Aspecte privind solutionarea laturii civile a procesului penal, atunci cand parte vatamata este un minor

Autor: Av. Florin Radu - Baroul Hunedoara

Prin sentinta penala nr. 75 / 2007¹ (nepublicata), Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpat la o pedeapsa rezultanta de 11 ani si sase luni inchisoare, acesta fiind trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de viol si perversiuni sexuale, obligandu-l in acelasi timp pe acesta, din oficiu, catre partile vatamate minore, la plata unor despagubiri morale in cuantum de 5.000 si respectiv, 2.000 lei. Fara a ne interesa, aici, latura penala a cauzei, ne propunem sa analizam legalitatea solutionarii laturii civile², sub aspect procesual.

Astfel, instanta de judecata a acordat despagubiri morale partilor vatamate, in baza art. 17 C. pr. pen., insa in conditiile in care, in cursul procesului, nu pusese in miscare actiunea civila, asa cum cere expres art. 17 al. 1 si nici nu pusese in discutia partilor acest aspect.

Este adevarat, art. 17 al. 3 si art. C. pr. pen. obliga instanta sa se pronunte din oficiu asupra laturii civile a procesului penal, atunci cand partile vatamate sunt persoane fara capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa (pe scurt, minori). In egala masura, insa, nu trebuie sa ignoram dispozitiile art. 17 al. 1 C. pr. pen., care arata ca instanta de judecata va exercita din oficiu actiunea civila. Este, credem noi, o solutie fireasca - aceea ca instanta sa se pronunte asupra actiunii civile doar dupa ce, in prealabil, a pus-o in miscare.

Revenind la solutia jurisprudentiala amintita mai sus, trebuie observat faptul ca, neexercitand actiunea civila in cursul cercetarii judecatoresti, instanta - la momentul deliberarii si pronuntarii hotararii - s-a vazut (sau, zicem noi, ar fi trebuit sa se fi vazut) pusa in fata unei situatii delicate.

Astfel, daca urma sa solutioneze latura civila (asa cum, de altfel, a si facut), ar fi respectat cerinta art. 17 al. 3 C. pr. pen., insa ar fi incalcat dispozitiile art. 17 al. 1, referitoare la exercitarea efectiva a actiunii civile. Pe de alta parte, daca, observand ca a omis pornirea si exercitarea actiunii civile, instanta nu ar fi solutionat latura civila in nici un fel, atunci cu siguranta ar fi incalcat (si) art. 17 al. 3. Alegerea pe care a facut-o instanta a fost aceea de solutiona latura civila.

Credem, insa, ca ar fi existat o alta solutie, perfect legala, respectiv aceea prevazuta de art. 344 C. pr. pen., conform caruia instanta trebuia sa repuna cauza pe rol, urmand sa citeze din nou partile pentru un nou termen de judecata, sa puna in miscare actiunea civila, sa solicite partilor vatamate datele aratate in art. 17 al. 2 si doar apoi sa solutioneze latura civila. Procedand astfel, instanta de judecata ar fi respectat toate dispozitiile legale in materie si ar fi parcurs toate etapele prin care se impune sa se treaca pana la solutionarea laturii civile.

Practic, asa cum a procedat instanta, putem spune ca aceasta, solutionand in acel mod latura civila, a admis o actiune civila care nu a fost pusa in miscare, ceea ce echivaleaza cu admiterea unei actiuni civile inexistente.


La aceasta concluzie se ajunge chiar printr-o simpla analiza logica si gramaticala a art. 17 al. 1, care arata textual ca actiunea civila se exercita din oficiu. Or, este evident faptul ca exercitarea unei actiuni (fie ea civila sau chiar penala) nu este echivalenta cu solutionarea acelei actiuni. Dimpotriva, cele doua momente procesuale sunt radical diferite, nu se pot confunda si - mai mult decat atat – prima dintre ele (exercitarea actiunii³) reprezinta premisa, conditia sine qua non, pentru existenta celei de-a doua (solutionarea actiunii)⁴.

Cat priveste doctrina de specialitate si practica judiciara, desi acestea nu analizeaza expres si direct aceasta problema, credem ca sunt in acord cu opinia noastra, dovada fiind consideratiile facute cu ocazia analizei sau solutionarii laturii civile a procesului penal. Astfel, reputati autori, referindu-se la aceasta problema, arata ca, in cazul minorilor, are loc o punere in miscare din oficiu a actiunii civile⁵. De asemenea, instantele de judecata arata, in motivarea hotararilor ce le pronunta, ca, potrivit legii, in sarcina lor exista obligatia de punere in miscare si exercitare a actiunii civile⁶.

Ca este asa cum opinam noi, o demonstreaza si sustinerile unui reputat autor⁷, care arata ca, pentru solutionarea laturii civile atunci cand partea vatamata este un minor, instanta trebuie sa administreze probe, prin care sa ajunga sa cunoasca intinderea pagubei, sa afle date cu privire la faptele prin care a fost produsa paguba si sa tina cont de faptul ca o intelegere intre inculpat si reprezentantul legal al mionorului - parte vatamata ar fi inoperanta, in raport cu dispozitiile exprese ale art. 17, ceea ce inseamna ca instanta de judecata nu poate sa ia act de aceasta eventuala intelegere, ci trebuie sa acorde despagubirile in cuantumul care acopera integral prejudiciul.

Si instanta suprema este de opinie ca instanta trebuie sa puna in miscare actiunea civila, in cadrul careia se impune sa ceara persoanei vatamate ca, prin reprezentantul sau legal, sa prezinte situatia cu privire la intinderea pagubei materiale si a daunelor morale, precum si date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite, in caz contrar fiind incident motivul de casare prevazut in art. 385⁹ al. 1 pct. 17¹ C. pr. pen., avand drept efect trimiterea cauzei pentru rejudecare, la instanta de fond, ca urmare a casarii hotararilor⁸.

