UPDATE: Cum ii va verifica Fiscul pe cei cu venituri nedeclarate? Vezi metodele aplicate

Veniturile nedeclarate ale persoanelor fizice care au facut cheltuieli sau detin elemente de patrimoniu mai mari cu 10%, dar nu mai putin de 50.000 de lei, decat veniturile declarate si a caror natura nu este cunoscuta la momentul controlului de catre ANAF vor fi impozitate cu 16%, potrivit prevederilor OUG nr. 117/2010.

Astfel, potrivit ordonantei, orice venituri constatate de organele fiscale, in conditiile Codului de procedura fiscala, a caror sursa nu a fost identificata se impun cu o cota de 16% aplicata asupra bazei impozabile ajustate pe baza procedurilor si metodelor indirect de reconstituite a veniturilor sau cheltuielilor. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului si al accesoriilor.

In scopul efectuarii verificarilor, organul fiscal va proceda, in principal, la:
a) solicitarea, in conditiile legii, de informatii, clarificari, explicatii, documente si altele asemenea mijloace de proba de la persoana fizica verificata si/sau de la persoane cu care aceasta a avut sau are raporturi economice sau juridice;
b) solicitarea, in conditiile legii, de informatii de la autoritati si institutii publice;
c) analiza tuturor informatiilor, documentelor si a altor mijloace de proba referitoare la situatia fiscala a persoanei fizice verificate;
d) confruntarea informatiilor obtinute din administrarea mijloacelor de proba cu cele din declaratiile fiscale depuse, conform legii, de persoana verificata sau,
dupa caz, de platitorii de venit sau terte persoane;
e) discutarea constatarilor organului fiscal cu persoana fizica verificata si/sau imputernicitii acesteia;
f) stabilirea, daca este cazul, a diferentei de baza de impozitare ajustata, prin utilizarea metodelor indirecte, prevazute de Codul de procedura fiscala, precum si a obligatiilor fiscale corespunzatoare acesteia;
g) dispunerea masurilor asiguratorii, in conditiile legii.
Perioada pentru care se determina starea de fapt fiscala a persoanei fizice verificate este, de regula, perioada impozabila definita de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Perioada supusa verificarii este perioada de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale.

Pentru verificarea situatiei fiscale personale a persoanelor fizice, organele fiscale efectueaza urmatoarele activitati:
- analiza de risc pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane fizice sau pentru cazuri punctuale la solicitarea unor institutii sau autoritati publice;
- selectarea grupului de persoane care vor fi supuse verificarii fiscale prealabile documentare;
- verificarea fiscala prealabila documentara pentru fiecare persoana selectata;
- verificarea fiscala a persoanelor conform art. 1091 alin. (4) din Codul de procedura fiscala.

<!-- I. Cum va proceda Fiscul -->

Analiza de risc

Analiza de risc reprezinta activitatea efectuata de organele fiscale pentru a identifica riscurile de nedeclarare a veniturilor impozabile, de a le evalua, de a le gestiona, precum si de a le comunica organelor fiscale competente pentru selectarea persoanelor fizice care vor fi supuse verificarii fiscale prealabile documentare.

Analiza de risc consta in urmatoarele activitati:
a) definirea caracteristicilor grupului persoanelor fizice cu potential risc de nedeclarare;
b) stabilirea surselor de date specifice acestui grup;
c) culegerea si formalizarea informatiilor;
d) elaborarea indicatorilor de risc specifici grupului;
e) stabilirea riscului minim acceptat de administratia fiscala;
f) procesarea si elaborarea listei persoanelor care depasesc riscul minim si
g) propuneri pentru efectuarea verificarii fiscale prealabile documentare.
 
Procedura de analiza de risc se stabileste prin norme interne de lucru aprobate prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

Selectarea persoanelor fizice

Selectarea persoanelor fizice ce urmeaza a fi supuse verificarii fiscale prealabile documentare este efectuata de catre organul fiscal competent.

Selectarea persoanelor fizice ce urmeaza a fi supuse verificarii fiscale prealabile documentare se face din lista persoanelor care depasesc riscul minim acceptat de administratia fiscala, in functie de nivelul riscului si de capacitatea de efectuare a verificarilor fiscale prealabile documentare.

Persoana fizica selectata pentru efectuarea verificarii fiscale prealabile documentare nu poate face obiectii cu privire la procedura de selectare folosita.

Verificarea prealabila documentara

Verificarea fiscala prealabila documentara reprezinta ansamblul activitatilor efectuate la sediul organului fiscal pe baza informatiilor detinute de catre acesta sau obtinute ca urmare a exercitarii atributiilor prevazute de lege.

