avocatnet.ro 
Operatiunile de leasing si activitatea societatilor de leasing sunt reglementate prin OG nr.51/1997.
Conform legii, contractul de leasing financiar este actul juridic prin care o parte, denumita finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun (mobil sau imobil) al carui proprietar este si pe care il produce sau il va achizitiona de la un tert furnizor, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice denumita rata de leasing. La sfarsitul perioadei de leasing, utilizatorul are dreptul de a cumpara bunul, de a prelungi contractul fara a schimba natura leasingului sau de a inceta raporturile contractuale.
„Analiza prevederilor legale releva diferenta dintre leasingul financiar si cel operational in ceea ce priveste clauzele contractuale obligatorii (inclusiv clauza privind dreptul de optiune). Astfel, partile contractulului de leasing financiar sunt obligate sa introduca in contractul de leasing, alaturi de clauzele standard, si clauze referitoare la: valoarea de intrare a bunului, valoarea reziduala a bunului convenita de parti, cand este cazul, valoarea avansului, rata de leasing, clauza privind dreptul de optiune al utilizatorului cu privire la cumpararea bunului si la conditiile in care poate fi exercitat acest drept, precizeaza Alina Pica, Manager in cadrul Platis Bazilescu LLLP, firma de avocati afiliata Ernst & Young.
„Specific leasingului financiar este faptul ca finantatorul ramane proprietarul obiectului leasingului, pe intreaga durata a executarii contractului de leasing, pana in momentul in care utilizatorul isi exercita dreptul sau de optiune”, ne spune Alina Pica.
"Se acorda astfel utilizatorului posibilitatea de a opta, la sfarsitul perioadei contractuale, intre a cumpara bunul, a prelungi contractul de leasing fara a schimba natura leasingului sau a inceta raporturile contractuale", mai precizeaza aceasta.
Rezilierea contractului de leasing
Avand in vedere dispozitiile speciale privind operatiunile de leasing cuprinse in art.14-17 din OG nr.51/1997 rezilierea contractului de leasing poate fi reclamata:
I. De catre societatea de leasing, in urmatoarele situatii:
* in cazul in care utilizatorul refuza sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing sau daca se afla in stare de reorganizare judiciara si/sau faliment;
* in cazul in care utilizatorul nu executa obligatia de plata a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul, sa plateasca ratele scadente, cu daune-interese, daca in contract nu se prevede altfel.
II. De catre utilizator, in urmatoarele situatii:
* in cazul in care finantatorul nu respecta dreptul de optiune al utilizatorului, acesta datorand daune-interese in cuantum egal cu valoarea reziduala a bunului sau cu valoarea sa de circulatie, calculata la data expirarii contractului de leasing.
Este de mentionat in acest context faptul ca, finantatorul nu raspunde daca bunul care face obiectul contractului de leasing nu este livrat utilizatorului.
De asemenea, este important de stiut ca, daca in timpul derularii contractului de leasing finantatorul vinde bunul care face obiectul contractului unui alt finantator, noul finantator este legat de aceleasi obligatii contractuale ca si vanzatorul, care ramane garant al indeplinirii obligatiilor fata de utilizator, precizeaza Madalina Hagima, avocat in cadrul Ciurtin-Brasoveanu & Partners si partener exclusiv al Asociatiei Societatilor Financiare din Romania -ALB.
Teoretic, contractul de leasing este negociabil
In legatura cu posibilitatea negocierii contractelor de leasing, este de inteles faptul ca, prin prisma naturii sale consensuale, contractul de leasing este negociabil, ne asigura Madalina Hagima.
Pe de alta parte, Irina Vasile, sef serviciu financiar bancar in cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor(ANPC), considera, ca in fapt, exista o diferenta intre contractele realizate cu persoanele fizice si cu cele juridice.
„In general, la persoanele juridice aceste contracte se negociaza. Persoana fizica nu poate negocia, dar teoretic ar trebui," a mai adugat Irina Vasile.
