Veniturile nedeclarate ale persoanelor fizice care au facut cheltuieli sau detin elemente de patrimoniu mai mari cu 10%, dar nu mai putin de 50.000 de lei, decat veniturile declarate si a caror natura nu este cunoscuta la momentul controlului de catre ANAF vor fi impozitate cu 16%, potrivit prevederilor OUG nr. 117/2010.
Astfel, potrivit ordonantei, orice venituri constatate de organele fiscale, in conditiile Codului de procedura fiscala, a caror sursa nu a fost identificata se impun cu o cota de 16% aplicata asupra bazei impozabile ajustate pe baza procedurilor si metodelor indirect de reconstituite a veniturilor sau cheltuielilor. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului si al accesoriilor.
In scopul efectuarii verificarilor, organul fiscal va proceda, in principal, la:
a) solicitarea, in conditiile legii, de informatii, clarificari, explicatii, documente si altele asemenea mijloace de proba de la persoana fizica verificata si/sau de la persoane cu care aceasta a avut sau are raporturi economice sau juridice;
b) solicitarea, in conditiile legii, de informatii de la autoritati si institutii publice;
c) analiza tuturor informatiilor, documentelor si a altor mijloace de proba referitoare la situatia fiscala a persoanei fizice verificate;
d) confruntarea informatiilor obtinute din administrarea mijloacelor de proba cu cele din declaratiile fiscale depuse, conform legii, de persoana verificata sau,
dupa caz, de platitorii de venit sau terte persoane;
e) discutarea constatarilor organului fiscal cu persoana fizica verificata si/sau imputernicitii acesteia;
f) stabilirea, daca este cazul, a diferentei de baza de impozitare ajustata, prin utilizarea metodelor indirecte, prevazute de Codul de procedura fiscala, precum si a obligatiilor fiscale corespunzatoare acesteia;
g) dispunerea masurilor asiguratorii, in conditiile legii.
Perioada pentru care se determina starea de fapt fiscala a persoanei fizice verificate este, de regula, perioada impozabila definita de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Perioada supusa verificarii este perioada de prescriptie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii fiscale.
Pentru verificarea situatiei fiscale personale a persoanelor fizice, organele fiscale efectueaza urmatoarele activitati preliminare:
- analiza de risc pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane fizice sau pentru cazuri punctuale la solicitarea unor institutii sau autoritati publice;
- selectarea grupului de persoane care vor fi supuse verificarii fiscale prealabile documentare;
Analiza de risc
Analiza de risc reprezinta activitatea efectuata de organele fiscale pentru a identifica riscurile de nedeclarare a veniturilor impozabile, de a le evalua, de a le gestiona, precum si de a le comunica organelor fiscale competente pentru selectarea persoanelor fizice care vor fi supuse verificarii fiscale prealabile documentare.
Analiza de risc consta in urmatoarele activitati:
a) definirea caracteristicilor grupului persoanelor fizice cu potential risc de nedeclarare;
b) stabilirea surselor de date specifice acestui grup;
c) culegerea si formalizarea informatiilor;
d) elaborarea indicatorilor de risc specifici grupului;
e) stabilirea riscului minim acceptat de administratia fiscala;
f) procesarea si elaborarea listei persoanelor care depasesc riscul minim si
g) propuneri pentru efectuarea verificarii fiscale prealabile documentare.
In luna septembrie, Ministerul Finantelor Publice a modificat modalitatea de efectuare a analizei de risc, necesara Fiscului pentru a identifica persoanele cu venituri nedeclarate.
Ordinul MFP nr. 773/2011, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 620, din 1 septembrie 2011, modifica Procedura de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate, aprobata prin HG nr. 248/2011.
Potrivit acestui act normativ, in vederea selectarii persoanelor fizice supuse verificarii fiscale prealabile documentare, organele fiscale vor identifica, evalua si gestiona riscurile de nedeclarare a veniturilor impozabile ale persoanelor fizice, prin efectuarea urmatoarelor operatiuni:
- stabilirea surselor de date;
- culegerea datelor detinute de alte entitati;
- formalizarea datelor in structura necesara analizei;
- definirea caracteristicilor persoanelor fizice cu potential risc de nedeclarare.
