Noua Lege a contenciosului administrativ

Lege nr. 554 din 02/12/2004, Legea contenciosului administrativ

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1154 din 07/12/2004


CAPITOLUL I
Dispoziþii generale

Subiectele de sezinã

Art. 1. - (1) Orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluþionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanþei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaºterea dreptului pretins sau a interesului legitim ºi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. Interesul legitim poate fi atât privat, cât ºi public.
(2) Se poate adresa instanþei de contencios administrativ ºi persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
(3) Avocatul Poporului, ca urmare a controlului realizat, potrivit legii sale organice, în baza unei sesizãri a unei persoane fizice, dacã apreciazã cã ilegalitatea actului sau excesul de putere al autoritãþii administrative nu poate fi înlãturat decât prin justiþie, poate sesiza instanþa competentã de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiþionarul dobândeºte, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat în aceastã calitate.
(4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitãrii atribuþiilor prevãzute de legea sa organicã, apreciazã cã încãlcãrile drepturilor, libertãþilor ºi intereselor legitime ale persoanelor se datoreazã existenþei unor acte administrative unilaterale individuale ale autoritãþilor publice emise cu exces de putere, sesizeazã instanþa de contencios administrativ de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vãtãmate. Petiþionarul dobândeºte, de drept, calitatea de reclamant, urmând a fi citat în aceastã calitate.
(5) Când Ministerul Public apreciazã cã, prin excesul de putere, concretizat în emiterea unui act administrativ normativ, se vatãmã un interes public, va sesiza instanþa de contencios administrativ competentã de la sediul autoritãþii publice emitente.
(6) Autoritatea publicã emitentã a unui act administrativ nelegal poate sã solicite instanþei constatarea nulitãþii acestuia, în situaþia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil ºi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acþiunii, instanþa se va pronunþa, la cerere, ºi asupra legalitãþii actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum ºi asupra efectelor civile produse.
(7) Persoana vãtãmatã în drepturile sale sau în interesele sale legitime, prin ordonanþe sau dispoziþii din ordonanþe ale Guvernului neconstituþionale, se poate adresa instanþei de contencios administrativ, în condiþiile prezentei legi.
(8) În condiþiile prezentei legi, acþiunile în contencios administrativ pot fi introduse de prefect ºi de Agenþia Naþionalã a Funcþionarilor Publici, precum ºi de orice persoanã de drept public vãtãmatã într-un drept sau, dupã caz, când s-a vãtãmat un interes legitim.
(9) Participarea în instanþã a reprezentantului Ministerului Public este obligatorie. Pentru situaþia prevãzutã la alin. (5), instanþa, din oficiu sau la cerere, poate introduce în cauzã organismele sociale cu personalitate juridicã interesate.
#PAGEBREAK#
Semnificaþia unor termeni