In acest sens, Madalina Hagima precizeaza ca, in cazul persoanelor fizice, acestea sunt prezumate de statutul legal de contractant neprofesionist prin prisma legislatiei in domeniul protectiei consumatorului.
„Aceste prevederi instituie, de iure, anumite obligatii speciale in sarcina comerciantilor – inclusiv a societatilor de leasing – de respectat in raport cu consumatorii incepand din starea incipienta a informarii precontractuale si publicitatii produselor financiare pana la continutul clauzelor contractuale si a drepturilor garantate de lege consumatorilor, dar si remedii jurisdictionale si non-jurisdictionale puse la dispozitia persoanelor fizice prin prisma statutului de consumator”, a explicat Madalina Hagima.
Pe de alta parte, spre deosebire de persoanele fizice, persoanele juridice nu se bucura de un statut similar de consumator, si de protectia legala pe care legislatia speciala in materie o reglementeaza. Justificarea acestei diferente sta tocmai in prezumarea statutului de comerciant profesionist a persoanei juridice, a completat aceasta.
Contractele standard preformulate pot fi considerate abuzive
Pe baza Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, ne putem face o idee despre ceea ce inseamna aceste clauze, insa, conform opiniei exprimate de Irina Vasile (ANPC), legea nu face decat sa ofere un cadru general.
„Consumatorul poate incheia un contract, dupa care sa spuna ca o anumita clauza e abuziva. In acest caz se merge in instanta, doar instanta avand atributul sa se pronunte cu privire la abuzivitatea unei clauze”, precizeaza Irina Vasile, ANPC.
De mentionat, in acest context, este contractul standard preformulat, care ii poate pune in dificultate pe consumatori.
Legea nr.193/2000 stipuleaza faptul ca o clauza contractuala va fi considerata abuziva daca nu a fost negociata direct cu consumatorul sau daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum este cazul contractelor standard preformulate.
„Daca in cadrul contractului preformulat sunt inserate clauze abuzive, noi trebuie sa le vedem si sa le transmitem instantei, sau consumatorii se pot adresa instantei direct”, mentioneaza Irina Vasile.
Dar, conform legii, daca se ajunge in instanta, un comerciant care pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, trebuie sa si prezinte probe in acest sens.
Trebuie sa reamintim faptul ca vointa contractuala are la baza consimtamantul si cauza contractului, respectiv reprezentarea foloaselor/scopurilor urmarite de parti la incheierea contractului.
„Conform teoriei generale a actului juridic, partile pot incheia acte, le pot modifica si pot hotari asupra incetarii acestora, echilibrul prestatiilor caracteristice respectiv al obligatiilor asumate de parti urmand a fi pastrat pe toata durata contractului pana la incetarea efector acestuia. Din aceasta perspectiva, prin inserarea unor prevederi cu nuanta abuziva in contractele dintre comercianti si consumatori, se afecteaza libertatea incetarii contractului atunci cand se creaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor precum “modificarea unilaterala a clauzelor” sau “neindeplinirea obligatiilor contractuale”, completeaza Alina Pica.
Asadar, cititi cu mare atentie contractul de leasing si nu acceptati usor contractele standard preformulate. Acestea trebuie negociate, comerciantul avand conform legii obligatia sa sa remita, la cerere, oricarei persoane interesate, un exemplar din contractul pe care aceasta il propune.
Contractul de leasing constituie titlu executoriu si pentru facturile neachitate si scadente
Mentionam ca, pana la modificarea O.G. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, art. 8 al acestei ordonante de guvern conditiona valoarea de titlu executoriu a contractului de leasing de refuzul utilizatorului de predare a bunului achizitionat prin finantarea ce facea obiectul contractului de leasing, refuz manifestat fie la sfarsitul perioadei de leasing, in cazul absentei manifestarii optiunii de cumparare a bunului sau de prelungire a contractului de leasing, fie in cazul rezilierii contractului de leasing din vina exclusiva a utilizatorului.