Actul normativ prevede ca stabilirea surselor de date sa se realizeze prin evaluarea informatiilor detinute de organele fiscale cu privire la persoanele fizice si stabilirea necesarului de date care trebuie obtinute in vederea identificarii diferentelor dintre situatia fiscala personala si veniturile declarate organelor fiscale, precum si prin identificarea surselor de date despre persoanele fizice, detinute de autoritati publice si alte entitati, necesare determinarii riscului de nedeclarare a veniturilor impozabile.
Autoritatile publice pot obtine aceste informatii prin surse deschise accesului public, pe baza unei cereri adresate de organul fiscal sau direct de la autoritati judiciare care detin informatii in legatura cu situatia fiscala personala a contribuabilului. De asemenea, se prevede ca autoritatile vor avea acces, in temeiul protocoalelor sau acordurilor de colaborare si schimb de informatii incheiate, la baze de date dintre organele fiscale si entitatile detinatoare.
Cum se stabilesc persoanele fizice cu potential risc de nedeclarare?
Persoanele fizice cu potential risc de nedeclarare sunt definite pe baza indicatorilor fiscali si patrimoniali:
- veniturile declarate de persoana fizica, precum si de platitorii de venit;
- cresterea valorii patrimoniului persoanei fizice;
- cheltuielile personale efectuate;
- fluxurile de trezorerie.
Astfel, evaluarea riscului de care sunt pasibili contribuabilii persoane fizice se va realiza pe baza unei comparatii dintre valoarea veniturilor declarate cu fluxurile de trezorerie si valoarea cresterii patrimoniale si a cheltuielilor personale efectuate.
De asemenea, se va lua in considerare si evaluarea riscului de nedeclarare, acesta reprezentand diferenta dintre veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit si situatia fiscala personala. In actul normativ publicat in septembrie se stabileste ca riscul minim acceptat de administratia fiscala prin verificarea incadrarii diferentelor stabilite in limita prevazuta la art. 1091 alin. (4) din Codul de procedura fiscala. Diferenta este semnificativa daca intre veniturile estimate calculate in baza situatiei fiscale personale si veniturile declarate de contribuabili sau de platitorii de venit este o diferenta mai mare de 10%, dar nu mai putin de 50.000 lei.
Organele fiscale vor procesa si elabora lista persoanelor care depasesc acest risc, urmand sa elaboreze propuneri pentru efectuarea verificarii fiscale prealabile documentare, avand in vedere valoarea riscului de nedeclarare, in ordinea descrescatoare, cu respectarea valorii riscului minim stabilit de Codul de procedura fiscala.
De asemenea, daca pe lista de verificare sunt fi mentionate si persoanele au calitatea de sot/sotie, rude sau afini pana la gradul al II-lea inclusiv, verificarea se va face concomitent pentru toate aceste persoane.
Verificarea prealabila documentara
Verificarea fiscala prealabila documentara reprezinta ansamblul activitatilor efectuate la sediul organului fiscal pe baza informatiilor detinute de catre acesta sau obtinute ca urmare a exercitarii atributiilor prevazute de lege.
Verificarea fiscala prealabila documentara se efectueaza asupra persoanelor fizice selectate. Activitatea de verificare fiscala prealabila documentara se desfasoara fara notificarea persoanei fizice.
Pe perioada desfasurarii activitatii de verificare fiscala prealabila documentara, organele fiscale pot solicita tertilor, inclusiv platitorilor de venit sau oricaror autoritati sau institutii publice, informatii sau documente pentru stabilirea situatiei fiscale reale a persoanei fizice supuse verificarii.
Verificarea fiscala prealabila documentara consta in compararea tuturor veniturilor declarate de persoana fizica supusa verificarii sau de platitorii de venit dintr-o perioada impozabila pe de o parte, cu situatia fiscala personala definita la alin.(2) art. 1091 din Codul de procedura fiscala, din aceeasi perioada impozabila, pe de alta parte.
Situatia fiscala personala consta in stabilirea totalitatii drepturilor si obligatiilor de natura patrimoniala, in evolutia lor pe parcursul perioadei fiscale verificate, inclusiv a fluxurilor de trezorerie si a altor elemente relevante pentru stabilirea bazei impozabile pentru impozitul pe venit datorat de persoana fizica.
