Problemele politelor de asigurare RCA si CASCO

Autor: Avocat Raluca Elena Stefan,
Societatea de avocaturi Sova & Partners 

Incheierea politelor de RCA, indeosebi de CASCO necesita parcurgerea cu atentie sporita a conditiilor in care sunt perfectate, intrucat acestea din urma difera de la companie la companie. 

Cu ocazia incheierii unei astfel de polite trebuie avute in vedere, in principal, urmatoarele aspecte: 

a) Inducerea in eroare cauzata de denumirea contractelor de asigurare. Produsele de asigurare oferite de firmele de asigurari au, in multe cazuri, aceeasi denumire - de exemplu, CASCO, insa exista diferente majore de la o companie la alta in privinta riscurilor acoperite si a celor neacoperite.

b) Perioada pe care sunt incheiate politele de asigurare. Intrucat acestea se scumpesc in mod constant, este de preferat sa fie incheiate pe perioade de un an. 


c) Fransizele pe care le acceptam in polita. 


Potrivit art. 1 alin. (1) pct. 9 din Legea nr. 136 din 29 ianuarie 1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, fransiza este partea din prejudiciu suportata de persoana pagubita, stabilita ca valoare fixa sau procent din despagubirea totala prevazuta in contractul de asigurare, cu alte cuvinte, partea din paguba pe care o suporta asiguratul si nu se despagubeste de catre societatea de asigurare. Ca o consecinta fireasca a acestei situatii, cu cat fransiza este mai mare, cu atat prima de asigurare trebuie sa fie mai mica. 

Din pacate, termenul de „fransiza“ este adesea necunoscut de catre posesorii de polite, insa aceasta este de altfel de inteles, avand in vedere ca asiguratorul nu explica modalitatea in care fransiza va „opera“ la momentul producerii evenimentului asigurat. 

In opinia noastra, asiguratorii si asiguratii ar trebui sa cunoasca si sa respecte dispozitiile art. 27 lit. b din Codul Consumului, potrivit caruia consumatorii, in speta asiguratii, au dreptul de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori. 

Nu mai putin important de semnalat este faptul ca, inainte de semnarea unui contract de asigurare, persoana interesata trebuie sa obtina informatii exacte cu privire la valoarea fransizei stabilite pentru pretul care este platit pentru polita achizitionata, intrucat, desi pretul asigurarii poate parea avantajos, este foarte posibil ca fransiza sa fie dezavantajoasa. 

In cazul daunelor care nu depasesc nivelul fransizei, asiguratii nu vor primi nicio despagubire de la compania de asigurari, asa ca implicarea lor intr-un accident ar produce consecinte cu atat mai nefericite. In cazul daunelor mai mari, societatea plateste doar diferenta dintre suma totala estimata a prejudiciului si valoarea fransizei cu care trebuie sa contribuie asiguratul.
Asa cum este prevazut in art. 9 din Legea privind asigurarile si reasigurarile in Romania, contractantul asigurarii sau asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit despagubirea ori suma asigurata rezultata din contractul de asigurare.
Practic, asiguratul plateste periodic asiguratorului o suma de bani, prima de asigurare, animat de prefigurarea mentala a obtinerii indemnizatiei in cazul producerii evenimentului asigurat. 

Neacordarea indemnizatiei de asigurare in situatia producerii daunelor ce nu depasesc nivelul fransizei creeaza in mod indubitabil o disproportie mai mult decat vizibila intre contraprestatiile partilor, practic asiguratorul incasand prima de asigurare fara a executa o contraprestatie. Neacordarea indemnizatiei de asigurare vine in contradictie cu insusi caracterul oneros al contractului de asigurare, al carui criteriu cel mai acceptat de determinare rezulta din analiza cauzei contractului, si nu din interdependenta drepturilor si obligatiilor. 

Este destul de firesc sa ne punem problema daca fransiza, in aceasta situatie, poate fi considerata sau nu a fi o clauza abuziva.
Facand aplicatia art. 78 din Codul Consumului, potrivit caruia o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, am putea spune ca particularizarea acestor clauze in sensul mai sus expus este cel putin suspecta.

d) Acoperirea ori neacoperirea vandalismului prin polita de asigurare. Interpretarea diferita de catre asiguratori a notiunii de vandalism.

Vandalismul, ca expresie a actelor de rautate din partea unor persoane necunoscute exercitate asupra masinii dumneavoastra, pe langa faptul ca lipseste cu desavarsire din multe polite CASCO ale asiguratorilor, este supus unor interpretari diferite din partea acestora. 

De exemplu, in cazuri precum incendierea masinii ori zgarierii cu injurii, stropirea cu diverse substante acide, se procedeaza adesea la catalogarea acestora drept acte de neglijenta din partea proprietarilor, desi este vadit neindoielnic faptul ca aceste stricaciuni sunt rezultatul exercitarii actelor de vandalism. 