Verificarea fiscala prealabila documentara se efectueaza asupra persoanelor fizice selectate. Activitatea de verificare fiscala prealabila documentara se desfasoara fara notificarea persoanei fizice.

Pe perioada desfasurarii activitatii de verificare fiscala prealabila documentara, organele fiscale pot solicita tertilor, inclusiv platitorilor de venit sau oricaror autoritati sau institutii publice, informatii sau documente pentru stabilirea situatiei fiscale reale a persoanei fizice supuse verificarii.

Verificarea fiscala prealabila documentara consta in compararea tuturor veniturilor declarate de persoana fizica supusa verificarii sau de platitorii de venit dintr-o perioada impozabila pe de o parte, cu situatia fiscala personala definita la alin.(2) art. 1091 din Codul de procedura fiscala, din aceeasi perioada impozabila, pe de alta parte.

Situatia fiscala personala consta in stabilirea totalitatii drepturilor si obligatiilor de natura patrimoniala, in evolutia lor pe parcursul perioadei fiscale verificate, inclusiv a fluxurilor de trezorerie si a altor elemente relevante pentru stabilirea bazei impozabile pentru impozitul pe venit datorat de persoana fizica.

Organele fiscale stabilesc situatia fiscala personala pe baza informatiilor, documentelor si a altor mijloace de proba, astfel:
a) detinute de organul fiscal;
b) obtinute de catre organul fiscal de la terti prin exercitarea dreptului sau de a solicita informatii sau documente, potrivit art. 52 – 59 din Codul de procedura fiscala;
c) obtinute de organul fiscal de la autoritatile sau institutiile publice in conditiile art. 60 – 63 din Codul de procedura fiscala.

Verificarea fiscala prealabila documentara are in vedere examinarea informatiilor referitoare la persoana fizica verificata in ce priveste sursele de venit, regimurile de impunere, indeplinirea obligatiilor de depunere a declaratiilor fiscale, rezultatele eventualelor inspectii fiscale cu privire la activitatile independente desfasurate de persoana fizica daca este cazul, verificari la persoane juridice cu care aceasta are legaturi de afaceri si orice alte asemenea examinari, in functie de informatiile existente in evidenta fiscala.

In scopul stabilirii situatiei fiscale personale a persoanei fizice verificate si compararii acesteia cu veniturile declarate, organul fiscal procedeaza la examinarea si evaluarea intrarilor si iesirilor din patrimoniu a bunurilor mobile si imobile, intrarilor si iesirilor de bani sau alte valori, precum si a altor elemente ce vizeaza standardul de viata al persoanei fizice verificate.

Prin verificarea fiscala prealabila documentara, se stabileste:
a) nivelul veniturilor realizate de persoana fizica verificata comparativ cu veniturile din declaratiile fiscale;
b) continuarea verificarii fiscale sau incetarea acesteia.

Rezultatele verificarii fiscale prealabile documentare se consemneaza intr-un raport de verificare fiscala prealabila documentara.
Raportul de verificare fiscala prealabila documentara contine toate constatarile retinute de organul fiscal pe perioada desfasurarii verificarii, precum si propunerea de a continua verificarea sau de a inceta procedura de verificare.

Persoanea fizica ce a facut obiectul verificarii fiscale prealabile documentare nu poate interveni in procedura verificarii prealabile si nu poate face obiectii cu privire la rezultatul verificarii.

in cazul in care rezultatul verificarii fiscale prealabile documentare reprezinta
o diferenta semnificativa intre veniturile realizate de persoana fizica, calculate in
baza situatiei fiscale personale si veniturile declarate de aceasta sau de platitorii
de venit, organul fiscal comunica avizul de verificare persoanei fizice ce a facut obiectul verificarii fiscale prealabile documentare.

<!-- II. Procedura prealabila -->

Verificarea fiscala

Pentru efectuarea verificarii fiscale, organul fiscal are obligatia sa instiinteze persoana fizica verificata in legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de verificare.

Comunicarea avizului de verificare nu este necesara:
a) in cazul controlului incrucisat la persoane fizice sau juridice pentru verificarea documentelor sau operatiunilor, in corelatie cu cele identificate la persoana fizica supusa verificarii fiscale;
b) in cazul refacerii verificarii ca urmare a unei dispozitii de reverificare cuprinse
in decizia de solutionare a contestatiei. Amanarea datei de incepere a verificarii fiscale, se poate face o singura data, la solicitarea scrisa a persoanei fizice, pentru motive justificate. in solicitare, persoana fizica prezinta motivele pentru care solicita amanarea si, dupa caz, dovezile in sustinerea acestora.