Organele fiscale stabilesc situatia fiscala personala pe baza informatiilor, documentelor si a altor mijloace de proba, astfel:
a) detinute de organul fiscal;
b) obtinute de catre organul fiscal de la terti prin exercitarea dreptului sau de a solicita informatii sau documente, potrivit art. 52 – 59 din Codul de procedura fiscala;
c) obtinute de organul fiscal de la autoritatile sau institutiile publice in conditiile art. 60 – 63 din Codul de procedura fiscala.
Verificarea fiscala prealabila documentara are in vedere examinarea informatiilor referitoare la persoana fizica verificata in ce priveste sursele de venit, regimurile de impunere, indeplinirea obligatiilor de depunere a declaratiilor fiscale, rezultatele eventualelor inspectii fiscale cu privire la activitatile independente desfasurate de persoana fizica daca este cazul, verificari la persoane juridice cu care aceasta are legaturi de afaceri si orice alte asemenea examinari, in functie de informatiile existente in evidenta fiscala.
In scopul stabilirii situatiei fiscale personale a persoanei fizice verificate si compararii acesteia cu veniturile declarate, organul fiscal procedeaza la examinarea si evaluarea intrarilor si iesirilor din patrimoniu a bunurilor mobile si imobile, intrarilor si iesirilor de bani sau alte valori, precum si a altor elemente ce vizeaza standardul de viata al persoanei fizice verificate.
Prin verificarea fiscala prealabila documentara, se stabileste:
a) nivelul veniturilor realizate de persoana fizica verificata comparativ cu veniturile din declaratiile fiscale;
b) continuarea verificarii fiscale sau incetarea acesteia.
Rezultatele verificarii fiscale prealabile documentare se consemneaza intr-un raport de verificare fiscala prealabila documentara.
Raportul de verificare fiscala prealabila documentara contine toate constatarile retinute de organul fiscal pe perioada desfasurarii verificarii, precum si propunerea de a continua verificarea sau de a inceta procedura de verificare.
Dupa analiza raportului de verificare fiscala prealabila documentara, conducatorul organului fiscal decide, in conditiile legii, prin rezolutie scrisa, continuarea sau incetarea procedurii de verificare.
Verificarea fiscala
Iin cazul in care rezultatul verificarii fiscale prealabile documentare reprezinta o diferenta semnificativa intre veniturile realizate de persoana fizica, calculate in baza situatiei fiscale personale si veniturile declarate de aceasta sau de platitorii de venit, organul fiscal comunica avizul de verificare persoanei fizice ce a facut obiectul verificarii fiscale prealabile documentare.
Pentru efectuarea verificarii fiscale, organul fiscal are obligatia sa instiinteze persoana fizica verificata in legatura cu actiunea care urmeaza sa se desfasoare, prin transmiterea unui aviz de verificare, care trebuie sa contina in mod obligatoriu:
Contribuabilul are posibilitatea sa amane efectuarea verificarii fiscale, insa poate face acest lucru o singura data, pentru motive justificate, printr-o solicitare scrisa adresata organelor fiscale.
Cererea de amanare se solutioneaza in termen de maxim 5 zile de la data inregistrarii acesteia.
In situatia in care organul fiscal a aprobat amanarea datei de incepere a verificarii fiscale, comunica persoanei fizice data la care a fost reprogramata actiunea de verificare fiscala.
Persoana fizica are la dispozitie o perioada de 60 de zile de la primirea avizului sa prezinte, sub sanctiunea decaderii, documente justificative sau alte clarificari relevante pentru situatia sa fiscala. Odata cu comunicarea avizului de verificare organul fiscal solicita extrasele de conturi bancare.
Perioada de 60 de zile poate fi prelungita cu 30 de zile, o singura data, la solicitarea scrisa si temeinic justificata a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal.
Ori de cate ori pe parcursul verificarii fiscale, organul fiscal apreciaza ca sunt necesare noi documente sau informatii relevante pentru verificare, le poate solicita persoanei fizice in conditiile art. 52 si 56 din Codul de procedura fiscala.
In acest caz, organul fiscal va stabili un termen rezonabil, care nu poate fi mai mare de 10 de zile, pentru prezentarea documentelor si/sau informatiilor solicitate.
