Potrivit art. 4 alin. (1) din Decretul 92/1976 privind carnetul de munca [1], inca in vigoare, carnetul de munca este un act personal al titularului si nu poate fi cedat sau instrainat. Carnetul se pastreaza de unitate atat timp cat titularul este incadrat in munca, acesta avand dreptul sa verifice exactitatea tuturor datelor inscrise in carnet. La incetarea activitatii sau in caz de transferare, carnetul de munca se inmaneaza titularului, completat cu toate inscrierile la zi. La reincadrarea in munca, precum si in cazul incadrarii prin transfer, unitatea este obligata sa ceara, iar cel in cauza sa depuna carnetul de munca.
Art. 5 din acelasi decret dipune ca
documentul mentionat poate fi retinut numai de organul de urmarire penala, pentru cercetari in legatura cu datele pe care le cuprinde.
In practica exista numeroase situatii in care
angajatorii refuza eliberarea carnetului de munca, motivand fie ca salariatul are de restituit o anumita suma de bani, fie ca nu a predat lucrarile si bunurile ce i-au fost incredintate pentru exercitarea functiei etc. Alteori, angajatorul procedeaza discretionar dorind pur si simplu sa sicaneze salariatul. Ceea ce nu stie cand ia o asemenea hotarare este ca poate fi actionat in instanta daca se dovedeste ca a produs daune-interese prin fapta sa.
Cu alte cuvinte, angajatorul poate raspunde patrimonial, pentru nerestituirea carnetului de munca fostului sau salariat.
Este firesc sa fie asa, intrucat carnetul de munca este actul oficial prin care se dovedeste vechimea in munca, vechimea neintrerupta in munca, vechimea neintrerupta in aceeasi unitate, vechimea in functie, meserie sau specialitate, timpul lucrat in locuri de munca cu conditii deosebite, retributia tarifara de incadrare si alte drepturi ce se includ in aceasta.
Deci, carnetul de munca este extrem de important la incadrarea intr-un alt loc de munca pentru care salariatul trebuie sa dovedeasca cele enumerate mai sus.
Potrivit art. 269 din Codul muncii
2, pentru a fi angajat patrimonial este necesar sa se dovedeasca elementele raspunderii civile, respectiv fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul si legatura de cauzalitate.
Intr-o cauza dedusa judecatii, fapta ilicita a fost dovedita prin faptul ca angajatorul a refuzat sa ii elibereze reclamantei carnetul de munca prin care sa se ateste activitatea desfasurata de acesta, vechimea in munca, in meserie si in specialitate, fapt ce contravine art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii (potrivit caruia angajatorul este obligat sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului) iar in ce priveste prejudiciul si legatura de cauzalitate, acestea au fost dovedite prin inscrisurile depuse la dosar, respectiv adeverinte eliberate de doua societati comerciale in continutul carora rezulta ca, a fost respinsa cererea de angajare in cadrul acestora, a reclamantei, deoarece acesta nu a putut prezenta carnetul de munca. Instanta a obligat parata si la plata daunelor interese, la plata de despagubiri catre reclamanta echivalente cu salariile nete lunare pe care le-ar fi obtinut in cadrul societatii (Curtea de Apel Bucuresti, Sectia civila, pentru cauze privind conflictele de munca si asigurari sociale, decizia nr. 3189/2007)
3.
NOTE
_______
1 Publicat in Buletinul Oficial al Romaniei, nr. 37 din 26 aprilie 1976.
2Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05 februarie 2003), modificata si completata ulterior.
3Alexandru Ticlea (coordonator), Danial Diko, Laura Dutescu, Laura Georgescu, Mara Ioan, Aurelia Popa (colaboratori), Codul muncii – comentat si adnotat cu legislatie, doctrina si jurisprudenta, vol II, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008, p. 477.
Comentarii articol (0)