Din considerentele aratate mai sus rezulta inca o data ca instanta trebuie sa puna in miscare actiunea civila, intrucat numai intr-o asemenea situatie se pot administra probe cu privire la paguba, intinderea ei, modalitatea de producere, situatia materiala a minorului etc. Fara a exista o latura civila (si implicit, o actiune civila) nu pot fi administrate probe cu privire la aceasta.

Ca priveste reglementarea data solutionarii actiunii civile in proiectul Codului de procedura penala⁹, art. 18 al. 3 prevede ca, atunci cand persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restransa, actiunea civila se exercita in numele acesteia de catre procuror, in conditiile art.19 al. (1) si (2), acestea din urma prevazand ca o constituire ca parte civila se poate face pana la inceperea cercetarii judecatoresti, in scris sau oral, cu indicarea naturii si a intinderii pretentiilor, a motivelor si a probelor pe care acestea se intemeiaza.

Un alt text incident in materie este cel din art. 26 al. 5, acolo unde se arata ca, in cazul in care actiunea civila a fost exercitata de procuror (deci si in cazul minorilor- parti vatamate), daca se constata din probe noi ca prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotararea definitiva a instantei penale, diferenta poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila.

In ce priveste rezolvarea actiunii civile, acest lucru se va face potrivit art. 397, chiar daca acest text nu se mai refera expres la rezolvarea actiunii civile atunci cand partea civila este minor, se subintelege ca instanta va fi obligata sa solutioneze actiunea civila pornita din oficiu de procuror.

Observam, asadar, ca in noua reglementare, punerea in miscare a actiunii civile se face de catre procuror. Credem, insa, ca si reprezentantul legal al minorului poate cere exercitarea actiunii civile si chiar instanta poate, din oficiu, sa puna in discutie acest aspect.

___

NOTE:

¹ Impotriva acestei sentinte au exercitat apel atat inculpatul, cat si Parchetul de pe langa Tribunalul Hunedoara. Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul parchetului, aplicand art. 37 lit. b) in loc de art. 37 lit. a) si a respins apelul inculpatului, hotararea devenind definitiva prin nerecurare.
² Pentru o analiza detaliata a problematicii actiunii civile in procesul penal, a se vedea: S. A. Tulbure, A. M. Tatu, Tratat de drept procesual penal, Editura All Beck, Bucuresti, 2002, p. 97 - 102; G. Mateut, Procedura penala, partea generala, vol. II, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1997, p. 26 – 37; V. Pavaleanu, Drept procesual penal, partea generala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 205 – 221.
³ Sa precizam si faptul ca, desi art. 17 al. 1 C. pr. pen. face vorbire doar despre exercitarea actiunii civile, fara a aminti si expresia „punere in miscare a actiunii civile”, apare ca fiind clar faptul ca aceasta nu poate conduce sub nici o forma la concluzia ca instanta nu ar trebui sa puna in miscare actiunea civila, fiind de neconceput ca o actiune civila sa poata fi exercitata (si solutionata) fara sa fie pornita, in prealabil.
⁴ O dovada in plus a diferentei notorii dintre acestea o constituie si faptul ca mai toti autorii de procedura penala trateaza, din punct de vedere didactic, capitolul destinat institutiei actiunii civile prin impartirea acestuia in trei sectiuni distincte - „punerea in miscare”, „exercitarea” si „rezolvarea” actiunii civile; a se vedea, de exemplu, G. Mateut, op. cit., p. 31- 37.
⁵ A se vedea G. Mateut, op. cit., p. 31 – 32; A. S. Tulbure, A. M. Tatu, op. cit., p. ; I. Onea, I. Lucaci, Protectia institutionala a minorului, in Justitia pentru minori, de C. C. Cozma, C. M. Craciunescu, L. V. Lefterache (coordonatori), Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2003, p. 75.
⁶ A se vedea, in acest sens, C. Ap. Craiova, s. pen., dec. nr. 62/2003, in Curtea de Apel Craiova, buletinul jurisprudentei, culegere de practica judiciara, 2002 - 2003, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 282; Inalta Curte de Casatie si Justitie, s. pen., dec. nr. 1776/2005, in Inalta Curte de Casatie si Justitie, jurisprudenta sectiei penale pe anul 2005, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2006, p. 89; C. Ap. Ploiesti, s. pen., dec. nr. 971-R/2000, in Curtea de Apel Ploiesti, buletinul jurisprudentei, culegere de practica judiciara in materie penala pe anul 2000, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 119; Trib. Bucuresti, s. pen., dec. nr. 408/1996 si idem, s. pen., dec. nr. 2/1996, ambele in D. Lupascu s.a., Culegere de practica judiciara a Tribunalului Bucuresti, 1994 – 1997, Editura All Beck, Bucuresti, 1999, p. 169 – 171; C. Ap. Timisoara, s. pen., dec. nr. 78/2002, in N. C. Magraon, C. Crisu, Jurisprudenta in materie penala A Inaltei Curti de Casatie, curti de apel si tribunale, 1990 – 2005, Editura Juris Argessis, Curtea de Arges, 2006, p. 439; Curtea Suprema de Justitie, s. civ., dec. nr. 14 / 1983, publicata pe http://spete.avocatura.com.
⁷ A se vedea G. Mateut, Tratat de procedura penala, partea generala, vol. I, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 756.
⁸ A se vedea I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 1776 din 14 martie 2005, publicata pe www.scj.ro.
⁹ Disponibil pe www.just.ro.