Baroul parlamentar (sau despre avocatura si lobby)

Autor:
Doru Bostina, Avocat Coordonator

Reactia imediata si ferma a conducerii baroului - de altfel salutara - fata de aceasta incercare de instituire a unui “barou parlamentar”, ca sa-i spun asa, mi-a adus aminte de reactia similara fata de o incercare asemanatoare de infiintare a “baroului constitutional”, o institutie paralela si cu criterii vagi de validare profesionala. Dar similitudinile se opresc aici, deoarece sunt sigur ca miza actualei dispute este cu totul si cu totul diferita si ca ea a fost provocata mai degraba de o neintelegere.

Sa ma explic…

Atat avocatul cat si parlamentarul apara, in principiu, niste interese: avocatul – pe cele ale clientului sau in raport cu legea, parlamentarul – pe cele ale grupului social/economic ce l-a trimis in parlament, prin adoptarea de legi. Atat parlamentarul cat si avocatul lucreaza, in principiu, cu legi dar, in timp ce avocatul lucreaza cu litera legii adoptate, parlamentarul lucreaza cu spiritul legii pe cale de adoptare… Atat parlamentarul cat si avocatul se raporteaza la lege dar, in timp ce parlamentarul are treaba cu legea inainte de a fi adoptata, avocatul se raporteaza strict la lege dupa ce aceasta a intrat in vigoare.

In ceea ce ma priveste, nu cred ca simpla activitate de votare de legi – chiar daca aceasta se deruleaza pe o perioada de 4 ani, cam cat dureaza si cursurile la facultatea de drept – poate, sau ar trebui sa te scuteasca de examenul de intrare in barou. Mai mult, faptul ca zeci – daca nu sute – de absolventi de facultati de drept pica cu brio examenul de validare in profesie imi intareste aceasta convingere. Cum, tot asa, nu cred ca baroul ar trebui sa asigure protectia sociala a parlamentarilor la final de mandat si ca avocatura ar trebui sa devina o profesie pe care o poate face oricine si oricum, indiferent de cat de prestigioasa este pozitia de a fi reprezentant al poporului.

Dar exista un dar…

Din ce am spus mai inainte, este evident ca avem de-a face cu doua activitati absolut distincte, chiar daca ambele fac referinta implicita la “apararea intereselor clientului in raport cu legea”: una se numeste AVOCATURA si cealalta LOBBY, prima – extrem de bine reglementata, a doua – inexistenta in CAEN. Cred cu tarie – si sper - ca la aceasta din urma s-au gandit, de fapt, parlamentarii cu pricina. Probabil ca au realizat si ei ca, pe de-o parte, experienta lor in a lucra cu legile este extrem de valoroasa si ca, pe de alta, nefiind acoperita de nici o reglementare, este – prin urmare – ilegala… cu toate consecintele de rigoare pe care le vedem la televizor. Dar, din pacate, rezolvarea acestei probleme a fost deficitara si tipic romaneasca… in loc sa reglementeze clar o profesiune care este recunoscuta si apreciata ca atare (si la care a apelat si statul roman in relatiile cu institutii ale unor tari prietene si aliate), parlamentarii s-au rezumat pur si simplu la rezolvarea punctuala a problemei lor cu viata de apoi-mandat.

Poate ca in romana, “avocat” o suna mai bine ca “lobbyst” dar nu vad ce rusine mare este sa recunosti deschis – si sa platesti onest, conform legilor in vigoare, taxe si impozite pentru aceasta – ca aperi interesele economice si/sau politice ale unei persoane sau firme.

Blogul Bostina & Asociatii poate fi cititi aici.