Capitalul strain tanjeste dupa depozite in lei

Faptul ca, nu peste multa vreme, capitalul strain ce intra in tara va putea fi schimbat in lei, pentru a fi depozitat in banci, a starnit emotii puternice in unele cercuri economice. Banca Nationala a fost atentionata ca isi asuma un mare risc. Intr-adevar, riscul e mare. Dar ar fi mult mai mare, urias chiar, daca o astfel de liberalizare ar fi amanata. Fiindca Uniunea Europeana n-ar fi dispusa, in nici un chip, sa ne lase sa "tragem de timp”. Apoi, intrarea intr-un club cum este Uniunea Europeana impune acceptarea regulilor jocului. Daca dorim sa culegem roade de pe aceasta mare piata, nu putem sa-i ignoram regulile. Una dintre ele, poate cea mai importanta, fiind tocmai libera circulatie a persoanelor, a marfurilor si a capitalurilor. Intr-un sistem de intensa competitie.

Fara indoiala ca vor fi si riscuri. De altfel, Banca Nationala cunoaste bine posibilele pericole. Le-a analizat si le-a semnalat continuu, de cativa ani incoace. Din acest motiv, in primul rand, unele operatiuni cu capital strain vor fi amanate pana in momentul aderarii. Cumpararile de titluri de stat, bunaoara.

Un lucru e clar: economia interna a fost multa vreme nepregatita sa reziste la un circuit de du-te-vino, prin frecvente intrari si iesiri de investitii straine de portofoliu, ce ar fi putut sufoca piata monetara si piata valutara. Mai mult, ar fi putut destabiliza cursul de schimb. Iata motivul pentru care BNR nu i-a incurajat pe nerezidenti sa aduca in tara fonduri pe termen scurt, speculative; cu deosebire, nu i-a incurajat sa cumpere titluri de stat in lei. Mai ales ca, multa vreme, dobanzile la aceste titluri au fost mari. Si inca sunt relativ mari. Intrarea nerezidentilor pe aceasta piata ar fi sporit costurile politicii monetare. Banca Nationala avand grija, totodata, sa nu se ajunga la un surplus de titluri de stat pe piata monetara interna. Pentru ca, intr-un astfel de caz, piata secundara a acestor titluri n-ar mai putea sa functioneze bine.

Investitiile pe termen scurt sunt si ele periculoase. Fiindca pot sa perturbe piata interna. Ma refer la investitiile care vin si fug. La intrare produc exces de lichiditate, asa ca Banca Nationala e nevoita sa faca mari cheltuieli pentru a absorbi surplusul creat. In schimb, cand sunt repatriate dezechilibreaza piata.

Toate aceste riscuri sporesc, acum, cand sistemul nostru bancar inregistreaza mari intrari de capital. O parte a acestor fonduri au ca sursa investitiile directe. Altele sunt fonduri legate de investitiile directe. Semnificative sunt si investitiile de portofoliu. Unele exprimand cumparari de titluri de proprietate ori de actiuni. Altele fiind indreptate spre cumparari de obligatiuni romanesti. Notez, tot aici, si plasamentele pe piata monetara facute de romanii care lucreaza in strainatate. Iata ca dupa ce, mult timp, romanii nu au reusit sa stimuleze afluxuri mari de capital, a sosit acum timpul sa solutionam o problema absolut noua: cum absorbim capitalul strain.