Despre puterea nemarginita a lui 50% +1

Insa, in tiparul normalului nu se incadreaza prea multe situatii din jurul nostru, iar intre procentul de bine si cel de rau, nu poate fi pus semnul echivalentei. Nici macar cu forta. Sau, mai exact, nici macar prin forta literei de lege, lucru observat si de profesorul Gary Slapper, caci printre cazurile bizare incluse de acesta, in rubrica sa din Timesonline, se numara si cel al ponderei egale de stiri pozitive si negative.

Atunci cand esti obligat -prin lege- sa te bucuri de ceva in aceeasi masura in care te enervezi din cauza a altceva, undeva se produce o problema, mai exact acolo unde se invart rotitele liberei exprimari.

Ironic, profesorul Slapper isi intitleaza materialul „Vesti bune pentru democratie” si relateaza pe scurt toate etapele prin care propunerea legislativa privind completarea art.28 din Legea audiovizualului nr.504/2002, a trecut, de la a fi votata in unanimitate de Senat, a fi considerata neconstitutionala, si pana la fi respinsa de Camera Deputatilor.

Asadar, Parlamentul Romaniei ar fi putut, lesne, sa elimine sensul peiorativ al manipularii.

Echilibristica pe cablul TV sau arta de a fi impartial

In definitiv, nu trebuie sa ne gandim la incercarea legislativului de a manipula sau de a cenzura, ci la felul in care, involuntar, lasam noi ca aceste lucruri sa se intample, mai ales, in contextul socio-politic actual, chiar daca avem ca reminder telecomanda sau o alta adresa de web.

Exista scenarii in care subiectivitatea este bine-venita, dar limitele ei raman necunoscute ale Universului. Si oricum lucrurile nu sunt intotdeauna albe sau negre, ci si gri, pentru ca este inevitabila interactiunea lor.

Un citat celebru apartinand lui Robert Frost, poet american, spune ca „jumatate din lume este compusa din oameni care au ceva de spus si nu pot, cealalta jumatate nu au nimic de spus, dar totusi continua sa spuna.”

Desigur ca dezbaterile sunt un punct forte al democratiei. Insa, cand sunt cel putin atatea opinii cate posturi TV sau ziare - nu conteaza daca fiecare dintre ele contine acelasi procent de pozitivism si negativism - din nou, ne aflam intr-o situatie sensibila. Poate ca publicul are nevoie, din cand in cand, de un dus rece, oferit de pleiada unor formatori de opinie demni de trecut in cast-ul oricarei emisiuni televizate. Insa, poate ca lumea are si mai multa nevoie are de detaliile concrete ale unui anume fapt, prezentate sintetic, cu acuratete, fara impresii si generalitati, astfel incat subiectivitatea propriilor pareri sa nu ajunga in sclavia celor 50% +1.