In urma modificarilor implementate de legiuitorul roman la O.G. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, art. 8 al acestei ordonante de guvern a transpus vointa legiuitorului roman, ca o reflectare a dinamicii impuse de dezvoltarea economica a societatii romanesti, in sensul statuarii calitatii de titlu executoriu a contractului de leasing si a garantiilor reale si personale aferente acestuia, este de parere Madalina Hagima.
„Desi contractul de leasing nu este per se un act emis de catre o autoritate, fiind in fapt un inscris sub semnatura privata, legiuitorul a hotarat sa ii confere puterea de titlu executoriu sub conditia sa constate o creanta certa, lichida si exigibila a creditorului asupra debitorului”, adauga Alina Pica.
Astfel OG 51/1997 ,art. 8 stipuleaza expres: "Contractele de leasing /…/ constituie titluri executorii".
In practica, pentru a pune in executare silita obligatiile cuprinse intr-un contract de leasing, creditorul trebuie sa respecte cele trei cerinte privind creanta, luand in considerare si prevederile contractului, mai ales in ceea ce priveste scadenta acestor obligatii, facand apel in prealabil la executarea de buna voie a acestora prin notificarea debitorului care risca executarea silita, mentioneaza managerul Platis Bazilescu LLLP .
In cazul in care, executarea silita are ca obiect obligatii succesive, asa cum sunt cele aferente platii unor facturi succesive emise in baza aceluiasi contract, remarcam faptul ca orice obligatie certa, lichida si exigibila poate fi pusa in executare silita, inclusiv facturi neachitate si scadente, mai sustine Alina Pica.
In aceeasi ordine de idei, Madalina Hagima adauga faptul ca, executarea silita initiata in baza acestor titluri executorii vizeaza in primul rand reposesia bunului achizitionat ca urmare a finantarii ce a facut obiectul contractului de leasing, bun care este in proprietatea finantatorului. Tot astfel, executarea silita are ca obiect recuperarea creantelor reprezentand contravaloarea facturilor emise si neplatite de utilizatori, la care se adauga penalitatile de intarziere inregistrate in contabilitatea finantatorului si care, impreuna sunt raportate periodic catre Banca Nationala a Romaniei.
„In al doilea rand, executarea silita poate avea ca obiect si clauza penala stipulata in continutul contractelor de leasing, privind declararea scadentei tuturor ratelor de leasing si care are menirea de a contrabalansa prejudiciul suferit de finantator cu depozitarea si eventuala valorificare a unui bun deja devalorizat si care necesita multe costuri suplimentare care incarca de o maniera sufocanta contabilitatea acestuia. Sunt insa dese situatiile in care finantatorii, proprietari ai bunurilor aflate in posesia utilizatorilor nu isi mai pot recupera aceste bunuri, ca urmare a fraudelor utilizatorilor, fraude aflate intr-o ascendenta flagranta, dictata poate de conditiile de criza a societatii contemporane, a mai completat aceasta.
„Va fi evitata insa, in orice situatie, prescrierea fortei executorii a titlului, dupa caz, in 3 sau în 10 ani, daca legea nu prevede altfel, deoarece, „prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie", adauga Alina Pica.
„Cu toate ca pe plan intern, forta executorie a contractelor de leasing este recunoscuta prin lege, observam ca punerea in executare, in afara teritoriului Romaniei, a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing, prezinta dificultati in privita formalitatilor necesare si suficiente recunoasterii sale in cadrul sistemului judiciar al altui stat comunitar desi potrivit legii romane acesta are aceeasi forta ca si o hotarare judecatoreasca investita cu formula executorie. Pana la momentul cand la nivel european se va introduce si categoria contractelor de leasing in randul actelor ce pot fi certificate ca titlu executoriu european, se poate doar recomanda creditorilor sa incheie contractele de leasing in forma autentica pentru a evita proceduri dificile in termeni de costuri si timp pentru urmarirea debitorilor in statele ai caror nationali sunt sau in care detin bunuri ce pot fi urmarite silit”, ne explica Alina Pica.
