HG nr. 1024/2010 - aprobarea Strategiei nationale privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010-2012

In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
Art. 1. — Se aproba Strategia nationala privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010—2012, prevazuta in anexa nr. 1, precum si Planul national de actiune pentru implementarea Strategiei nationale privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010—2012, prevazut in anexa nr. 2.

Art. 2. — Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezenta hotarare.


PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemneaza:
Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale,
Ioan Nelu Botis
p. Ministrul finantelor publice,
Gheorghe Gherghina,
secretar de stat
Bucuresti, 6 octombrie 2010.
Nr. 1.024.


ANEXA Nr. 1
Strategia Nationala privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010—2012

I. Consideratii generale
Munca nedeclarata este cea mai importanta problema din domeniul relatiilor de munca. Conceptul de munca nedeclarata (cunoscuta si sub denumirea de munca la negru) reprezinta acea activitate prestata de un salariat pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, fara a fi respectate prevederile legale in vigoare privind incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractului individual de munca.
In Romania, ca si in tarile membre ale Uniunii Europene, munca nedeclarata, prin natura sa, este foarte greu de stabilit cu exactitate, astfel incat dimensiunea acestui fenomen poate fi doar estimata.
Munca nedeclarata are efecte negative, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, atat pentru individ, cat si pentru societate, precum si pentru bugetul de stat, existand o relatie interdependenta intre plata contributiilor si impozitelor si accesul la drepturile de asigurari sociale si alte masuri de protectie sociala.
Neplata acestor obligatii legale conduce, pe de o parte, la lipsa de venituri catre bugetul consolidat al statului, afectand totodata si sistemele de asigurare sociala, iar pe de alta parte — si cel mai important — , la faptul ca persoanele care presteaza munca nedeclarata nu pot beneficia de niciuna dintre formele de protectie sociala prevazute de lege.
Intrucat munca nedeclarata implica un loc de munca nesigur, cu perspective pe termen scurt, fara posibilitati de progres profesional, cu salarii mai mici decat cele de pe piata fortei de munca, fara protectie sociala, efectele negative pentru cei care presteaza activitate nedeclarata se manifesta inclusiv in pozitia economico-sociala precara in comparatie cu salariatii angajati cu forme legale.
Consecintele muncii nedeclarate se reflecta negativ si in economie, prin distorsionarea mediului concurential. Astfel angajatorii care nu utilizeaza munca declarata au mai putine obligatii financiare si deci se afla in concurenta neloiala cu acei angajatori care folosesc toate tipurile de resurse si depun eforturi reale pentru respectarea obligatiilor legale ce le revin. Munca nedeclarata se poate manifesta doar cu implicarea celor doua parti, respectiv angajatorii si salariatii lor, avand la baza practici neloiale care diminueaza simtul responsabilitatii necesar intr-o societate in care o parte importanta a resurselor este destinata protectiei sociale.
Principala cauza a perpetuarii acestui fenomen il constituie avantajul financiar imediat, obtinut atat de angajator, cat si de salariat, generat de sustragerea de la plata impozitelor si a contributiilor sociale.
Este nevoie ca toate formele de combatere a muncii nedeclarate sa se incadreze in politicile de angajare, deoarece acest demers al statului va contribui la conjugarea eforturilor de implementare a celorlalte strategii din domeniu ale Guvernului (crearea locurilor de munca legale, imbunatatirea calitatii si productivitatii muncii, consolidarea coeziunii sociale, eliminarea saraciei, evitarea distorsiunilor pietei).
Cele mai des intalnite forme sub care se manifesta munca nedeclarata sunt:
— intelegerea dintre angajator si salariat in urma careia acesta din urma accepta sa presteze munca fara semnarea unui contract individual de munca, fapt care il priveaza de drepturile si obligatiile ce decurg din lege;
— neincheierea contractului individual de munca pentru perioada de proba;