Art. 2. - (1) În înþelesul prezentei legi, termenii ºi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaþii:
a) persoana vãtãmatã - orice persoanã fizicã sau juridicã ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vãtãmate prin acte administrative; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vãtãmate ºi organismele sociale care invocã vãtãmarea unui interes public prin actul administrativ atacat;
b) autoritatea publicã - orice organ de stat sau al unitãþilor administrativ-teritoriale care acþioneazã, în regim de putere publicã, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autoritãþilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obþinut statut de utilitate publicã sau sunt autorizate sã presteze un serviciu public;
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publicã în vederea executãrii ori a organizãrii executãrii legii, dând naºtere, modificând sau stingând raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, ºi contractele încheiate de autoritãþile publice care au ca obiect:
- punerea în valoare a bunurilor proprietate publicã;
- executarea lucrãrilor de interes public;
- prestarea serviciilor publice;
- achiziþiile publice;
d) act administrativ-jurisdicþional - actul juridic emis de o autoritate administrativã cu atribuþii jurisdicþionale în soluþionarea unui conflict, dupã o procedurã bazatã pe contradictorialitate ºi cu asigurarea dreptului la apãrare;
e) contenciosul administrativ - activitatea de soluþionare, de cãtre instanþele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puþin una dintre pãrþi este o autoritate publicã, iar conflictul s-a nãscut fie din emiterea sau încheierea, dupã caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluþionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;
f) instanþa de contencios administrativ, denumitã în continuare instanþã - Secþia de contencios administrativ ºi fiscal a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, secþiile de contencios administrativ ºi fiscal ale curþilor de apel ºi tribunalele administrativ-fiscale;
g) nesoluþionarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu rãspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacã prin lege nu se prevede alt termen;
h) refuzul nejustificat de a soluþiona o cerere - exprimarea explicitã, cu exces de putere, a voinþei de a nu rezolva cererea;
i) plângere prealabilã - plângerea prin care se solicitã autoritãþii publice emitente sau celei ierarhic superioare, dupã caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocãrii acestuia;
j) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activitãþii din cadrul forþelor armate, specifice organizãrii militare, care presupun dreptul comandanþilor de a da ordine subordonaþilor în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau rãzboi, sau, dupã caz, la îndeplinirea serviciului militar;
k) serviciu public - activitatea organizatã sau autorizatã de o autoritate publicã, în scopul satisfacerii, dupã caz, a unui interes public;
l) interes public - interesul care vizeazã ordinea de drept ºi democraþia constituþionalã, garantarea drepturilor, libertãþilor ºi îndatoririlor fundamentale ale cetãþenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenþei autoritãþilor publice;
m) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere, aparþinând autoritãþilor administraþiei publice, prin încãlcarea drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale cetãþenilor, prevãzute de Constituþie sau de lege;
n) drept vãtãmat - orice drept fundamental prevãzut de Constituþie sau de lege, cãruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;
o) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumitã conduitã, în considerarea realizãrii unui drept subiectiv viitor ºi previzibil, prefigurat;
p) interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumitã conduitã, în considerarea realizãrii unui drept fundamental care se exercitã în colectiv ori, dupã caz, în considerarea apãrãrii unui interes public;
r) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociaþii, fundaþii ºi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecþia drepturilor diferitelor categorii de cetãþeni sau, dupã caz, buna funcþionare a serviciilor publice administrative;
s) pagubã iminentã - prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenþã sau, dupã caz, perturbarea previzibilã gravã a funcþionãrii unei autoritãþi publice ori a unui serviciu public;
º) instanþã de executare - instanþã care a soluþionat fondul litigiului de contencios administrativ.
(2) Se asimileazã actelor administrative unilaterale ºi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupã caz, faptul de a nu rãspunde solicitantului în termenul legal.
#PAGEBREAK#
Tutela administrativã

Art. 3. - (1) Prefectul poate ataca, în termenele prevãzute la art. 11, în faþa instanþei de contencios administrativ, actele emise de autoritãþile administraþiei publice locale, dacã le considerã nelegale.
(2) Agenþia Naþionalã a Funcþionarilor Publici poate ataca în faþa instanþei de contencios administrativ actele autoritãþilor publice centrale ºi locale prin care se încalcã legislaþia privind funcþia publicã, în condiþiile prezentei legi ºi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcþionarilor publici, republicatã.
(3) Pânã la soluþionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) ºi (2) este suspendat de drept.

Excepþia de nelegalitate

Art. 4. - (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetatã oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepþie, din oficiu sau la cererea pãrþii interesate. În acest caz, instanþa, constatând cã de actul administrativ depinde soluþionarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivatã instanþa de contencios administrativ competentã, suspendând cauza.
(2) Instanþa de contencios administrativ se pronunþã, dupã procedura de urgenþã, în ºedinþã publicã, cu citarea pãrþilor.
(3) Soluþia instanþei de contencios administrativ este supusã recursului, care se declarã în 48 de ore de la pronunþare ori de la comunicare ºi se judecã în 3 zile de la înregistrare, cu citarea pãrþilor prin publicitate.
(4) În cazul în care instanþa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanþa în faþa cãreia s-a ridicat excepþia va soluþiona cauza, fãrã a þine seama de actul a cãrui nelegalitate a fost constatatã.

Actele nesupuse controlului ºi limitele controlului

Art. 5. - (1) Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ:
a) actele administrative ale autoritãþilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;
b) actele de comandament cu caracter militar.
(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinþarea cãrora se prevede, prin lege organicã, o altã procedurã judiciarã.
(3) Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stãrii de rãzboi, al stãrii de asediu sau al celei de urgenþã, cele care privesc apãrarea ºi securitatea naþionalã ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum ºi pentru înlãturarea consecinþelor calamitãþilor naturale, epidemiilor ºi epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.
(4) În litigiile prevãzute la alin. (3) nu sunt aplicabile prevederile art. 14 ºi 21.

