, trebuie spus ca, in momentul in care ONRC este desfiintat, toate activele sale intra in posesia Camerelor de Comert. Bogdan Gaurean ne-a precizat ca acestea valoreaza in prezent aproape 10 milioane de euro. „Cum sa treci ceva atat de valoros din proprietatea statului in cea privata? Si, mai ales, cum sa dai gratis asa ceva?“, intreaba directorul general-adjunct al ONRC. Raspunsul se afla in nota de fundamentare a proiectului de ordonanta.

Motivele invocate 


Primele cuvinte din expunerea de motive aflata la baza proiectului de ordonanta ne lamuresc pe deplin. Motivul este nici mai mult, nici mai putin decat faptul ca in 2002, printr-o decizie a Guvernului, Registrul Comertului a fost scos din subordinea Camerelor de Comert si de atunci a functionat ca institutie de sine statatoare, cu personalitate juridica si finantare din venituri proprii. 

Initiatorii actualului proiect legislativ nu se feresc sa recunoasca acest principal motiv, care la prima vedere tine mai degraba de o viziune politica decat de o politica economica vizionara… Dar cum scopul scuza mijloacele, in nota de fundamentare gasim si aspecte „tehnice“ in ceea ce priveste organizarea si functionarea Registrului Comertului. Acestea se refera la timpul pe care il petrec (a se citi pierd) intreprinzatorii care vor sa-si infiinteze o firma, estimat in document la 15-20 de zile calendaristice. Procedurile a caror durata este incriminata sunt pregatirea, depunerea si autorizarea societatii comerciale. In plus, sunt subliniate si alte disfunctionalitati cum ar fi: „plata unor taxe si tarife crescute dupa preluarea pentru inmatricularea unei societati comerciale la Registrul Comertului“ si „utilizarea de criterii neuniforme la verificarea documentatiei pentru inregistrarea societatii comerciale la Registrul Comertului“.

Directorul general-adjunct al ONRC, Bogdan Gaurean, pledeaza tocmai pe aceasta „uniformizare“ si vorbeste despre aplicarea unor criterii juste, egale pentru toti intreprinzatorii, despre modificarea - in sensul micsorarii (!) - tarifelor si taxelor percepute pentru diferitele operatiuni… „Trecerea Registrului Comertului in 2002 in subordinea Ministerului Justitiei a insemnat tocmai uniformizarea tarifelor, nicidecum cresterea lor sau aplicarea arbitrara a vreunei taxe“, sustine Gaurean. In plus, conducerea ONRC este de parere ca „durata efectuarii operatiunilor de inregistrare a unei societati comerciale a scazut din 2002 pana in prezent“. Ceea ce nu este neaparat un merit al managerilor care au administrat sau administreaza acum institutia, ci - in mod evident - doar un pas catre normalitate, adica spre un sistem cat mai eficient aflat in slujba intreprinzatorilor.

Un alt motiv invocat in nota de fundamentare intocmita de MIMMCTPL este ca „ONRC, ca institutie publica din subordinea Ministerului Justitiei, presteaza un serviciu impus de lege si nu-si asuma raspunderea necesara, ceea ce le permite sa amane in mod nejustificat eliberarea certificatului de inmatriculare si automat blocarea activitatii intreprinzatorului“. Chiar si cineva fara pregatire si practica juridica, dar cu minime cunostinte si o capacitate comprehensiva medie isi poate da seama ca acest motiv este incoerent si gresit. Altfel cum se poate afirma ca juristii care intocmesc si isi pun semnatura pe „actele de nastere“ ale firmelor nu-si asuma responsabilitatea pentru acestea?

Expunerea de motive se incheie apoi cu sublinierea necesitatii de a transpune acquisul comunitar si de a armoniza cadrul legislativ cu al statelor membre UE. Aici se invoca faptul ca, in conditiile in care ONRC este subordonat Ministerului Justitiei, spiritul antreprenorial nu este deloc stimulat, accesul direct si nemijlocit la informatii utile fiind ingradit. Ca urmare, intreprinzatorii sunt… privati de accesul la fonduri europene si de aici numai efecte negative precum limitarea libertatii comertului si nerespectarea principiilor economiei de piata.

Nu in ultimul rand, in „descrierea situatiei actuale“ din nota de fundamentare a ordonantei se subliniaza faptul ca, odata cu intrarea in vigoare a Legii Camerelor de Comert din Romania nr. 335/2007, Camera de Comert si Industrie a Romaniei - Camera Nationala - (…) are dreptul legal de a primi in folosinta gratuita bunuri din proprietatea publica si privata a statului“.

Adevaratele motive 


Dupa seria de motive expusa in nota care insoteste proiectul de ordonanta, asa cum sunt ele - mai mult sau mai putin pertinente -, am incercat sa aflam care sunt in realitate motivele pentru care CCIR doreste cu tot dinadinsul Registrul Comertului. Si n-am avut atat de mult de cautat, cat de calculat…

Asadar, daca uniformizarea taxelor si eficientizarea serviciilor (ambele invocate in nota de fundamentare a Ordonantei) sunt aspecte deocamdata relative si, ca urmare, cel putin discutabile, motivul real pentru care se doreste inregimentarea Registrului Comertului in cadrul Camerelor de Comert si Industrie este unul cat se poate de palpabil. „Problema Registrului Comertului este o problema… afectiva“, a glumit di-rectorul ONRC, Bogdan Gaurean, cand a venit vorba sa punem degetul pe rana si sa gasim motivele reale. Explicatia sau, mai bine zis, „poanta“ este ca in spatele desfiintarii institutiei si al transferarii tuturor activelor si sarcinilor sale sta totusi un interes financiar.