— utilizarea de catre persoanele fizice a unui personal casnic pentru efectuarea unor servicii si lucrari in gospodariile individuale, fara incheierea unui contract individual de munca;
— folosirea in mod ilegal a fortei de munca ziliere sau sezoniere (zilieri, ucenici etc.).
Gravitatea consecintelor sociale si economice pe care le produce munca nedeclarata genereaza urmatoarele situatii de risc:
— persoana care presteaza munca nu are siguranta platii muncii prestate, plata facandu-se in functie de bunavointa angajatorului si, in realitate, este amanata zile in sir, uneori chiar luni; in aceasta situatie, evaziunea fiscala este savarsita atat de persoana care presteaza munca, cat si de angajator;
— persoana care presteaza munca fara a avea incheiat un contract individual de munca este lipsita de protectie sociala: nu beneficiaza de prestatii din asigurarile sociale, asigurarile d sanatate, asigurarile de somaj, cele pentru accidente de munca si boli profesionale, precum si cele provenite din bugetul consolidat; nu i se platesc tichete de masa, nu se bucura de protectia legala a femeilor si copiilor, nu exercita drepturile colective constitutionale (dreptul la asociere in sindicate si negocierea contractului colectiv de munca), dreptul la creditare bancara;
— angajatorul este lipsit de posibilitatea legala de a-l responsabiliza pe lucrator pentru eventualele pagube produse de acesta; de asemenea, este lipsit de prerogativa disciplinara;
— fondurile sociale si bugetul de stat sunt pagubite prin sustragerea de la plata contributiilor sociale si a impozitelor. Cauzele identificate ca generatoare de situatii de munca nedeclarata sunt diverse:
— nivelul ridicat atat al impozitelor, cat si al contributiilor;
— mentalitatea unor angajatori, care vizeaza prin toate mijloacele posibile maximizarea profiturilor, precum si mentalitatea angajatilor care cauta sa isi suplimenteze veniturile, aflate de cele mai multe ori la limita subzistentei;
— necunoasterea prevederilor legale in vigoare care se asociaza cu neconstientizarea deplina a consecintelor ce deriva din neincheierea contractului individual de munca;
— legislatia deficitara in ceea ce priveste incadrarea in munca a unor categorii specifice (cel mai bun exemplu in acest sens sunt zilierii folositi cu precadere in activitati agricole si sezoniere);
— existenta unor categorii de lucratori care presteaza munca sub limita impusa de lege de 2 ore pe zi si 10 ore pe saptamana;
— birocratia excesiva pentru inregistrarea actelor;
— numarul redus de angajatori ofertanti de locuri de munca, ceea ce determina acceptarea prestarii muncii nedeclarate;
— lipsa armonizarii legislative dintre flexibilitatea formelor de angajare si protectia salariatului materializata in restrictii excesive ale angajatorului cu privire la modalitatile de derulare si incetare a raporturilor juridice de munca.
Indiferent sub ce forma s-ar manifesta, munca nedeclarata nu are doar o singura cauza, fapt care determina mentinerea acestui fenomen intr-un cerc vicios al cauzelor si din partea angajatorului si din partea salariatului.
Domeniile care inregistreaza o prevalenta a muncii nedeclarate sunt variate: constructii, exploatarea si industrializarea lemnului, agricultura, industria textila, micul comert, micii transportatori, panificatie, industria alimentara si prestarile de servicii, asociatiile de proprietari. Categoriile de persoane depistate ca lucreaza fara forme legale de angajare sunt:
— persoane cu nivel de educatie scazut;
— persoane fara calificare profesionala sau cu calificare redusa;
— somerii, care nu doresc sa isi piarda beneficiile si ajutoarele sociale;
— tinerii, care de cele mai multe ori nu au experienta necesara si care nu constientizeaza importanta contributiei la fondurile de asigurari sociale;
— persoanele lipsite de venituri sau cu venituri reduse;
— persoanele care doresc sa isi suplimenteze veniturile prin practicarea muncii la gri, care poate fi definita ca acea forma de prestare a activitatii in care salariatul incaseaza o parte a drepturilor salariale fara ca asupra acestora sa se manifeste politica fiscala a statului;
— pensionarii;
— cetatenii straini;
— copiii, pentru care consecintele prestarii unei activitati in afara cadrului legal pot avea repercusiuni grave asupra dezvoltarii fizice si psihice ulterioare.
Avandu-se in vedere toate aceste aspecte, este necesara adoptarea prezentei strategii nationale.