Trebuie sa mai stiti ca durata efectuarii verificarii fiscale este stabilita de organul fiscal si nu poate fi mai mare de 3 luni.
Pentru stabilirea bazei impozabile ajustate pentru impozitul pe venit se au in vedere urmatoarele:
a) documentele/informatiile prezentate de persoana fizica verificata;
b) documentele/informatiile detinute sau obtinute de organele fiscale, ale persoanei fizice verificate sau in legatura cu acestea ;
c) informatii oficiale publicate de autoritati sau institutii publice;
d) documente/informatii obtinute de la terte persoane in legatura cu veniturile sau cheltuielile persoanei verificate;
e) documente/informatii de la autoritatile si institutiile publice in legatura cu patrimoniul persoanei fizice verificate;
f) oricare alte evidente relevante pentru ajustarea sau stabilirea bazei impozabile;
g) declaratiile fiscale depuse de persoana verificata, de platitorii de venit sau de terte persoane.
La examinarea starii de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de impunere, organul fiscal competent are in vedere toate documentele justificative si fiscale care constituie mijloace de proba relevante pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor fiscale.
Verificarea fiscala se efectueaza o singura data pentru impozitul pe venit si pentru fiecare perioada supusa impozitarii. Prin exceptie, conducatorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade daca, de la data incheierii verificarii fiscale si pana la data implinirii termenului de prescriptie, apar date suplimentare necunoscute organelor fiscale la data
efectuarii verificarilor sau erori de calcul care influenteaza rezultatele acestora.
Metodele indirecte
Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile este de competenta organelor fiscale. Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile se face in functie de situatia constatata, sursele de informatii si inscrisurile identificate sau documentele obtinute.
Utilizarea metodelor indirecte se poate face individual sau combinat, in functie de complexitatea, dificultatile, sursele de informatii si de perioada verificata.
Metodele indirecte utilizate pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt urmatoarele:
a) metoda sursei si cheltuirii fondului;
b) metoda fluxurilor de trezorerie;
c) metoda patrimoniului.
Metoda sursei si cheltuirii fondului consta in compararea cheltuielilor efectuate de o persoana fizica cu veniturile declarate in perioada verificata. Metoda se bazeaza pe principiul ca orice cheltuiala in exces fata de valoarea declarata a veniturilor reprezinta venit impozabil nedeclarat.
Pentru reconstituirea venitului obtinut atat din surse impozabile cat si din surse neimpozabile, care este luat in considerare la stabilirea bazei impozabile ajustate, se au in vedere fluxurile de numerar.
Pentru aceasta, fluxurilor de numerar li se asociaza cheltuielile si veniturile persoanei fizice, determinandu-se astfel in intregime numerarul utilizat pentru efectuarea cheltuielilor care va fi comparat cu numerarul incasat din orice sursa.
Pentru stabilirea bazei impozabile ajustate se va calcula balanta veniturilor si cheltuielilor efectuate, fiind luate in considerare veniturile, respectiv sumele incasate, cheltuielile totale, veniturile neimpozabile, cresterile si descresterile nete ale activelor in perioada verificata.
Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare consta in compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate in perioada supusa verificarii.
Metoda fluxurilor de trezorerie consta in analiza intrarilor si iesirilor de sume in conturile bancare, precum si a intrarilor si iesirilor de sume in numerar, pentru a stabili miscarile de disponibilitati banesti si asocierea acestor miscari cu sursele de venit si utilizarea acestora.
Metoda poate furniza indicii pentru a descoperi venituri nedeclarate, pornindu-se de la analiza valorii si frecventei depunerilor in conturile bancare si a surselor acestor depuneri.
Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare consta in compararea disponibilitatilor banesti din conturile bancare si evidentiate in documente sau folosite la plata cu numerar, cu toate veniturile din surse impozabile depuse in
conturile bancare sau folosite la plata cu numerar a unor cheltuieli in perioada supusa controlului.
Prin aplicarea metodei rezulta fie o diminuare a venitului declarat, fie o majorare a cheltuielilor declarate sau o combinare a celor doua.
Metoda patrimoniului permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoana fizica verificata, analizand cresterea, respectiv descresterea patrimoniului net al acesteia.
