Leul greu

Denominarea, adicã masura tehnicã prin care Banca Naþionalã �taie� zerouri, în cazul Romaniei patru, din coada monedei naþionale, este un instrument folosit deja de multe þãri europene cum ar fi: Croaþia (30 mai 1994), Polonia (1 ianuarie 1995), Ucraina (2 septembrie 1996), Rusia (1 ianuarie 1998), Bulgaria (5 iulie 1999), ºi Turcia, care a decis ca de la 1 ianuarie anul acesta sã renunþe la sase zerouri din coada lirei turceºti.

Aceastã masurã tehnicã implicã doar modificarea aspectului ºi valorii monedei, puterea de cumparare va ramîne aceeasi. Prin eliminarea celor patru zerouri se simplificã semnificativ sistemul monetar, lucru urmãrit ºi de celelalte þãri care au trecut prin procesul de denominare.

Astfel, cele mai multe zerouri sunt taiate de Turcia, sase de la începutul acestui an, urmatã de Ucraina, care a taiat 5 zerouri, Polonia cu patru zerouri, iar Rusia, Croaþia ºi Bulgaria au taiat 3 zerouri.

Romania este printre ultimele þãri din Europa care utilizeazã acest instrument de simplificare a sistemului monetar, desi Asociatia Romana a Bãncilor a solicitat aceastã tãiere a zerourilor încã din 2002.

Efectele principale urmarite de aceasta denominare sunt: cresterea încrederii populaþiei în puterea de cumparare a leului datorita îmbunatãþirii la nivel psihologic a imaginii leului si scaderea inflaþiei.

Pe aceste efecte a contat si Banca Naþionala a Romaniei cand a previzionat o inflaþie pe anul 2005 de 7%. La baza acestei previzionari stã experienþa þãrilor vecine unde rata inflaþiei a scazut în anul urmãtor realizãrii denominari, de la 28, 1% la 19,9% în Polonia, de la 80.3% la 15.9% în Ucraina, ºi de la 107,3% la 4% în Croaþia.

Însã nu toate þãrile au avut o experienþa pozitivã în urma denominãrii monedei naþionale, sunt þãri care s-au confruntat cu cresterea inflaþiei, cum ar fi Rusia, unde inflaþia în anul urmãtor denominarii a crescut de la 27,7% la 85,7% sau vecina noastrã Bulgaria unde în 2000, inflaþia a crescut de la 2,5% la 10,3%.

Aceastã denominare poate determina creºterea preþurilor la anumite produse ºi implicit cresterea inflaþiei, prin tendinþa vanzãtorilor de a rotunji în favoarea lor preturile, cum ar fi de exemplu preþul unei pîini care acum este 7.000 prin rotunjire poate costa 1 leu si nu 70 de bani, sau un produs care acum costã 95.000 de lei ar trebui sã coste dupa denominare 9 lei si 50 de bani.

Însa tentaþia comerciantului de a rotunji pretul la 10 lei noi va fi destul de mare. Singura masurã împotriva eventualelor rotunjiri cu efect în cresterea preþurilor este dublul afisaj la care sunt obligaþi comercianþii, atît în moneda veche, cît ºi în moneda noua, începînd cu 1 martie 2005, existînd sancþiuni pentru comercianþii care nu fac aceasta dublã afisare.

Însã aceastã prevedere nu poate garanta cã preþurile nu vor creste pentru cã stabilirea acestora se face liber pe piaþã, ºi dacã în final comercianþii vor rotunji preþurile nu se poate face nimic. Acest lucru s-a întamplat ºi în statele membre ale Uniunii Europene în momentul în care au trecut la moneda euro.

Pentru a evita efectele negative Banca Naþionalã a Romaniei va lansa o amplã campanie de promovare a noilor însemne monetare, deocamdatã aflate sub incidenþa secretului de stat. Aceastã campanie este necesarã pentru a informa populaþia de efectele ºi rolul denominalizãrii, efectuîndu-se atît prin mijloacele clasice de comunicare cum ar fi televiziunea, presa, radioul, cît ºi prin mijloace moderne cum ar fi internetul.

Fiecare trebuie sã înteleagã cã prin acest proces nimeni nu cîstigã ºi nici nu pierde nimic, ºi trebuie sã se facã diferenþierea faþã de cele douã stabilizãri din 1947 ºi 1952, care au afectat Romania si care sunt încã vii in memoria celor care le-au prins.

Costurile întregului proces de denominare vor fi destul de ridicate, pentru cã pe lîngã tiparirea noilor bani ºi costul campaniei de informare a populaþiei, care de exemplu în Bulgaria a costat aproximativ 100 de milioane de euro, costuri suportate de cãtre Banca Naþionalã a Romaniei, vor fi ºi alte costuri.

Acestea se referã la modificarea sistemele informatice ale bãncilor ºi companiilor, în modificarea ATM-urilor, cît ºi a masinilor de numãrat bani, pentru monezi, de exemplu, nici nu existã masini de numãrat, modificarea maºinilor de recunoaºtere a falsurilor, costuri care vor fi suportate de catre bãncii.

ªi companiile vor suporta o parte din cheltuieli, în principal de modificare a programelor, iar pentru perioada de sase luni în care se vor întocmi situaþii contabile atît în leul vechi cît ºi în leul nou, va fi necesarã o altã modificare a programelor, cu exprimare dubla.
#PAGEBREAK#
Cum s-a ajuns la decizia de taiere a patru zerouri?

Raportul optim faþã de valutele majore nu ar trebui sã depãseascã o paritate de 1/3 sau 1/5, lucru care nu este valabil în prezent cînd un dolar este în jur de 30.000 de lei, iar un euro în jur de 40.000 de lei. Dupã tãierea zerourilor un dolar va fi în jur de 3 lei iar un euro în jur de 4 lei.