II. Concept, obiectiv, principii
1. Concept
Strategia nationala privind reducerea incidentei muncii nedeclarate pentru perioada 2010—2012, denumita in continuare Strategie, reprezinta un ansamblu de actiuni interinstitutionale prin care se urmaresc atat depistarea si combaterea muncii nedeclarate, cat si constientizarea societatii cu privire la consecintele negative ale acesteia. Aceste actiuni se
vor desfasura intr-un cadru institutionalizat prin colaborarea institutiilor statului si a societatii civile. Strategia materializeaza principiile generale si liniile directoare care stau la baza politicii statului roman de diminuare a muncii nedeclarate, prin incurajarea partilor sa incheie contract individual de munca, reglementat prin norme juridice specifice, care sa asigure protectia salariatilor, prin mijloacele obisnuite de actiune, inclusiv prin utilizarea masurilor coercitive, a stimularii ocuparii fortei de munca, a diminuarii impozitelor, a reformei indemnizatiilor, in colaborare cu partenerii sociali.

2. Obiectiv
Obiectivul general al Strategiei il reprezinta diminuarea muncii nedeclarate, incadrarea unui numar cat mai mare de angajati cu contracte individuale de munca in vederea reducerii riscurilor generate de practicarea muncii nedeclarate in toate domeniile economico-sociale.
Inspectia Muncii actioneaza cu precadere pentru prevenirea, depistarea si sanctionarea muncii nedeclarate, urmarind ca prin mijloace proprii sa combata si sa diminueze acest fenomen.

3. Principiile pe care se intemeiaza Strategia:
3.1. principiul legalitatii — presupune respectarea prevederilor Constitutiei si legislatiei nationale in materie, precum si a tuturor prevederilor relevante din legislatia muncii, bazata pe garantarea drepturilor omului;
3.2. principiul actiunii unitare — vizeaza atat implementarea unitara a politicii statului si a prevederilor legale in domeniul identificarii si combaterii cazurilor de munca nedeclarata, cat si implementarea concertata la toate nivelurile si de catre toti factorii responsabili;
3.3. principiul nediscriminarii — presupune implementarea prezentei strategii cu respectarea egalitatii de sanse, excluderii privilegiilor si discriminarii;
3.4. principiul prevenirii conform caruia inlaturarea in timp util a premiselor de aparitie a muncii nedeclarate este imperativa si prioritara;
3.5. principiul flexibilitatii — presupune adaptarea periodica a politicii si a masurilor de implementare in domeniul identificarii si combaterii cazurilor de munca nedeclarata, acordandu-se consideratia necesara realitatilor economice, sociale si culturale, la nivel intern, regional si international;
3.6. principiul transparentei — presupune implementarea unei politici active de informare si, dupa caz, consultarea partenerilor sociali cu privire la deciziile si procedurile aplicate in contextul identificarii si combaterii cazurilor de munca nedeclarata.

III. Directii prioritare de actiune
1. Prevenirea cazurilor de munca nedeclarata
Pentru prevenirea cazurilor de munca nedeclarata, Inspectia Muncii are in vedere constientizarea societatii civile cu privire la consecintele practicarii muncii nedeclarate, prin urmatoarele mijloace:
1.1. realizarea unor campanii de informare adresate angajatorilor si angajatilor care sa aiba ca obiect evidentierea efectelor negative ale muncii la negru;
1.2. realizarea unor mese rotunde, la nivelul inspectoratelor teritoriale de munca, in colaborare cu organizatiile sindicale si patronale, cu participarea unor experti in legislatia muncii, sociologi, economisti, psihologi, reprezentanti ai Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, Ministerului Sanatatii, Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, Ministerului Finantelor Publice etc., pe teme ce au ca obiect relatiile de munca si interferenta lor cu celelalte relatii sociale;
1.3. conceperea si editarea de catre Inspectia Muncii a unui ghid pentru angajati si angajatori privind dezavantajele practicarii muncii nedeclarate si distribuirea gratuita in scoli profesionale, licee, facultati, prin intermediul inspectoratelor teritoriale de munca;
1.4. realizarea unui contact permanent cu mass-media locala, in vederea formarii unei atitudini civice corespunzatoare si responsabile, nefavorabile muncii nedeclarate;
1.5. crearea pe site-ul Inspectiei Muncii a unei pagini web care sa ofere cetatenilor interesati informatii despre incadrarea in munca potrivit legislatiei in vigoare;
1.6. discutii in cadrul emisiunilor radiofonice si al emisiunilor televizate de mare audienta, organizate la nivelul fiecarui inspectorat, privind identificarea si combaterea muncii nedeclarate;
1.7. instruirea reprezentantilor angajatorilor privind obligatiile acestora in raporturile de munca cu salariatii, cu ocazia actiunilor de indrumare si control efectuate de inspectorii de munca;
1.8. implicarea activa a partenerilor sociali fie prin colaborari directe cu Inspectia Muncii, fie prin Consiliul Economic si Social, in sprijinirea promovarii legislatiei necesare si a accesarii unor fonduri destinate Inspectiei Muncii pentru prevenirea muncii nedeclarate.