Actele administrativ-jurisdicþionale

Art. 6. - (1) Jurisdicþiile administrative speciale sunt facultative ºi gratuite.
(2) Actele administrativ-jurisdicþionale pot fi atacate direct la instanþa de contencios administrativ competentã potrivit art. 10, în termen de 15 zile de la comunicare, dacã partea nu exercitã cãile administrativ-jurisdicþionale de atac.
(3) Dacã partea care a optat pentru jurisdicþia administrativã specialã înþelege sã nu utilizeze calea administrativ-jurisdicþionalã de atac, va notifica aceasta organului administrativ-jurisdicþional competent. Termenul prevãzut la alin. (2) începe sã curgã de la data notificãrii.
(4) Dacã partea care a optat pentru jurisdicþia administrativã specialã înþelege sã renunþe la calea administrativ-jurisdicþionalã în timpul soluþionãrii acestui litigiu, va notifica intenþia sa organului administrativ-jurisdicþional sesizat, care emite o decizie ce atestã renunþarea la jurisdicþia administrativã specialã. Termenul prevãzut la alin. (2) începe sã curgã de la data comunicãrii acestei decizii.
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL II
Procedura de soluþionare a cererilor în contenciosul administrativ

Procedura prealabilã

Art. 7. - (1) Înainte de a se adresa instanþei de contencios administrativ competente, persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sã solicite autoritãþii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egalã mãsurã organului ierarhic superior, dacã acesta existã.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile ºi în ipoteza în care legea specialã prevede o procedurã administrativ-jurisdicþionalã, iar partea nu a optat pentru aceasta.
(3) Este îndreptãþitã sã introducã plângere prealabilã ºi persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoºtinþã, pe orice cale, de existenþa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevãzut la alin. (7).
(4) Plângerea prealabilã, formulatã potrivit prevederilor alin. (1), se soluþioneazã în termenul prevãzut la art. 2 alin. (1) lit. g).
(5) În cazul acþiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenþia Naþionalã a Funcþionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vãtãmaþi prin ordonanþe sau dispoziþii din ordonanþe, precum ºi în cazul prevãzut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabilã.
(6) Plângerea prealabilã în cazul acþiunilor care au ca obiect contractele administrative are semnificaþia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziþiile din Codul de procedurã civilã fiind aplicabile în mod corespunzãtor.
(7) Plângerea prealabilã în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, ºi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripþie.

Obiectul acþiunii judiciare

Art. 8. - (1) Persoana vãtãmatã într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulþumitã de rãspunsul primit la plângerea prealabilã adresatã autoritãþii publice emitente sau dacã nu a primit nici un rãspuns în termenul prevãzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanþa de contencios administrativ competentã, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate ºi, eventual, reparaþii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanþei de contencios administrativ ºi cel care se considerã vãtãmat într-un drept al sãu, recunoscut de lege, prin nesoluþionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluþionare a cererii.
(2) Instanþa de contencios administrativ este competentã sã soluþioneze litigiile care apar în fazele premergãtoare încheierii unui contract administrativ, precum ºi orice litigii legate de aplicarea ºi executarea contractului administrativ.
(3) La soluþionarea litigiilor prevãzute la alin. (2) se va avea în vedere regula dupã care principiul libertãþii contractuale este subordonat principiului prioritãþii interesului public.

Acþiunile împotriva ordonanþelor Guvernului

Art. 9. - (1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim prin ordonanþe sau dispoziþii din ordonanþe introduce acþiune la instanþa de contencios administrativ, însoþitã de excepþia de neconstituþionalitate.
(2) Instanþa de contencios administrativ, dacã apreciazã cã excepþia îndeplineºte condiþiile prevãzute de art. 29 alin. (1) ºi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea ºi funcþionarea Curþii Constituþionale, republicatã, sesizeazã, prin încheiere motivatã, Curtea Constituþionalã ºi suspendã soluþionarea cauzei pe fond.
(3) Instanþa de contencios administrativ, dupã pronunþarea Curþii Constituþionale, repune cauza pe rol ºi va da termen, cu citarea pãrþilor, numai dacã ordonanþa sau o dispoziþie a acesteia a fost declaratã neconstituþionalã. În caz contrar, respinge acþiunea ca inadmisibilã pe fond.
(4) În situaþia în care decizia de declarare a neconstituþionalitãþii este urmarea unei excepþii ridicate în altã cauzã, sesizarea instanþei de contencios administrativ se va face în condiþiile art. 7 alin. (5) ºi ale art. 11 alin. (1) ºi (2), cu precizarea cã termenele încep sã curgã de la data publicãrii deciziei Curþii Constituþionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
#PAGEBREAK#
Instanþa competentã