Cererea de amanare se solutioneaza in termen de maxim 5 zile de la data inregistrarii acesteia.

In situatia in care organul fiscal a aprobat amanarea datei de incepere a verificarii fiscale, comunica persoanei fizice data la care a fost reprogramata actiunea de verificare fiscala.

Persoana fizica are la dispozitie o perioada de 60 de zile de la primirea avizului sa prezinte, sub sanctiunea decaderii, documente justificative sau alte clarificari relevante pentru situatia sa fiscala.

Prin clarificari relevante se intelege prezentarea de explicatii in legatura cu continutul unor documente justificative sau in legatura cu unele situatii de fapt. Organul fiscal poate solicita si „Nota explicativa” in acest sens.

Perioada poate fi prelungita cu 30 de zile, o singura data, la solicitarea scrisa si temeinic justificata a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal.

Ori de cate ori pe parcursul verificarii fiscale, organul fiscal apreciaza ca sunt necesare noi documente sau informatii relevante pentru verificare, le poate solicita persoanei fizice in conditiile art.52 si 56 din Codul de procedura fiscala.

In acest caz, organul fiscal va stabili un termen rezonabil, care nu poate fi mai mare de 30 de zile, pentru prezentarea documentelor si/sau informatiilor solicitate.

Organul fiscal poate solicita persoanei verificate, in scris, explicatii/ clarificari punctuale, precum si informatii/inscrisuri necesare stabilirii situatiei sale fiscale, cum ar fi:
a) situatia cheltuielilor personale;
b) situatia bunurilor imobile si mobile detinute, intrarile si iesirile de patrimoniu
in cursul perioadei verificate;
c) participatii sau mandate detinute in societati comerciale sau alte entitati;
d) bunuri apartinand unor persoane fizice sau juridice puse la dispozitia persoanei fizice;
e) imprumuturi acordate si/sau contractate;
f) tranzactii cu metale pretioase, obiecte de arta si alte bunuri de valoare;
g) donatii, sponsorizari si/sau succesiuni;
g) alte asemenea precizari.

Pentru stabilirea bazei impozabile ajustate pentru impozitul pe venit se au in vedere urmatoarele:
a) documentele/informatiile prezentate de persoana fizica verificata;
b) documentele/informatiile detinute sau obtinute de organele fiscale, ale persoanei fizice verificate sau in legatura cu acestea ;
c) informatii oficiale publicate de autoritati sau institutii publice;
d) documente/informatii obtinute de la terte persoane in legatura cu veniturile sau cheltuielile persoanei verificate;
e) documente/informatii de la autoritatile si institutiile publice in legatura cu patrimoniul persoanei fizice verificate;
f) oricare alte evidente relevante pentru ajustarea sau stabilirea bazei impozabile;
g) declaratiile fiscale depuse de persoana verificata, de platitorii de venit sau de terte persoane.

La examinarea starii de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de impunere, organul fiscal competent are in vedere toate documentele justificative si fiscale care constituie mijloace de proba relevante pentru stabilirea drepturilor si
obligatiilor fiscale.

Verificarea fiscala se efectueaza o singura data pentru impozitul pe venit si pentru fiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie, conducatorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data incheierii verificarii fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute organelor fiscale la data
efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora.

Metodele indirecte

Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile este de competenta organelor fiscale. Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile se face in functie de situatia constatata, sursele de informatii si inscrisurile identificate sau documentele obtinute.

Utilizarea metodelor indirecte se poate face individual sau combinat, in functie de complexitatea, dificultatile, sursele de informatii si de perioada verificata.

<!-- III. Verificare fiscala -->

Metodele indirecte utilizate pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt urmatoarele:
a) metoda sursei si cheltuirii fondului;
b) metoda fluxurilor de trezorerie;
c) metoda patrimoniului.

Metoda sursei si cheltuirii fondului consta in compararea cheltuielilor efectuate de o persoana fizica cu veniturile declarate in perioada verificata. Metoda se bazeaza pe principiul ca orice cheltuiala in exces fata de valoarea declarata a veniturilor reprezinta venit impozabil nedeclarat.

Pentru reconstituirea venitului obtinut atat din surse impozabile cat si din surse neimpozabile, care este luat in considerare la stabilirea bazei impozabile ajustate, se au in vedere fluxurile de numerar.