Metoda consta in determinarea venitului impozabil pe baza cresterii valorii patrimoniului net al unei persoane fizice pe parcursul unui an fiscal, dupa ajustarea cu cheltuielile efectuate si veniturile neimpozabile.
Cresterea sau descresterea valorii patrimoniului net se determina prin compararea valorii patrimoniului net la inceputul perioadei cu cea de la sfarsitul perioadei.
Metoda se bazeaza pe faptul ca, pentru orice an, venitul unei persoane fizice este folosit pentru elemente de cheltuieli inclusiv pentru cresterea patrimoniului net sau pentru scaderea obligatiilor.
Metoda ofera indicii cu privire la efectele pe care le au asupra patrimoniului net achizitionarea de active, reducerea de obligatii si cheltuielile efectuate din surse de venit care nu sunt declarate ca fiind impozabile.
In vederea aplicarii metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate a unei persoane fizice verificate, organele fiscale efectueaza urmatoarelem activitati:
a) stabilirea starii de fapt in cazul persoanei fizice supusa verificarii si care indreptateste organul fiscal la aplicarea metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate. Organul fiscal are dreptul sa utilizeze metodele indirecte de stabilire a veniturilor impozabile daca urmare verificarii fiscale prealabile a fost constatata o diferenta semnificativa intre, pe de o parte,
veniturile declarate de persoana fizica sau de platitorii de venit si, pe de alta parte, situatia fiscala personala;
b) examinarea oricaror inscrisuri sau informatii despre activitatea persoanei fizice verificate referitoare la marimea veniturilor si/sau cheltuielilor pe perioada verificata;
c) stabilirea elementelor sau criteriilor care conduc la concluzia ca veniturile realizate si/sau cheltuielile efectuate de persoana fizica verificata nu sunt conforme cu declaratiile de venit depuse la organele fiscale;
d) identificarea, analiza si selectarea elementelor probatorii in vederea selectarii metodei/metodelor indirecte ;
e) selectarea metodei sau metodelor indirecte se face in functie de cerintele specifice ale acestora, de situatia fiscala a persoanei fizice verificate si de natura informatiilor sau documentelor disponibile. Organele fiscale vor utiliza
individual sau combinat metodele indirecte;
f) stabilirea bazei impozabile ajustate prin metoda/metodele indirecte, pentru perioada verificata, pe fiecare categorie de venit supusa impozitarii (venituri din surse identificate si/sau surse neidentificate);
g) calculul impozitului pe venit datorat de persoana fizica verificata pentru perioada verificata, corespunzator bazei impozabile ajustate;
h) stabilirea diferentei de impozit pe venit datorat de persoana fizica verificata pentru perioada verificata.
Rezultatele obtinute din aplicarea metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate se inscriu in raportul incheiat de organul fiscal la finalizarea verificarilor, impreuna cu nominalizarea metodei/metodelor indirecte utilizate si a tuturor elementelor avute in vedere la stabilirea bazei impozabile ajustate pentru impozitul pe venit.
Cine are dreptul sa te verifice – reguli noi din martie
Agentia Nationala de Administrare Fiscala a publicat la inceputul lunii martie un ordin prin care completeaza prevederile legale referitoare la competenta de exercitare a verificarii situatiei fiscale personale, in cazul persoanelor fizice supuse impozitului pe venit.
Ordinul ANAF nr. 283/2012 a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 158 din 9 martie. Actul normativ completeaza Ordinul ANAF nr.3294/2011 care stabileste competenta de administrare a verificarii situatiei fiscale personale.
Astfel, ordinul ANAF nr. 3294/2011 prevedea ca inspectia fiscala in cazul persoanelor fizice supuse impozitului pe venit este efectuata, pe intreg teritoriul tarii, de Directia verificari fiscale, structura competenta din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Noul ordin publicat de ANAF completeaza aceasta prevedere si stabileste ca pentru efectuarea verificarii fiscale prealabile documentare si a reverificarii persoanelor fizice supuse impozitului pe venit, competenta revine directiei generale a finantelor publice judetene in a carei raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al persoanei fizice verificate.
Actul normativ mai prevede ca, in cazul persoanelor fizice al caror domiciliu fiscal se afla pe raza municipiului Bucuresti, aceste verificari vor fi efectuate de administratia finantelor publice a sectorului in a carei raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al persoanei fizice verificate.