Art. 10. - (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritãþile publice locale ºi judeþene, precum ºi cele care privesc taxe ºi impozite, contribuþii, datorii vamale ºi accesorii ale acestora, de pânã la 5 miliarde lei, se soluþioneazã, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritãþile publice centrale, precum ºi cele care privesc taxe ºi impozite, contribuþii, datorii vamale ºi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluþioneazã, în fond, de secþiile de contencios administrativ ºi fiscal ale curþilor de apel, dacã prin lege specialã nu se prevede altfel.
(2) Recursul împotriva sentinþelor pronunþate de tribunalele administrativ-fiscale se judecã de secþiile de contencios administrativ ºi fiscal ale curþilor de apel, iar recursul împotriva sentinþelor pronunþate de secþiile de contencios administrativ ºi fiscal ale curþilor de apel se judecã de Secþia de contencios administrativ ºi fiscal a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, dacã prin lege specialã nu se prevede altfel.
(3) Reclamantul se poate adresa instanþei de la domiciliul sãu sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacã reclamantul a optat pentru instanþa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepþia necompetenþei teritoriale.

Termenul de introducere a acþiunii

Art. 11. - (1) Cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual sau recunoaºterea dreptului pretins ºi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data primirii rãspunsului la plângerea prealabilã sau, dupã caz, data comunicãrii refuzului, considerat nejustificat, de soluþionare a cererii;
b) data expirãrii termenului legal de soluþionare a cererii, fãrã a depãºi termenul prevãzut la alin. (2);
c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusã ºi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
(3) În cazul acþiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenþia Naþionalã a Funcþionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenþa actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzãtor prevederile alin. (2).
(4) Ordonanþele sau dispoziþiile din ordonanþe care se considerã a fi neconstituþionale, precum ºi actele administrative cu caracter normativ care se considerã a fi nelegale pot fi atacate oricând.
(5) Termenul prevãzut la alin. (1) este termen de prescripþie, iar termenul prevãzut la alin. (2) este termen de decãdere.

Documentele necesare

Art. 12. - Reclamantul va anexa la acþiune copia actului administrativ pe care îl atacã sau, dupã caz, rãspunsul autoritãþii publice prin care i se comunicã refuzul rezolvãrii cererii sale. În situaþia în care reclamantul nu a primit nici un rãspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificatã prin numãrul ºi data înregistrãrii la autoritatea publicã, precum ºi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
#PAGEBREAK#
Citarea pãrþilor, relaþii

Art. 13. - (1) La primirea cererii, instanþa va dispune citarea pãrþilor ºi va putea cere autoritãþii al cãrei act este atacat sã îi comunice de urgenþã acel act, împreunã cu întreaga documentaþie care a stat la baza emiterii lui, precum ºi orice alte lucrãri necesare pentru soluþionarea cauzei.
(2) În situaþia în care reclamant este un terþ în sensul art. 1 alin. (2) sau când acþiunea este introdusã de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanþa va cere autoritãþii publice emitente sã îi comunice de urgenþã actul atacat împreunã cu documentaþia care a stat la baza emiterii lui, precum ºi orice alte lucrãri necesare pentru soluþionarea cauzei.
(3) În mod corespunzãtor situaþiilor prevãzute la alin. (1) ºi (2), dupã caz, se va proceda ºi în cazul acþiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.
(4) Dacã autoritatea publicã nu trimite în termenul stabilit de instanþã lucrãrile cerute, conducãtorul acesteia va fi obligat, prin încheiere interlocutorie, sã plãteascã statului, cu titlu de amendã judiciarã, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere nejustificatã.

Suspendarea executãrii actului

Art. 14. - (1) În cazuri bine justificate ºi pentru prevenirea unei pagube iminente, o datã cu sesizarea, în condiþiile art. 7, a autoritãþii publice care a emis actul, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanþei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ pânã la pronunþarea instanþei de fond.
(2) Instanþa va rezolva cererea de suspendare, de urgenþã, cu citarea pãrþilor.
(3) Când în cauzã este un interes public major, de naturã a perturba grav funcþionarea unui serviciu public administrativ de importanþã naþionalã, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusã ºi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzãtor.
(4) Încheierea sau, dupã caz, sentinþa prin care se pronunþã suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la pronunþare.