Pentru aceasta, fluxurilor de numerar li se asociaza cheltuielile si veniturile persoanei fizice, determinandu-se astfel in intregime numerarul utilizat pentru efectuarea cheltuielilor care va fi comparat cu numerarul incasat din orice sursa.

Pentru stabilirea bazei impozabile ajustate se va calcula balanta veniturilor si cheltuielilor efectuate, fiind luate in considerare veniturile, respectiv sumele incasate, cheltuielile totale, veniturile neimpozabile, cresterile si descresterile nete ale activelor in perioada verificata.

Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare consta in compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate in perioada supusa verificarii.

Metoda fluxurilor de trezorerie consta in analiza intrarilor si iesirilor de sume in conturile bancare, precum si a intrarilor si iesirilor de sume in numerar, pentru a stabili miscarile de disponibilitati banesti si asocierea acestor miscari cu sursele de venit si utilizarea acestora.

Metoda poate furniza indicii pentru a descoperi venituri nedeclarate, pornindu-se de la analiza valorii si frecventei depunerilor in conturile bancare si a surselor acestor depuneri.

Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare consta in compararea disponibilitatilor banesti din conturile bancare si evidentiate in documente sau folosite la plata cu numerar, cu toate veniturile din surse impozabile depuse in
conturile bancare sau folosite la plata cu numerar a unor cheltuieli in perioada supusa controlului.

Prin aplicarea metodei rezulta fie o diminuare a venitului declarat, fie o majorare a cheltuielilor declarate sau o combinare a celor doua.

Metoda patrimoniului permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoana fizica verificata, analizand cresterea, respectiv descresterea patrimoniului net al acesteia.

Metoda consta in determinarea venitului impozabil pe baza cresterii valorii patrimoniului net al unei persoane fizice pe parcursul unui an fiscal, dupa ajustarea cu cheltuielile efectuate si veniturile neimpozabile.

Cresterea sau descresterea valorii patrimoniului net se determina prin compararea valorii patrimoniului net la inceputul perioadei cu cea de la sfarsitul perioadei.

Metoda se bazeaza pe faptul ca, pentru orice an, venitul unei persoane fizice este folosit pentru elemente de cheltuieli inclusiv pentru cresterea patrimoniului net sau pentru scaderea obligatiilor.

Metoda ofera indicii cu privire la efectele pe care le au asupra patrimoniului net achizitionarea de active, reducerea de obligatii si cheltuielile efectuate din surse de venit care nu sunt declarate ca fiind impozabile.

In vederea aplicarii metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate a unei persoane fizice verificate, organele fiscale efectueaza urmatoarelem activitati:
a) stabilirea starii de fapt in cazul persoanei fizice supusa verificarii si care indreptateste organul fiscal la aplicarea metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate. Organul fiscal are dreptul sa utilizeze metodele indirecte de stabilire a veniturilor impozabile daca urmare verificarii fiscale prealabile a fost constatata o diferenta semnificativa intre, pe de o parte,
veniturile declarate de persoana fizica sau de platitorii de venit si, pe de alta parte, situatia fiscala personala;
b) examinarea oricaror inscrisuri sau informatii despre activitatea persoanei fizice verificate referitoare la marimea veniturilor si/sau cheltuielilor pe perioada verificata;
c) stabilirea elementelor sau criteriilor care conduc la concluzia ca veniturile realizate si/sau cheltuielile efectuate de persoana fizica verificata nu sunt conforme cu declaratiile de venit depuse la organele fiscale;
d) identificarea, analiza si selectarea elementelor probatorii in vederea selectarii metodei/metodelor indirecte ;
e) selectarea metodei sau metodelor indirecte se face in functie de cerintele specifice ale acestora, de situatia fiscala a persoanei fizice verificate si de natura informatiilor sau documentelor disponibile. Organele fiscale vor utiliza
individual sau combinat metodele indirecte;
f) stabilirea bazei impozabile ajustate prin metoda/metodele indirecte, pentru perioada verificata, pe fiecare categorie de venit supusa impozitarii (venituri din surse identificate si/sau surse neidentificate);
g) calculul impozitului pe venit datorat de persoana fizica verificata pentru perioada verificata, corespunzator bazei impozabile ajustate;
h) stabilirea diferentei de impozit pe venit datorat de persoana fizica verificata pentru perioada verificata.

Rezultatele obtinute din aplicarea metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate se inscriu in raportul incheiat de organul fiscal la finalizarea verificarilor, impreuna cu nominalizarea metodei/metodelor indirecte utilizate si a tuturor elementelor avute in vedere la stabilirea bazei impozabile ajustate pentru impozitul pe venit.

<!-- IV. Metode indirecte -->