Conform legii, contractul de leasing financiar este actul juridic prin care o parte, denumita finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun (mobil sau imobil) al carui proprietar este si pe care il produce sau il va achizitiona de la un tert furnizor, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice denumita rata de leasing. La sfarsitul perioadei de leasing, utilizatorul are dreptul de a cumpara bunul, de a prelungi contractul fara a schimba natura leasingului sau de a inceta raporturile contractuale.
„Analiza prevederilor legale releva diferenta dintre leasingul financiar si cel operational in ceea ce priveste clauzele contractuale obligatorii (inclusiv clauza privind dreptul de optiune). Astfel, partile contractulului de leasing financiar sunt obligate sa introduca in contractul de leasing, alaturi de clauzele standard, si clauze referitoare la: valoarea de intrare a bunului, valoarea reziduala a bunului convenita de parti, cand este cazul, valoarea avansului, rata de leasing, clauza privind dreptul de optiune al utilizatorului cu privire la cumpararea bunului si la conditiile in care poate fi exercitat acest drept, precizeaza Alina Pica, Manager in cadrul Platis Bazilescu LLLP, firma de avocati afiliata Ernst & Young.
„Specific leasingului financiar este faptul ca finantatorul ramane proprietarul obiectului leasingului, pe intreaga durata a executarii contractului de leasing, pana in momentul in care utilizatorul isi exercita dreptul sau de optiune”, ne spune Alina Pica.
"Se acorda astfel utilizatorului posibilitatea de a opta, la sfarsitul perioadei contractuale, intre a cumpara bunul, a prelungi contractul de leasing fara a schimba natura leasingului sau a inceta raporturile contractuale", mai precizeaza aceasta.
Rezilierea contractului de leasing
Avand in vedere dispozitiile speciale privind operatiunile de leasing cuprinse in art.14-17 din OG nr.51/1997 rezilierea contractului de leasing poate fi reclamata:
I. De catre societatea de leasing, in urmatoarele situatii:
* in cazul in care utilizatorul refuza sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing sau daca se afla in stare de reorganizare judiciara si/sau faliment;
* in cazul in care utilizatorul nu executa obligatia de plata a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul, sa plateasca ratele scadente, cu daune-interese, daca in contract nu se prevede altfel.
II. De catre utilizator, in urmatoarele situatii:
* in cazul in care finantatorul nu respecta dreptul de optiune al utilizatorului, acesta datorand daune-interese in cuantum egal cu valoarea reziduala a bunului sau cu valoarea sa de circulatie, calculata la data expirarii contractului de leasing.
Este de mentionat in acest context faptul ca, finantatorul nu raspunde daca bunul care face obiectul contractului de leasing nu este livrat utilizatorului.
De asemenea, este important de stiut ca, daca in timpul derularii contractului de leasing finantatorul vinde bunul care face obiectul contractului unui alt finantator, noul finantator este legat de aceleasi obligatii contractuale ca si vanzatorul, care ramane garant al indeplinirii obligatiilor fata de utilizator, precizeaza Madalina Hagima, avocat in cadrul Ciurtin-Brasoveanu & Partners si partener exclusiv al Asociatiei Societatilor Financiare din Romania -ALB.
Teoretic, contractul de leasing este negociabil
In legatura cu posibilitatea negocierii contractelor de leasing, este de inteles faptul ca, prin prisma naturii sale consensuale, contractul de leasing este negociabil, ne asigura Madalina Hagima.
Pe de alta parte, Irina Vasile, sef serviciu financiar bancar in cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor(ANPC), considera, ca in fapt, exista o diferenta intre contractele realizate cu persoanele fizice si cu cele juridice.
„In general, la persoanele juridice aceste contracte se negociaza. Persoana fizica nu poate negocia, dar teoretic ar trebui," a mai adugat Irina Vasile.
In acest sens, Madalina Hagima precizeaza ca, in cazul persoanelor fizice, acestea sunt prezumate de statutul legal de contractant neprofesionist prin prisma legislatiei in domeniul protectiei consumatorului.
