Investiții strãine pe teritoriul românesc

Controlul implica o participare directa în organizarea si conducerea firmei, iar aceasta presupune detinerea unui minim de actiuni.
Ex.: UE - 20-25%, SUA - 10% din actiuni
Investitiile straine directe se definesc ca “proprietatea unui rezident strain asupra unor active (mijloace fixe), cu scopul de a controla folosirea acestor active” (Graham & Krugman, 1989). Investitiile straine directe constau în transferul unui “pachet industrial” în care sunt curpinse capital, tehnologii, metode de organizare industriala, expertiza manageriala, cunostinte de marketing etc., ce permite investitorului sa exercite dreptul de control asupra investitiei.
Acest control separa investitiile straine directe de investitiile de portofoliu; acestea din urma fiind angajate sub forma împrumuturilor externe de catre firme sau institutii, eventual prin intermediul unor organisme financiar-bancare specializate. Pot aparea sub diferite forme : împrumuturi de stat, împrumuturi ale organsimelor internationale, emisiuni de obligatiuni si împrumuturi pe termen scurt, împrumuturi bancare si credite de export.[2]
între investitia directa si cea de portofoliu exista o zona gri (ex.: achizitionarea de actiuni pe piata financiara internationala). Investitiile de portofoliu devin investitii directe atunci când investitorul detine suficiente actiuni sau devine chiar actionar majoritar.
Din punct de vedere strict economic, acceptarea investitiilor straine este conditionata de posibilitatea obtinerii unui venit net, ca diferenta între încasarile realizate din investitie si cheltuielile (interne si externe) pe care aceasta le determina. Investitiile straine sunt importante si prin efectele politice si sociale pe care le antreneaza. Ele determina, de regula, o redistribuire a veniturilor în favoarea colectivitatii. Totodata, sunt afectate organizarea, obiceiurile si traditiile prin introducerea de persoane si metode de lucru din strainatate. Se poate crea o anumita impresie de amenintare a suveranitatii politice si independentei în dezvoltarea economica, culturala si sociala a tarii gazda. Autoritatea guvernelor locale este mult diminuata în raporturile cu investitorii straini, putând da nastere la rezerve si suspiciuni. De aici rezulta o anumita ostilitate deschisa a unor tari mai putin dezvoltate fata de investitiile straine.
Investitorul strain direct reprezinta persoana juridica, persoana fizica sau grupul de persoane ce actioneaza împreuna, care detine cel putin 10% din capitalul social subscris sau cel putin 10% din voturi, într-o întreprindere situata în afara propriei tari de rezidenta.
întreprinderea investitie straina directa este o întreprindere cu sau fara personalitate juridica, în care un investitor strain detine cel putin 10% din capitalul social subscris sau din voturi.
Capitalurile proprii cuprind capitalul subscris si varsat, atât în numerar cât si prin contributii în natura, detinut de nerezidenti în companii rezidente, precum si cota aferenta din rezerve.
Investitia straina directa se determina prin cumularea cotei parti din capitalurile proprii ale societatii primitoare de investitie, care revine investitorului strain direct, cu creditul net primit de catre întreprindere de la acest investitor.
O filiala este o întreprindere al carei investitor controleaza direct sau indirect mai mult de 50% din drepturile de vot ale actionarilor sau are dreptul de a desemna sau de a revoca majoritatea mebrilor consiliului de administratie, director sau a consiliului de supraveghere. în practica, numim filiala o întreprindere al carei investitor detine mai mult de 50% din capitalul sau.

vorbă multă pentru nimic. ce a întrebat userul și ce i s-a răspuns.
dacă știți numele firmei străine încercați aici (contra cost)
[ link extern ]
sau aici (gratuit)
[ link extern ]
dacă funcționează baza de date

Va multumesc frumos