Contracte de antrepriza de lucrari - Ajustarea pretului versus Pret ferm

Ajustarea pretului se incadreaza in acele metode de modificare a preturilor – fie ele de deviz ori forfetare – astfel incat sa corespunda realitatilor prezente contractuale, realitati care difera fata de cele de la intocmirea ofertei si mai apoi semnarea contractului din cauze mai mult externe vointei antreprenorului si beneficiarului lucrarii.

Intalnim mecanisme de ajustare a pretului in contracte care se deruleaza pe durata medie ori lunga – ca regula, insa si in contracte incheiate pe durata de pana intr-un an, a caror durata initiala se prelungeste din motive neimputabile antreprenorului, cum ar fi:

i) intarzierea in semnarea contractului cu ofertantul adjudecatar in asteptarea solutionarii unor litigii in legatura cu procedura de atribuire a contractului;

ii) beneficiarul lucrarii intarzie sa dea ordinul de incepere a lucrarilor ori intarzie sa libereze ampriza (sa dea front liber de lucru), fie din cauza intarzierilor in finalizarea proiectarii (in contractele unde obligatia proiectarii cade in sarcina beneficiarului), fie din cauze administrative (lipsa autorizatiei de construire, nefinalizarea exproprierilor etc.);

iii) beneficiarul lucrarii ramane fara fonduri si suspenda contractul (ipoteza foarte intalnita in Romania).

Astfel de mecanisme de ajustare a pretului se fundamenteaza pe o serie de teorii care, in ciuda unor eforturi de a le clasifica in dorinta de clarificare, raman destul de confuze atat la nivel international, cat si la nivel national. De exemplu: teoria impreviziunii, clauza de „hardship”, clauze de actualizare/ revizuire/ indexare/ escaladare a pretului, clauza pretului mobil. Ce le uneste este finalitatea: de a aduce un echilibru rezonabil in economia contractului si nu intotdeauna bazat strict pe litera lui.

Perceptii ale ajustarii pretului: sperietoare sau salvare magica

Parca pentru a face si mai dificila descifrarea mecanismelor ajustarii pretului, perceptia beneficiarului lucrarii asupra acestei metode de modificare a pretului poate fi chiar diametral opusa fata de ceea ce vede antreprenorul.

In acest sens, daca pentru un beneficiar - mai ales autoritate publica, care este tinut formalitati laborioase in stabilirea bugetului, ajustarea pretului ar putea parea de-a dreptul o sperietoare, pentru un antreprenor o astfel de modificare i-ar putea da o gura de aer atunci cand situatia financiara risca sa il sufoce.

False avantaje ale pretului ferm fata de aplicarea ajustarii pretului

In prezent, asistam la orientarea autoritatilor contractante din Romania catre aplicarea de preturi ferme, indiferent de perioada de derulare a contractului.

Insa, teama beneficiarilor de lucrari de a include mecanisme de ajustare a preturilor in ideea ca le aduce doar dezavantaje poate parea nejustificata.

Iata cateva exemple de avantaje ale ajustarii pretului:

1. Beneficiarul unei lucrari greseste considerand ca ar face economii daca impune in toate contractele un pret ferm. De ce? Pentru ca refuzul unei ajustari a pretului pune ofertantii in fata a 2 solutii:

i) fie depun oferte de pret care sa includa eventualul risc, de unde rezulta un pret mai mare inca de la semnarea contractului indiferent daca intervine sau nu acel risc;

ii) fie nu includ riscul in oferta de pret, in ideea de a castiga neaparat acel contract, expunandu-se astfel riscului de a nu mai putea sa-si execute obligatiile, ceea ce conduce la rezilierea contractului. Acest lucru nu aduce beneficiarului lucrarii decat pierdere de timp si de bani in cautarea unui alt antreprenor care sa preia lucrarea.

Asadar, adoptarea unui pret ferm nu garanteaza beneficiarului efectuarea de economii.

2. Este mai bine pentru beneficiarul lucrarii sa ia initiativa si sa fixeze o formula de ajustare a preturilor inca de la inceput, decat sa se afle in postura de a alege intre formula propusa de antreprenor sau rezilierea contractului, cu toate inconvenientele aferente (pierdere de timp si bani in cautarea unui antreprenor care sa preia o lucrare executata partial de altcineva, insa pentru care va fi tinut raspunzator).

Luand initiativa, beneficiarul lucrarii:

- are controlul asupra definirii mecanismului de ajustare si a conditiilor in care se efectueaza aceasta,

- poate evalua riscul (poate prevedea cam cat l-ar costa in cazul intervenirii unui astfel de risc), astfel incat sa-l introduca in buget.


3. In cazul interventiei unor evenimente definite ca factori in mecanismul de ajustare a pretului (de exemplu: cresterea brusca a pretului la bitum ori la beton armat, schimbarea unor cerinte in standardele de calitate care impun aducerea unor materii prime de la o distanta mai mare), beneficiarul lucrarii limiteaza riscul rezilierii contractului din pricina imposibilitatii antreprenorului de a-si executa obligatiile, devenite, astfel, prea impovaratoare.

4. Includerea unui astfel de mecanism de ajustare a pretului stimuleaza concurenta la acordarea contractului in favoarea acelui ofertant care are un pret competitiv. Astfel, nu se impovareaza bugetul autoritatii contractante.

5. Ajustarea pretului functioneaza si in jos, adica in sensul micsorarii preturilor, ceea ce nu poate decat sa fie in avantajul beneficiarului lucrarii.

De altfel, o pozitie favorabila unei formule de ajustare a preturilor a luat-o si Asociatia Romana a Antreprenorilor in Constructii (ARACO), ce mentioneaza pe primul loc in lista masurilor de imbunatatire a legislatiei reintroducerea obligativitatii aplicarii conditiilor contractuale FIDIC, considerate ca fiind „ca fiind cele mai echilibrate in partajarea drepturilor, obligatiilor si riscurilor intre Contractant si Antreprenor”.

In concluzie

Departe de a face apologia ajustarii preturilor, consider insa, ca refuzul constant si ferm al autoritatilor contractante de a aplica astfel de mecanisme (vezi ignorarea alternativei privind ajustarea pretului in documentatiile de atribuire, abrogarea Ordinului 915/2008 referitor la modelele de contract FIDIC, ce continea o formula echilibrata si flexibila de ajustare a preturilor) nu constituie cea mai buna alternativa in relatiile contractuale cu antreprenorii, neaducand avantaje nici antreprenorilor, nici beneficiarilor lucrarilor.