Eu mi-as baga granita-n ranita, vorba cantecului

Traiesc unul dintre acele momente in care simt ca, indiferent, cat si unde as munci, totul este in van. La varsta mea nu te gandesti la pensie, insa grija zilei de maine exista si, mai mult decat atat, se amplifica direct proportional cu dobanda imprumutului de la FMI.

Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Avand in vedere ca – spre deosebire de multi din generatia mea – nu am ales sa plec din tara, sustin pe deplin reformarea statului si necesitatea luarii unor masuri care sa schimbe mecanismul defect al societatii noastre.

Totusi, este discutabil daca acest lucru se intampla cu adevarat, avand in vedere eficienta redusa a masurilor luate de Guvern in ultimele 12 luni. Si aici nu este vorba doar de prejudecatile pe care le am si eu, ca si altii, caci – deh – suntem o tara a declaratiilor. A declaratiilor si atat. A formelor fara fond. Clasa politica isi duce existenta intr-un haos constant, departe de ceea ce se intampla pe raftul supermarket-urilor sau pe facturile la intretinere, iar adoptarea noului Cod al Muncii fara a exista discutii cu fundament real, nu va face decat sa adanceasca discrepantele dintre noi si UE.

Nu sunt singura care sustine importanta unor discutii argumentate, dezbateri reale, opinii sau pareri din partea celor care sunt implicati in ceea ce inseamna cu adevarat campul muncii.

Sa recunoastem: niciun angajat si niciun angajator nu isi poate asuma prevederile unui document al carui proces de adoptare are loc cu o asa viteza. Politica faptului implinit nu se poate aplica atunci cand este implicat un numar vast de factori sociali.

Subtilitatile sefului statului, controlul vamilor (ah, ce surpriza!..), subminarea legislativului de catre executiv sau recomandarile guvernatorului BNR nu au nicio valoare in contextul in care actele normative sunt adoptate doar pentru a fi bifate pe un fluturas care urmeaza a fi pus in cutia postala anul urmato si gata.

Si gata..


*Inainte de a fi lansate acuze privind limbajul licentios, precizez ca titlul acestui blog entry a fost inspirat de piesa Granita-n ranita, in reinterpretarea byron.