2. Identificarea cazurilor de munca nedeclarata
Depistarea cazurilor de munca nedeclarata reprezinta unul dintre obiectivele principale ale Inspectiei Muncii, avand in vedere ca masurile dispuse de catre inspectorii de munca si sanctiunile contraventionale aplicate conduc la descurajarea practicarii muncii nedeclarate. In acest sens, mijloacele de informare vor fi extinse prin:
2.1. infiintarea liniei telefonice directe

MUNCA NEDECLARATA;
2.2. folosirea in incinta inspectoratelor a unor cutii postale, unde persoanele interesate pot furniza informatii privind munca nedeclarata, fara sa isi decline identitatea;
2.3. controale de fond si tip „campanii” in sectoarele de activitate cu incidenta mare in utilizarea muncii nedeclarate;
2.4. desfasurarea de controale incrucisate, pe baza unor protocoale de colaborare cu alte institutii „de linie” cu practici noi de control si controale interjudetene;
2.5. mediatizarea sporita a aspectelor negative ale muncii nedeclarate, prin prezentarea rezultatelor actiunilor de control.
3. Combaterea cazurilor de munca nedeclarata Principalele cai de actiune in vederea combaterii cazurilor de munca nedeclarata sunt:
3.1. remedierea efectului direct al practicarii muncii nedeclarate, prin obligarea angajatorilor de a incheia in forma scrisa contracte individuale de munca pentru persoanele identificate ca presteaza munca nedeclarata;
3.2. intensificarea controalelor la angajatorii la care au fost depistate cazuri de munca nedeclarata;
3.3. dispunerea masurilor cu caracter obligatoriu pentru respectarea prevederilor legale in domeniul relatiilor de munca si urmarirea modului de indeplinire a acestora la termenele stabilite;
3.4. mediatizarea la nivel national a Strategiei prin difuzarea de spoturi publicitare prin intermediul Societatii Romane de Televiziune si Societatii Romane de Radiodifuziune;
3.5. mediatizarea pe plan local prin organizarea de catre inspectoratele teritoriale de munca a unor conferinte de presa, mese rotunde, in care se transmit mesaje adresate tuturor cetatenilor cu privire la dezavantajele prestarii muncii nedeclarate;
3.6. propuneri de colaborare cu diferite posturi radio-tv in vederea realizarii unor emisiuni care sa permita tuturor participantilor de pe piata muncii sa intervina si sa abordeze problemele pe care le ridica in practica aplicarea restrictiva a legislatiei muncii.

IV. Implementare si cooperare
1. Implementare
Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale asigura coordonarea tuturor activitatilor in legatura cu implementarea Strategiei.
Mijloacele de implementare practica a Strategiei vor fi cuprinse intr-un plan de actiune care va stabili activitatile concrete si responsabilitatile ce revin tuturor factorilor implicati.
2. Rolul Inspectiei Muncii referitor la politica nationala privind identificarea si combaterea cazurilor de munca nedeclarata Inspectia Muncii, organ de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, exercita controlul aplicarii legislatiei in domeniul muncii, relatiilor de munca, securitatii si sanatatii in munca si are ca obiectiv major asigurarea unui mediu de munca sigur si sanatos.
Inspectia Muncii a fost infiintata si organizata prin Legea nr. 108/1999 privind infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, republicata, in conformitate cu prevederile Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 81 privind inspectia
muncii din 1947, ratificata de Romania prin Decretul 284/1974.
Obiectivele Inspectiei Muncii, stabilite prin Legea
nr. 108/1999, republicata, sunt:
• controlul aplicarii prevederilor legale privind relatiile de munca, sanatatea si securitatea in munca, protectia angajatilor care lucreaza in conditii deosebite si a prevederilor legale referitoare la asigurarile sociale;
• informarea autoritatilor competente despre deficientele legate de aplicarea corecta a prevederilor legale in vigoare;
• furnizarea de informatii celor interesati despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislatiei muncii;
• asistarea tehnica a angajatorilor si angajatilor, pentru prevenirea riscurilor profesionale si a conflictelor sociale;
• initierea de propuneri adresate Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale pentru imbunatatirea legislatiei existente si elaborarea de noi acte legislative in domeniu.
Pentru implementarea Strategiei, Inspectia Muncii isi propune ca obiective:
OBIECTIV: Dezvoltarea si consolidarea continua a capacitatii institutionale a Inspectiei Muncii prin: • imbunatatirea cadrului legislativ;
• dezvoltarea sistemului informational al institutiei astfel incat sa faciliteze adoptarea unor decizii eficiente privind identificarea si combaterea cazurilor de munca nedeclarata;
• mediatizarea modificarilor legislative in domeniul relatiilor de munca si a cazurilor grave de incalcare a legislatiei;
• perfectionarea profesionala a inspectorilor de munca;
• cresterea numarului de inspectori de munca;