„Aceste prevederi instituie, de iure, anumite obligatii speciale in sarcina comerciantilor – inclusiv a societatilor de leasing – de respectat in raport cu consumatorii incepand din starea incipienta a informarii precontractuale si publicitatii produselor financiare pana la continutul clauzelor contractuale si a drepturilor garantate de lege consumatorilor, dar si remedii jurisdictionale si non-jurisdictionale puse la dispozitia persoanelor fizice prin prisma statutului de consumator”, a explicat Madalina Hagima.
Pe de alta parte, spre deosebire de persoanele fizice, persoanele juridice nu se bucura de un statut similar de consumator, si de protectia legala pe care legislatia speciala in materie o reglementeaza. Justificarea acestei diferente sta tocmai in prezumarea statutului de comerciant profesionist a persoanei juridice, a completat aceasta.
Contractele standard preformulate pot fi considerate abuzive
Pe baza Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, ne putem face o idee despre ceea ce inseamna aceste clauze, insa, conform opiniei exprimate de Irina Vasile (ANPC), legea nu face decat sa ofere un cadru general.
„Consumatorul poate incheia un contract, dupa care sa spuna ca o anumita clauza e abuziva. In acest caz se merge in instanta, doar instanta avand atributul sa se pronunte cu privire la abuzivitatea unei clauze”, precizeaza Irina Vasile, ANPC.
De mentionat, in acest context, este contractul standard preformulat, care ii poate pune in dificultate pe consumatori.
Legea nr.193/2000 stipuleaza faptul ca o clauza contractuala va fi considerata abuziva daca nu a fost negociata direct cu consumatorul sau daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum este cazul contractelor standard preformulate.
„Daca in cadrul contractului preformulat sunt inserate clauze abuzive, noi trebuie sa le vedem si sa le transmitem instantei, sau consumatorii se pot adresa instantei direct”, mentioneaza Irina Vasile.
Dar, conform legii, daca se ajunge in instanta, un comerciant care pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, trebuie sa si prezinte probe in acest sens.
Trebuie sa reamintim faptul ca vointa contractuala are la baza consimtamantul si cauza contractului, respectiv reprezentarea foloaselor/scopurilor urmarite de parti la incheierea contractului.
„Conform teoriei generale a actului juridic, partile pot incheia acte, le pot modifica si pot hotari asupra incetarii acestora, echilibrul prestatiilor caracteristice respectiv al obligatiilor asumate de parti urmand a fi pastrat pe toata durata contractului pana la incetarea efector acestuia. Din aceasta perspectiva, prin inserarea unor prevederi cu nuanta abuziva in contractele dintre comercianti si consumatori, se afecteaza libertatea incetarii contractului atunci cand se creaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor precum “modificarea unilaterala a clauzelor” sau “neindeplinirea obligatiilor contractuale”, completeaza Alina Pica.
Asadar, cititi cu mare atentie contractul de leasing si nu acceptati usor contractele standard preformulate. Acestea trebuie negociate, comerciantul avand conform legii obligatia sa sa remita, la cerere, oricarei persoane interesate, un exemplar din contractul pe care aceasta il propune.
Contractul de leasing constituie titlu executoriu si pentru facturile neachitate si scadente
Mentionam ca, pana la modificarea O.G. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, art. 8 al acestei ordonante de guvern conditiona valoarea de titlu executoriu a contractului de leasing de refuzul utilizatorului de predare a bunului achizitionat prin finantarea ce facea obiectul contractului de leasing, refuz manifestat fie la sfarsitul perioadei de leasing, in cazul absentei manifestarii optiunii de cumparare a bunului sau de prelungire a contractului de leasing, fie in cazul rezilierii contractului de leasing din vina exclusiva a utilizatorului.
