Mai putine constructii pe litoralul Marii Negre?

Autor:
Irina Rusu


Astfel, din cauza faptului ca in ultimii ani s-au edificat un numar mare de constructii fara autorizatie de construire in statiunile turistice si in localitatile aflate pe litoralul Marii Negre, dispozitiile OUG nr. 41/2010 prevad desfiintarea tuturor constructiilor cu destinatie turistica, cat si a constructiilor realizate in limita a 200 de metri de la linia de coasta din statiunile turistice si din localitatile aflate pe litoralul Marii Negre, ridicate fara autorizatie sau cu depasirea limitei autorizatiei de construire, aflate atat pe domeniul public si privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, cat si pe proprietatea privata a persoanelor fizice/juridice, finalizate sau in curs de executie. 

Respectiva reglementare constituie o derogare de la dispozitiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, care, in urma constatarii starii de nelegalitate, prevede posibilitatea obtinerii unei autorizatii de construire de catre proprietarii acestor constructiilor, in cazul constructiilor prevazute in OUG nr. 41/2010, detinatorii de imobile astfel construite sunt privati de instrumentele legale necesare pentru a obtine o decizie de mentinere a constructiilor realizate fara autorizatie de construire de la autoritatea administratiei publice competente. in astfel de cazuri, se recurge direct la somare pentru demolarea constructiei. 

Astfel, proprietarii constructiilor neautorizate sunt somati de catre Directia generala a lucrarilor publice din cadrul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, dupa constatarea starii de nelegalitate de catre reprezentantii Inspectoratului de Stat in Constructii, in vederea desfiintarii constructiei intr-un termen de 48 de ore. Somatia se inmaneaza proprietarului constructiei sau se afiseaza la loc vizibil pe imobil. 
in cazul in care proprietarul nu da curs somatiei in termen de 48 de ore, desfiintarea se face in termen de 24 de ore, de catre Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului, prin Directia generala lucrari publice, cu recuperarea ulterioara a cheltuielilor generate de aceasta operatiune de la proprietarul constructiei.  

Prin urmare, printr-o derogare de la legea-cadru din acest domeniu, in cazul neconformarii proprietarilor, organele competente nu sunt obligate sa sesizeze instanta de judecata pentru obtinerea unei hotarari in vederea desfiintarii constructiilor realizate nelegal, ci au dreptul sa le demoleze direct, pe cheltuiala proprietarilor.  

Totodata, termenul de 2 ani (prevazut de legea nr. 50/1991) de la data savarsirii faptei in vederea constatarii starii de nelegalitate de catre reprezentantii Inspectoratului de stat in Constructii este inlaturat, drept pentru care se va recurge la termenul general de prescriptie de 3 ani.  

Avand in vedere cele de mai sus, se pune intrebarea OUG nr. 41/2010 incalca principiul egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii si daca dispozitiile acesteia sunt in limitele constitutionale.  

Singurul criteriu in baza caruia se stabileste un regim sanctionator mai sever fata de alti constructori este reprezentat de simpla realizare si pozitionare a constructiilor fara autorizatie sau cu depasirea limitei autorizatiei de construire, la 200 de metri de linia de coasta, in statiunile turistice si in localitatile aflate pe litoralul Marii Negre. 

Totodata, concluziile reprezentantilor Inspectoratului de Stat in Constructii scapa controlului de legalitate, prin imposibilitatea atacarii deciziilor acestora in instanta de judecata, avand in vedere termenul scurt de 48 de ore in care se pot demola constructiile, astfel incat OUG nr. 41/2010 limiteaza apararea in fata unor potentiale abuzuri din partea autoritatilor statului, abilitate in acest sens. Mai mult decat atat, se poate sustine ca abilitarea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului cu desfiintarea acestor constructii incalca limitele functionale atribuite fiecarui Minister. 

Printre aspectele sociale pe care le poate ridica adoptarea OUG nr. 41/2010 se enumera si faptul ca proprietarii acestor constructii risca sa ramana fara domiciliu si/sau sa fie lipsiti de anumite resurse financiare nejustificat, cu incalcarea dreptului de a accesa caile contencioase in vederea apararii dreptului lor de proprietate. Mai mult, in cazul in care constructiile erau folosite in vederea stabilirii sediilor sociale pentru societatile comerciale, odata cu demolarea acestora, societatile risca radierea in absenta unei relocari rapide