Solicitarea suspendãrii prin acþiunea principalã

Art. 15. - (1) Suspendarea executãrii actului administrativ unilateral poate fi solicitatã de reclamant ºi prin cererea adresatã instanþei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanþa va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pânã la soluþionarea definitivã ºi irevocabilã a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o datã cu acþiunea principalã sau printr-o acþiune separatã, pânã la soluþionarea acþiunii în fond.
(2) Dispoziþiile alin. (2) ºi (4) ale art. 14 se aplicã în mod corespunzãtor.
(3) Hotãrârea datã cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendã executarea.
#PAGEBREAK#
Introducerea în cauzã a funcþionarului

Art. 16. - (1) Cererile în justiþie prevãzute de prezenta lege vor putea fi formulate ºi personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a încheiat actul ori, dupã caz, care se face vinovatã de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacã se solicitã plata unor despãgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acþiunea se admite, persoana respectivã va putea fi obligatã la plata despãgubirilor, solidar cu autoritatea publicã respectivã.
(2) Persoana acþionatã astfel în justiþie îl poate chema în garanþie pe superiorul sãu ierarhic, de la care a primit ordin scris sã elaboreze sau sã nu elaboreze actul.

Judecarea cererilor

Art. 17. - (1) Cererile adresate instanþei se judecã de urgenþã ºi cu precãdere în ºedinþã publicã, în completul stabilit de lege.
(2) Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevãzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepþia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.
(3) Hotãrârile vor fi redactate ºi motivate de urgenþã, în cel mult 10 zile de la pronunþare.

Soluþiile pe care le poate da instanþa

Art. 18. - (1) Instanþa, soluþionând cererea la care se referã art. 8 alin. (1), poate, dupã caz, sã anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, sã oblige autoritatea publicã sã emitã un act administrativ ori sã elibereze un certificat, o adeverinþã sau orice alt înscris.
(2) Instanþa este competentã sã se pronunþe, în afara situaþiilor prevãzute la art. 1 alin. (8), ºi asupra legalitãþii actelor sau operaþiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecãþii.
(3) În cazul soluþionãrii cererii, instanþa va hotãrî ºi asupra despãgubirilor pentru daunele materiale ºi morale cauzate, dacã reclamantul a solicitat acest lucru.
(4) Atunci când obiectul acþiunii în contencios administrativ îl formeazã un contract administrativ, în funcþie de starea de fapt, instanþa poate:
a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publicã sã încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre pãrþi îndeplinirea unei anumite obligaþii;
d) suplini consimþãmântul unei pãrþi, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despãgubiri pentru daunele materiale ºi morale.
(5) Soluþiile prevãzute la alin. (1) ºi la alin. (4) lit. b) ºi c) pot fi stabilite sub sancþiunea unei penalitãþi pentru fiecare zi de întârziere.

Termenul de prescripþie pentru despãgubiri

Art. 19. - (1) Când persoana vãtãmatã a cerut anularea actului administrativ, fãrã a cere în acelaºi timp ºi despãgubiri, termenul de prescripþie pentru cererea de despãgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sã cunoascã întinderea pagubei.
(2) Cererile se adreseazã instanþelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevãzut la art. 11 alin. (2).
(3) Cererile prevãzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce priveºte procedura de judecatã ºi taxele de timbru.

Recursul

Art. 20. - (1) Hotãrârea pronunþatã în primã instanþã poate fi atacatã cu recurs, în termen de 15 zile de la pronunþare ori de la comunicare.
(2) Recursul suspendã executarea ºi se judecã de urgenþã.
(3) În cazul admiterii recursului, instanþa de recurs, casând sentinþa, va rejudeca litigiul în fond, dacã nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotãrârea primei instanþe a fost datã cu încãlcarea dispoziþiilor referitoare la competenþa materialã din prezenta lege, cauza se va trimite la instanþa competentã. Când hotãrârea primei instanþe a fost pronunþatã fãrã a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singurã datã, la aceastã instanþã.
#PAGEBREAK#
Judecarea recursului în situaþii deosebite

Art. 21. - (1) Recurentul, în situaþii deosebite, cum ar fi împlinirea termenului pânã la care îºi poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita preºedintelui instanþei competente sã soluþioneze recursul ºi stabilirea termenului de judecatã a recursului chiar înainte de primirea dosarului.
(2) Cererea de fixare a unui termen de urgenþã, însoþitã de dovada înregistrãrii recursului la instanþa de fond, se soluþioneazã în termen de 24 de ore de la prezentarea acesteia preºedintelui instanþei de recurs.
(3) Soluþia de admitere a cererii se comunicã de îndatã instanþei de fond, care are obligaþia redactãrii hotãrârii atacate, a comunicãrii acesteia pãrþilor, precum ºi a expedierii dosarului, într-un termen de 5 zile.
(4) Motivarea recursului se poate face, sub sancþiunea nulitãþii pentru tardivitate, în termen de douã zile de la comunicare.
(5) Procedura de citare a pãrþilor ºi de comunicare a motivelor de recurs se va efectua cu prescurtarea termenului la 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informaþiilor scrise.