Acesta poate fi nu numai banuit, ci si calculat matematic daca trecem peste motivele ce tin de „eficientizarea activitatii“ si „necesitatea transpunerii acquisului comunitar“. Este vorba de un calcul simplu, in care se aduna valoarea activelor ONRC si veniturile realizate in fiecare an de acest organism, venituri al caror cuantum (fie acesta si unul estimativ pentru anul in curs) l-am mentionat anterior. Este vorba de un „tun“ de peste 55 de milioane de euro numai in acest an.

Justitia contraataca 

Direct implicat in disputa pentru ONRC, Ministerul Justitiei a ridicat o serie de probleme din cauza carora transferul acestei institutii catre Camerele de Comert este imposibil. Acestea sunt cuprinse si intr-un document pe care SFin l-a primit de la minister, in care se afirma ca „nu exista o situatie extraordinara care sa justifice modificarea structurala a Registrului Comertului“. In plus, Constitutia Romaniei ar fi incalcata flagrant, in mai multe puncte.

Unul dintre acestea se refera la notiunea de „taxa“. Din materialul elaborat de Ministerul Justitiei retinem ca „notiunea de taxa nu poate fi folosita pentru a desemna pretul unui serviciu prestat de o entitate privata. (…) Prin urmare, sumele colectate cu acest titlu nu pot constitui surse de finantare a unei entitati private“.

Juristii desfiinteaza si premisa lacrimogena emisa de Camerele de Comert, conform careia ar avea dificultati in desfasurarea activitatii curente datorita faptului ca nu beneficiaza gratuit de… bunurile ONRC. In proiectul de ordonanta se propune ca bazele de date ale Registrului Comertului sa fie preluate de Camere, iar bunurile cu care acestea au fost dotate sa treaca in folosinta gratuita a CCIR. Problema e ca legea invocata de CCIR (Ordonanta Guvernului nr. 26/2000) nu se aplica persoanelor juridice de utilitate publica - asociatii, fundatii sau alte organizatii de acest fel, intrucat ele se supun unor reglementari speciale care stau la baza infiintarii si functionarii lor.

Un alt motiv pentru care - cel putin teoretic - Registrul Comertului n-ar trebui sa ajunga sub administrare privata este ca organizarea serviciului public este un atribut ce revine statului. Cel putin asa spune legea. Totusi, exista si situatii exceptionale in care se permite entitatilor private sa le indeplineasca, iar statul este obligat sa-si asigure mecanisme corespunzatoare de control al activitatii acestora. In acest sens s-a exprimat si Florin Dolea, director executiv la Pioneer Asset Management, care a preferat sa ramana neutru in speta prezentata. „Nu sunt nici pro, nici contra in ceea ce priveste acest proiect.
Totusi, sunt doua lucruri certe, si anume ca sistemul poate fi mai eficient in conditiile in care este administrat de un operator privat si faptul ca, in aceste conditii, statul trebuie sa detina parghii de control asupra activitatii entitatii private, adica asupra operatorului de servicii publice“. Exact acest aspect este subliniat si in punctul de vedere exprimat de Ministerul Justitiei, singurul punct in care aceasta institutie admite (fie si numai teoretic) faptul ca ONRC ar putea fi preluata de Camerele de Comert si Industrie.

Cu Registrul Comertului prin Europa 


Pentru ca in nota de fundamentare a proiectului de ordonanta care vizeaza mutarea Oficiului National al Registrului Comertului din subordinea Ministerului Justitiei in cea a Camerelor de Comert si Industrie se precizeaza ca este necesara respectarea normelor si directivelor europene in materie, am cautat sa vedem cine administreaza Registrele in statele UE.

Conform unui studiu efectuat de Grefa Tribunalului Comercial din Paris, „in 22 de state membre ale Uniunii Europene Registrul Comertului este tinut de o institutie publica“ si „doar in doua state membre s-a optat pentru gestionare in sistem cameral, dar si in aceasta situatie Camerele sunt fie institutii publice, fie controlate de o institutie publica“. Astfel, in regim de institutie publica, Registrul functioneaza in Austria, Bulgaria, Cehia, Estonia, Franta, Germania, Grecia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Slovenia, Polonia, Spania, Ungaria (in subordinea MJ sau a tribunalelor), iar in Belgia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Malta, Suedia in subordinea altui minister, de preferinta al economiei sau finantelor.

Exceptiile de la regula sunt Italia - unde Camerele de Comert sunt totusi institutii publice in cadrul administratiei locale - si Olanda, unde Camerele de Comert se afla sub controlul Ministerului Afacerilor Comerciale, care ii si aproba bugetul de venituri si cheltuieli. Un caz particular este Bulgaria, care, desi enumerata in prima categorie, prezinta o situatie aparte. La vecinii de la Sud de Dunare, inregistrarea operatorilor economici se face intr-un registru tinut de tribunal, dar exista si un Registru al Comertului in care inregistrarea este optionala, nu obligatorie, tinut din proprie initiativa de sistemul cameral, organizat conform acelorasi principii cu cel din Romania. Cine stie, poate au avut si ei un conflict similar la un moment dat, iar pentru a rezolva situatia statul a creat o cale de mijloc. Oare asa va fi si la noi?