Acum în Romania cea mai mare bancnotã valoreazã aproximativ 25 de euro, iar în orice þarã civilizatã aceasta ar trebui sã fie undeva la nivelul de 100 de euro. Banca Naþionalã a Romaniei este suveranã în toate deciziile privitoare la noile însemne monetare. Deocamdatã, detaliile privind leul greu care se decid ce cãtre BNR sunt sub incidenþa secretului de stat, însã toate bancnotele vor avea dimensiunile bancnotelor euro, deci mai mici decît cele actuale.

Cu toate acestea, sigur este cã unitatea monetarã, adicã leul nou, va fi bancnotã ºi nu monedã. Principalul argument în alegerea acestei variante este slaba dezvoltare în România a plaþilor electronice si a folosirii cardurile pentru plãþi (numerarul reprezintã în prezent doar 14% din masa monetarã).

De asemenea luînd in considerare costul emisiunii si de utilizarea bancomatelor optim este ca bancnota sa fie unitatea de bazã monetarã. Banul, ca subdiviziune este consemnat în statutul BNR, dar în practicã a disparut de pe piaþã, datoritã inflatiei puternice de la inceputul anilor 90, va fi din nou repus in drepturi. Bancnota cea mai valoroasã va fi cea de 500 de lei noi (5.000.000 lei in banii de azi), echivalînd peste 100 de euro.

Celelalte bancnote rezultate din denominare vor avea valoarea de 1, 5, 10, 50, 100 de lei. De asemenea, vor fi emise monede de 1, 5, 10 si 50 de bani.
Portretele personalitatilor care vor aparea pe noile bancnote sunt secrete pãstrate cu sfintenie la Banca Nationala a Romaniei.

Însã alegerea acestora se realizeazã de un colectiv tehnic din cadrul bãncii nationale ºi apoi sunt aprobate de cãtre Consiliului de Administraþie. Acesta va decide, cu majoritate simplã, adicã 5 voturi din 9, asupra elementelor de identitate, dimensiune, structura ºi elementele de securitate specifice noii emisiuni monetare. Tot acest colectiv va decide cine va fi pe noile bancnote.

În momentul în care se discuta acelaºi lucru pentru bancnotele euro, au avut loc discuþii aprinse referitoare la cine o sa apara pe noile bancnote de euro. In aceea situatie erau 12 state, reprezentantul fiecarei tari dorind sa-si aiba personalitatea proprie pe noile bancnote euro.

In final, s-a propus organizarea unei licitaþii, care a fost cîstigatã de Robert Kalina, graficianul Bãncii Austriei, pentru ca a avut inspirata idee sã înlocuiascã portretele diferitelor personalitãti cu poduri,care simbolizeazã legãtura dintre statele Uniunii Europeane.

Cele mai mari costuri ale denominarii vor fi suportate de Banca Naþionalã. Bãncile comerciale vor fi însã ºi ele nevoite sã plãteascã pentru un leu mai tare.
Costurile bãncilor comerciale sunt legate de adaptarea programelor informatice pentru gestionarea paralelã a celor douã tipuri de monede.

Bancomatele, de asemenea, vor trebui schimbate sau adaptate astfel încît retragerea de numerar sã poatã fi posibilã atît în lei noi, cît ºi în lei vechi. Agenþii economici,ºi ei la rindul lor, vor trebui sã se doteze cu case de marcat, cu lãcasuri speciale pentru monede.
#PAGEBREAK#
Calendarul denominarii

1.) martie 2005 - 30 iunie 2006: preþurile ºi tarifele bunurilor ºi serviciilor vor fi afisate atît în moneda noua, cît ºi în moneda veche, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 348/2004.

Facturile emise de furnizorii de utilitãþi în perioada 1martie-30 iunie 2005 se întocmesc în lei vechi, cu prezentarea totalurilor de platã atât în lei vechi, cât ºi în lei noi.
Prin furnizori de utilitãþi se înþelege acei agenþi economici care presteazã servicii sau livreazã bunuri de utilitate publicã, cum sunt: furnizarea energiei electrice, termice, a gazelor naturale ºi a apei, canalizarea, telefonia fixã ºi mobilã, transmisia de programe TV ºi radio ºi alte servicii similare.

2.) 1 iulie 2005: leul nou este introdus în circulaþie ºi circulã în paralel cu vechile bancnote ºi monede.

Începând cu data de 1 iulie 2005, facturile ºi toate documentele justificative ºi financiar-contabile se întocmesc în lei noi. De asemenea, registrele de contabilitate, registrele privind T.V.A., precum ºi orice alte registre sau jurnale întocmite de persoanele prevãzute la art. 1 din Legea nr. 82/1991, se întocmesc în lei noi.

Valorile înscrise în facturi ºi alte documente emise în lei vechi anterior datei de 30 iunie 2005 ºi primite dupã data de 1 iulie 2005 vor fi convertite în lei noi, în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 348/2004.

Tot incepând cu data de 1 iulie 2005, agenþii economici care sunt obligaþi, potrivit legii, sã utilizeze aparate de marcat electronice fiscale vor elibera clienþilor bon fiscal ºi, la cerere, factura/factura fiscalã în lei noi, indiferent dacã plata se efectueazã în moneda veche sau în moneda nouã.

3.) 31 decembrie 2006 - înceteazã puterea de circulaþie a actualelor bancnote ºi monede.

4.) 31 decembrie 2009 - data-limitã pînã la care leii vechi se pot preschimba cu lei noi.