Mai mult, chiar si in ipoteza unei manifestatii ce a avut drept urmare incendierea masinii de catre persoane ce au parasit locul faptei, asiguratul nu este despagubit prin polita CASCO, iar fapta este trecuta tot la capitolul neglijenta. 

De aceea este foarte important ca, atunci cand dorim a incheia un contract de asigurare, sa avem in vedere cat mai multe puncte ale contractului si in special acelea de insemnatate cruciala in cuprinsul acestuia.

e) Prevederea unor riscuri. Anumite companii acopera riscuri ce nu sunt avute in vedere de alte companii de asigurari, precum: ciocniri, loviri sau izbiri cu orice alte corpuri mobile sau imobile, dar si pentru zgarieri accidentale, caderi in prapastie, cadere pe autovehicul a unor corpuri - copaci, blocuri de gheata sau zapada, bolovani etc., derapari sau rasturnari. In plus, unele oferte CASCO acopera riscuri precum incendiu, explozie, trasnet, ploaie torentiala, grindina, inundatie, furtuna, uragan, cutremur de pamant, prabusire sau alunecare de teren, precum si cheltuielile de transport al autovehiculului la atelierul de reparatii cel mai apropiat de locul accidentului.

f) Alegerea modalitatii de reparare a masinii. 


In cazul producerii unui accident, asiguratul trebuie sa aleaga cu prudenta modalitatea in care masina va fi reparata, intrucat este foarte posibil ca acelasi autovehicul sa fie evaluat diferit de la companie la companie. 

Conform Legii privind asigurarile si reasigurarile in Romania, uzura pentru masina este calculata diferit pentru RCA si CASCO (daca reparati masina pe RCA-ul celui vinovat, se porneste de la o anumita valoare, iar daca o reparati pe CASCO, se calculeaza alta valoare a autovehiculului de nou). 

In ipoteza in care nu sunteti vinovat de producerea accidentului, masina dumneavoastra s-ar putea repara pe RCA-ul celui vinovat. Potrivit dispozitiilor art. 34 din Ordinul pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei din 3 iulie 2008, posesorul RCA-ului va fi obligat sa va puna la dispozitie, printre alte informatii, si cele cu privire la denumirea, sediul asiguratorului care a emis polita de asigurare RCA, precum si seria si numarul de asigurare al acesteia.
In urma analizei dosarului, compania detinatoare a politei RCA va porni cu despagubirea la un anumit grad de uzura a autovehiculului ce va avea o valoare diferita decat cea avuta pe polita CASCO. 

Iar daca se va opta pentru polita CASCO, compania va face regres la asiguratorul cu RCA-ul si isi va recupera banii destul de greu. In plus, asiguratul va fi penalizat la reinnoirea contractului cu un procent cuprins intre minimum 10% si maximum 20%.
Potrivit punctului 7 din Regulamentul privind aplicarea sistemului bonus-malus la asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse de autovehicule, aprobat prin Decizia Comisiei Nationale a Pietei Financiare la 30 mai 2008, penalizarea, denumita in termenii asiguratorului „malus“, consta intr-un coeficient de majorare la prima de asigurare ce se aplica la incheierea contractelor de asigurare obligatorie de raspundere civila auto pe termen nou, indiferent de termenul de actiune al acestuia. Penalizarea se aplica in situatia in care posesorul autovehiculului a fost recunoscut vinovat de producerea cazurilor asigurate in intervalul cuprins intre momentul incheierii contractului precedent si momentul incheierii contractului de asigurare obligatorie de raspundere civila auto pe termen nou. 

Penalizarea poate ajunge la unele companii de asigurare chiar pana la 30% din valoarea politei de asigurare. Totusi, in situatia in care nu se inregistreaza daune pe parcursul unui an, la reinnoirea politei se aplica un bonus de 10-15%, adica se va scadea acest procent din valoarea CASCO la acel moment.

g) Seriozitatea, promptitudinea si calitatea serviciilor oferite de asiguratori. Inainte de incheierea unui contract de asigurare, asiguratii trebuie sa se intereseze la service-urile partenere cu care colaboreaza asiguratorii in vederea obtinerii informatiilor mai sus mentionate.

h) Conditiile si clauzele contractuale inscrise, de multe ori, cu litere foarte mici, plasate, in general, in subsolul contractului de asigurare, scrise intr-un limbaj mult prea tehnic, cu trimiteri la diverse dispozitii legale specifice acestui domeniu.

Asemenea practici sunt, in opinia noastra, oarecum in contradictie cu dispozitiile art. 74 din Codul Consumului, care are urmatorul cuprins: orice contract incheiat intre comercianti si consumatori, pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate.