Exercitarea medierii de catre notarii publici

Autor: Irina Antoniu - Notar stagiar in cadrul BNP Hodorogea Cristina Emilia (Camera Notarilor Publici Bacau)


“Medierea reprezinta o modalitate facultativa de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate”(art.1, alin.1/lg.nr.192/2006). Medierea este practic o negociere asistata, bazata pe “increderea pe care partile o acorda mediatorului, ca persoana apta sa faciliteze negocierile dintre ele si sa le sprijine pentru solutionarea conflictului, prin obtinerea unei solutii reciproc convenabile, eficiente si durabile” (art.1, alin.2/lg.nr.192/2006).

Pentru a deveni mediator o persoana trebuie sa indeplineasca cumulativ o serie de conditii prevazute la art.7/lg.nr.192/2006, printre care: sa fie absolvent de studii superioare – din orice domeniu, nu neaparat de drept, sa aiba vechime in munca de minim 3 ani, sa fi absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor si sa fie autorizata ca mediator de catre Consiliul de Mediere.

Notarii publici pot desfasura si profesia de mediator, fara a exista vreo incompatibilitate de exercitare a celor doua profesii in paralel: “(…) notarii publici (…) care dobandesc calitatea de mediator potrivit prezentei legi pot desfasura activitatea de mediere in cadrul formelor de exercitare a profesiei lor” (art.75/lg.nr.192/2006); “exercitarea profesiei de mediator este compatibila cu orice alta activitate sau profesie, cu exceptia incompatibilitatilor prevazute prin legi speciale” (art.13/ lg.nr.192/2006).

Desigur ca medierea este o profesie liberala distincta, iar alte profesii exercitate de respectivul mediator ii confera doar un plus de competenta personala, o largire a abilitatilor intelectuale. Cunostintele juridice nu sunt necesare in profesia de mediator, deoarece solutionarea disputei nu se face pe baza drepturilor, ci a intereselor partilor. De aceea, o importanta majora o au pregatirea si calitatile personale ale mediatorului: comunicativitate, flexibilitate, creativitate, transparenta, perseverenta si nu in ultimul rand obiectivitate, impartialitate si neutralitate.

Unul dintre drepturile fundamentale ale partilor este acela de a alege si accepta mediatorul, ceea ce implica faptul ca partile vor decide daca acesta poate fi investit cu increderea lor, daca poate pastra confidentialitatea datelor, daca poate fi neutru si impartial pe parcursul medierii si daca se afla sau nu intr-un conflict de interese cu partile.

Tocmai acestea sunt considerentele pentru care partile isi aleg notarul public care sa le sfatuiasca, sa le consilieze, sa le indrume si sa le intocmeasca actele juridice. Notarul public nu este un simplu redactor de acte la cererea clientilor sai, un simplu jurist care indeplinineste numeroase formalitati prealabile sau ulterioare conventiilor pe care le intocmeste. Pe langa rolul „tehnic” al activitatii notarului public, concretizat in asigurarea corectitudinii juridice a actelor intocmite, acesta este un adevarat consilier al partilor, un mediator al clientilor sai asupra consecintelor angajamentelor pe care acestia le contracteaza.
Lamuririle pe care notarul le da partilor in domeniul juridic, dar si din punct de vedere social, economic si financiar, il transforma pe notar intr-un adevarat partener al celor care apeleaza la el. Cunostintele pe care le are adesea despre familia clientilor sai si experienta practica ii permit sa treaca dincolo de o simpla asistenta tehnica si sa indeplineasca o functie de confident si de indrumator personal al acelora care au de luat decizii importante.

Increderea pe care notarul public o inspira clientilor sai, notorietatea sa, integritatea sa morala, cinstea, probitatea, experienta acumulata in munca cu oamenii, precum si calitatile sale personale constituie avantajele pe care acesta le detine pentru exercitarea cu succes si a profesiei de mediator.

Medierea este alaturi de conciliere, negociere, facilitare, arbitraj, o metoda alternativa de rezolvare a disputelor (RAD) pe cale amiabila si se refera la procedurile si tehnicile de solutionare a conflictelor in afara salilor de judecata. Fiind mai putin formale decat caile litigioase, aceste metode alternative de interventie in solutionarea unei dispute castiga tot mai multi adepti, intrucat partile realizeaza avantajele oferite de acestea.

- In primul rand durata rezolvarii unui conflict prin mediere este semnificativ mai mica decat durata desfasurarii unui proces in instantele de judecata.
- Partile pot alege de comun acord mediatorul la care sa apeleze, fapt ce nu se poate intampla in cazul unui proces; iar alegerea mediatorului de catre parti le da o mai mare incredere in obtinerea rezultatului dorit.
- Solutia amiabila la care ajung partile in urma medierii este decisa de ele si este considerata drept reciproc avantajoasa (de tip castig-castig), nefiind impusa de catre mediator. Mediatorul nu judeca partile si nu da verdicte. Menirea lui este sa faciliteze dialogul dintre parti, in urma caruia acestea sa genereze propriile optiuni in vederea solutionarii divergentelor existente. In cadrul procedurii judiciare, solutia este impusa partilor de catre judecator (de tip castig-pierdere).
- In urma medierii, conflictele existente intre parti se sting, relatia partilor se pastreaza si se creeaza conditiile pentru preintampinarea aparitiei altora noi. Pe tot parcursul medierii partile comunica, pe cand pe parcursul procesului comunicarea nu exista, iar la finalul acestuia dispare definitiv, fiind inlocuita de o stare conflictuala si mai accentuata (din cauza solutiei de tip pierdere-castig, invins-invingator). Astfel, medierea reprezinta o cale de rezolvare a disputei, in timp ce procesul judiciar ramane o cale de infruntare.
- Medierea se desfasoara intr-un cadru privat, iar toate aspectele discutate raman confidentiale; spre deosebire de sedinta de judecata care are un caracter public.
- In cadrul medierii partile pot conveni de comun acord data si ora la care sedintele de mediere sa se desfasoare, in functie de agenda acestora; in proces, termenele de judecata sunt impuse de instanta.
- Sedinta de mediere nu este limitata in timp, medierea putand sa se finalizeze dupa o singura intalnire.
- Sub aspect financiar, medierea este mult mai putin costisitoare decat un litigiu. La mediere, de regula, onorariul mediatorului este suportat de catre ambele parti in mod egal; in instanta partile platesc atat onorariul avocatilor, cat si taxe de timbru si cheltuieli de judecata.
- Apelarea la mediere nu anuleaza accesul partilor la justitia clasica. Daca partile nu reusesc sa isi solutioneze conflictul prin mediere, le ramane posibilitatea de a se adresa instantelor de judecata competente.
- In cazul in care partile decid sa recurga la mediere dupa declansarea actiunii civile in instanta:
(i)Judecarea cauzei de catre instanta va fi suspendata la cererea partilor, in conditiile prevazute de art.242/alin.1/Cod. proc civ. Cursul termenului perimarii este suspendat pe durata desfasurarii procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere. Daca conflictul nu a fost solutionat prin mediere, cererea de repunere pe rol este scutita de taxa judiciara de timbru. (art.62/lg.nr.192/2006).
(ii)In cazul in care conflictul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta, la cererea partilor, o hotarare, potrivit dispozitiilor art.271/Cod. proc. Civ. Odata cu pronuntarea hotararii, instanta va dispune, la cererea partii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru platite pentru investirea acesteia. (art.63/lg.nr.192/2006)
(iii)Proiectul legii privind modificarea Codului de procedura civila cuprinde noi prevederi referitoare la mediere:
a. art.406/alin.3: ”Perimarea se suspenda, de asemenea, pe timpul cat partea este impiedicata de a starui in judecata din cauza unor motive temeinic justificate, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege.”
b. Hotararea prin care instanta incuviinteaza invoiala partilor ca rezultat al medierii este prinsa la art.428 care prevede: “Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in mod corespunzator si in cazul in care tranzactia partilor este urmarea procedurii de mediere.”

Notarii publici, folosindu-se de cunostintele lor, de experienta acumulata si chiar de intuitie, intervin uneori in mijlocul problemelor si propun partilor, multumita persuasiunii lor, solutii de compromis. In cadrul medierii, mediatorul, care are si profesia de notar, se va abtine din a propune sau a da solutii, din a arata “calea cea buna”, din a acorda consultanta juridica, practic se va debarasa de aceasta abilitate dobandita in cadrul profesiei de notar. Partile vor fi singurele in masura sa isi stabileasca modalitatile de rezolvare a disputei, ele vor initia propriile solutii sau cai de rezolvare a situatiei lor. Mediatorul are rolul ca prin tehnici si proceduri specifice sa ajute partile sa comunice, sa le schimbe perspectiva, astfel incat partile sa nu se mai simta una impotriva celeilalte ci amandoua impotriva problemei.

Cu siguranta, notarii publici, chiar fara sa constientizeze efectiv, au practicat medierea in numeroase dispute la care au asistat, fiindca medierea face parte din firescul cotidian. Spre exemplu, in momentul incheierii unui contract ale carui dispozitii nu sunt in intregime definitivate, notarul incearca sa apropie punctele de vedere pentru ca partile sa ajunga la solutia potrivita intereselor lor. De altfel, opinia d-lui James Dupont, fostul presedinte al Federatiei Regale a Notariatului Belgian, sustinuta in cadrul Conferintei de la Treves din anul 2007 (avad ca tema: „European Civil procedure for Civil Law Notaries”), este aceea ca „medierea ar putea face parte din competentele notarului public in mod firesc, data fiind evolutia actuala a societatii: numarul tot mai mare al dosarelor pe rolul instantelor de judecata, diversele conflicte ce apar in raporturile sociale, competitia crescanda in toate nivelurile vietii profesionale”.

Atat notarul public, ca „magistrat al necontenciosului”, cat si mediatorul, ca persoana specializata in solutionarea conflictelor pe cale amiabila, reprezinta doua profesii distincte, care au la baza un caracter comun: caracterul necontencios. Activitatea notariala preintampina procesul judiciar, prin sfaturile sale, redactand conventiile dintre parti in conformitate cu normele de drept, asigurand securitatea in relatiile sociale, ca un adevarat „artizan al pacii”. Rolul de evitare a litigiilor al institutiei notariale a fost sintetizat de avocatul italian Francesco Carnelutti, atunci cand acesta a afirmat: „ cu cat mai multi notari, cu atat mai putini judecatori”. Pe de cealalta parte, medierea, ca metoda alternativa de rezolvare a disputelor pe cale amiabila este o arta prin care mediatorul reuseste sa transforme un conflict intr-o intelegere rezultata din optiunile generate si alese de parti.

Atunci cand partile aflate in conflict au ajuns la o intelegere, mediatorul redacteaza un acord care cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui inscris sub semnatura privata. Intelegerea partilor nu trebuie sa cuprinda prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice si „poate fi supusa verificarii notarului public in vederea autentificarii ori, dupa caz, incuviintarii instantei de judecata”. (art.59/lg.nr.192/2006) In conformitate cu principiul consensualismului, in general, simplul acord de vointa al partilor este generator de drepturi si obligatii corelative. Astfel, partile nu sunt tinute sa recurga la constatarea raporturilor lor civile sau comerciale printr-un act notarial. Cu toate acestea, legea medierii prevede faptul ca partile sunt libere sa apeleze la serviciile unui notar public in vederea verificarii si autentificarii respectivului acord. Intocmirea respectivului inscris autentic este solicitata de parti deoarece reprezinta o garantie solida a respectarii drepturilor lor. In alte cazuri, forma autentica reprezinta chiar o conditie de valabilitate (ad validitatem) a actului respectiv.

Mediatorii autorizati sunt inscrisi in Tabloul mediatorilor, intocmit de catre Consiliul de Mediere si publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Consiliul de mediere are obligatia sa actualizeze periodic si cel putin o data pe an Tabloul mediatorilor si sa il puna la dispozitie celor interesati la sediul sau, al instantelor judecatoresti, al autoritatilor administratiei publice locale, precum si la sediul Ministerului Justitiei si pe pagina de Internet a acesteia (art.12/lg.nr.192/2006).
Formele de exercitare a activitatii de mediator sunt cele deja consacrate: societate civila profesionala, birou in care pot functiona unul sau mai multi mediatori asociati sau organizatie neguvernamentala. Din punct de vedere al spatiului in care poate sa functioneze biroul de mediator, legea medierii prevede in mod expres ca este posibil ca acesta sa fie acelasi cu spatiul in care acesta isi desfasoara activitatea de notar public: “(…) notarii publici (…) care dobandesc calitatea de mediator potrivit prezentei legi pot desfasura activitatea de mediere in cadrul formelor de exercitare a profesiei lor” (art.75/lg.nr.192/2006). Acest lucru constituie, evident, un avantaj pentru notarii publici care dobandesc si calitatea de mediator, intrucat acesta detine si foloseste deja respectivul spatiu, iar clientii biroului notarial sunt potentiali clienti ai biroului de mediator.

Medierea raspunde multitudinii tipurilor de conflicte din societatea contemporana si este o unealta tot mai utilizata datorita avantajelor pe care aceasta le ofera partilor implicate: acestea se pot exprima liber si intr-o atmosfera detensionata, se simt ascultate si respectate, pot sa-si dea seama de problemele care au reprezentat sursa conflictului lor, constientizeaza alternativele pe care le au si consecintele pe care le implica acestea, elaborand propriile solutii.

Medierea, ca activitate umana exista si functioneaza de foarte mult timp in tarile cu un inalt grad de civilizatie, acest lucru se datoreaza faptului ca respectivele state au avut la baza sisteme democratice reale in care s-au analizat cauzele conflictelor si s-au oferit variante de rezolvare a acestora.

In societatea noastra rezolvarea disputelor pe baza intereselor si nu a drepturilor apare inca drept o idee indrazneata si usor sofisticata. Cu siguranta vor trebui sa intervina multe schimbari ale mentalitatilor colective, dar mai ales ale perspectivei fiecarei persoane in ceea ce priveste abordarea relatiilor interumane, precum si modalitatile de solutionare a disputelor.

Medierea reprezinta un raspuns la problematica lumii contemporane, un instrument al societatii civile care serveste la afirmarea unor valori precum responsabilitatea si solidaritatea, un fenomen de actualitate care devanseaza alte modalitati consensuale de rezolvare a conflictelor, o forma de educatie sociala durabila ce vizeaza dezvoltarea abilitatilor de comunicare si rezolvare a conflictelor, astfel incat oamenii sa ajunga sa se inteleaga direct in rezolvarea problemelor pe care le au.