In urma modificarilor implementate de legiuitorul roman la O.G. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, art. 8 al acestei ordonante de guvern a transpus vointa legiuitorului roman, ca o reflectare a dinamicii impuse de dezvoltarea economica a societatii romanesti, in sensul statuarii calitatii de titlu executoriu a contractului de leasing si a garantiilor reale si personale aferente acestuia, este de parere Madalina Hagima.
„Desi contractul de leasing nu este per se un act emis de catre o autoritate, fiind in fapt un inscris sub semnatura privata, legiuitorul a hotarat sa ii confere puterea de titlu executoriu sub conditia sa constate o creanta certa, lichida si exigibila a creditorului asupra debitorului”, adauga Alina Pica.
Astfel OG 51/1997 ,art. 8 stipuleaza expres: "Contractele de leasing /…/ constituie titluri executorii".
In practica, pentru a pune in executare silita obligatiile cuprinse intr-un contract de leasing, creditorul trebuie sa respecte cele trei cerinte privind creanta, luand in considerare si prevederile contractului, mai ales in ceea ce priveste scadenta acestor obligatii, facand apel in prealabil la executarea de buna voie a acestora prin notificarea debitorului care risca executarea silita, mentioneaza managerul Platis Bazilescu LLLP .
In cazul in care, executarea silita are ca obiect obligatii succesive, asa cum sunt cele aferente platii unor facturi succesive emise in baza aceluiasi contract, remarcam faptul ca orice obligatie certa, lichida si exigibila poate fi pusa in executare silita, inclusiv facturi neachitate si scadente, mai sustine Alina Pica.
In aceeasi ordine de idei, Madalina Hagima adauga faptul ca, executarea silita initiata in baza acestor titluri executorii vizeaza in primul rand reposesia bunului achizitionat ca urmare a finantarii ce a facut obiectul contractului de leasing, bun care este in proprietatea finantatorului. Tot astfel, executarea silita are ca obiect recuperarea creantelor reprezentand contravaloarea facturilor emise si neplatite de utilizatori, la care se adauga penalitatile de intarziere inregistrate in contabilitatea finantatorului si care, impreuna sunt raportate periodic catre Banca Nationala a Romaniei.
„In al doilea rand, executarea silita poate avea ca obiect si clauza penala stipulata in continutul contractelor de leasing, privind declararea scadentei tuturor ratelor de leasing si care are menirea de a contrabalansa prejudiciul suferit de finantator cu depozitarea si eventuala valorificare a unui bun deja devalorizat si care necesita multe costuri suplimentare care incarca de o maniera sufocanta contabilitatea acestuia. Sunt insa dese situatiile in care finantatorii, proprietari ai bunurilor aflate in posesia utilizatorilor nu isi mai pot recupera aceste bunuri, ca urmare a fraudelor utilizatorilor, fraude aflate intr-o ascendenta flagranta, dictata poate de conditiile de criza a societatii contemporane, a mai completat aceasta.
„Va fi evitata insa, in orice situatie, prescrierea fortei executorii a titlului, dupa caz, in 3 sau în 10 ani, daca legea nu prevede altfel, deoarece, „prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie", adauga Alina Pica.
„Cu toate ca pe plan intern, forta executorie a contractelor de leasing este recunoscuta prin lege, observam ca punerea in executare, in afara teritoriului Romaniei, a titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing, prezinta dificultati in privita formalitatilor necesare si suficiente recunoasterii sale in cadrul sistemului judiciar al altui stat comunitar desi potrivit legii romane acesta are aceeasi forta ca si o hotarare judecatoreasca investita cu formula executorie. Pana la momentul cand la nivel european se va introduce si categoria contractelor de leasing in randul actelor ce pot fi certificate ca titlu executoriu european, se poate doar recomanda creditorilor sa incheie contractele de leasing in forma autentica pentru a evita proceduri dificile in termeni de costuri si timp pentru urmarirea debitorilor in statele ai caror nationali sunt sau in care detin bunuri ce pot fi urmarite silit”, ne explica Alina Pica.
robertnelu 
Imparatul
Comentarii articol (9)