CAPITOLUL III
Procedura de executare

Titlul executoriu

Art. 22. - Hotãrârile judecãtoreºti definitive ºi irevocabile, prin care s-au admis acþiunile formulate potrivit dispoziþiilor prezentei legi, constituie titluri executorii.

Obligaþia publicãrii

Art. 23. - Hotãrârile judecãtoreºti definitive ºi irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, sunt general obligatorii ºi au putere numai pentru viitor. Ele se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, dupã caz, în monitoarele oficiale ale judeþelor ori al municipiului Bucureºti, la cererea instanþei de executare ori a reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate.

Obligaþia executãrii

Art. 24. - (1) Dacã în urma admiterii acþiunii autoritatea publicã este obligatã sã încheie, sã înlocuiascã sau sã modifice actul administrativ, sã elibereze un certificat, o adeverinþã sau orice alt înscris, executarea hotãrârii definitive ºi irevocabile se va face în termenul prevãzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducãtorului autoritãþii publice sau, dupã caz, persoanei obligate o amendã de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despãgubiri pentru întârziere.
(3) Neexecutarea sau nerespectarea hotãrârilor judecãtoreºti definitive ºi irevocabile pronunþate de instanþa de contencios administrativ ºi dupã aplicarea amenzii prevãzute la alin. (2) constituie infracþiune ºi se sancþioneazã cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei.

Instanþa de executare

Art. 25. - (1) Sancþiunea ºi despãgubirile prevãzute la art. 24 alin. (2) se aplicã, respectiv se acordã, de instanþa de executare, la cererea reclamantului. Hotãrârea se ia în camera de consiliu, de urgenþã, cu citarea pãrþilor.
(2) Cererea prevãzutã la alin. (1) este scutitã de taxa de timbru.
(3) Hotãrârea pronunþatã de instanþa de executare poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la pronunþare.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplicã, în mod corespunzãtor, ºi pentru punerea în executare a hotãrârilor instanþelor de contencios administrativ date pentru soluþionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.

Acþiunea în regres

Art. 26. - Conducãtorul autoritãþii publice se poate îndrepta cu acþiune împotriva celor vinovaþi de neexecutarea hotãrârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovaþi sunt funcþionari publici, se vor aplica reglementãrile speciale.
#PAGEBREAK#
CAPITOLUL IV
Dispoziþii tranzitorii ºi finale

Judecarea cauzelor aflate pe rol

Art. 27. - Cauzele aflate pe rolul instanþelor la data intrãrii în vigoare a prezentei legi vor continua sã se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizãrii instanþei.

Completarea cu dreptul comun

Art. 28. - (1) Dispoziþiile prezentei legi se completeazã cu prevederile Codului de procedurã civilã, în mãsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritãþile publice, pe de o parte, ºi persoanele vãtãmate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altã parte, precum ºi cu procedura reglementatã de prezenta lege. Compatibilitatea aplicãrii unor norme ale Codului de procedurã civilã se stabileºte de instanþã, cu prilejul soluþionãrii excepþiilor.
(2) Acþiunile introduse de Avocatul Poporului, de Ministerul Public, de prefect ºi de Agenþia Naþionalã a Funcþionarilor Publici, precum ºi cele introduse împotriva actelor administrative normative nu mai pot fi retrase.

Corelarea terminologicã

Art. 29. - Ori de câte ori într-o lege specialã anterioarã prezentei legi se face trimitere la Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanþa de contencios administrativ, trimiterea se va socoti fãcutã la dispoziþiile corespunzãtoare din prezenta lege.

Dispoziþii tranzitorii

Art. 30. - Pânã la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se soluþioneazã de secþiile de contencios administrativ ale tribunalelor.

Intrarea în vigoare

Art. 31. - (1) Prezenta lege intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe aceeaºi datã se abrogã Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificãrile ulterioare, precum ºi orice alte dispoziþii contrare.