Viata din online

Citesc peste 30 de bloguri. Cel putin, atatea erau la ultimul recensamant. Nu las comentarii decat atunci cand ceva ma uimeste in mod placut. Nu atac, nu critic, nu denigrez. Pe Facebook am aceeasi conduita vis a vis de ceilalti, insa sunt un user destul de activ la postat muzici, criptat stari interioare in status-uri sau publicat fotografii. In plus, ma ocup si de pagina de FB pentru Avocatnet.ro destul de des si, de putin timp, de pagina proiectului relansat de mine, cu sprijinul lui Alin, timpultau.ro.

Si eu am blog, dar imi place ideea de a fi cat mai putin cunoscut. Scriu despre perceptiile mele si atat. Nici cine ma cunoaste foarte-foarte-foarte bine nu intelege intotdeauna ce am in suflet si-n gand.

Pe de alta parte, imi castig existenta din scris. Opiniile imi sunt transpuse in editorialele pe care le semnez in week-end si, mai nou, in aceasta sectiune pe care mi-am propus sa o facem din ce in ce mai activa. Obiectivitatea mi-e reflectata de stirile redactate zilnic. Expunerea aceasta mi-e arhisuficienta.

Mi-a placut sa scriu dintotdeauna, asa ca ideea de a avea un jurnal online a tinut, in primul rand, de pragmatism. Se intampla prin 2004-2005, cand Yahoo lansase platforma Y!360. La inceput, scriam doar pentru mine. Ganduri, idei, planuri, versuri, fotografii luate de pe net, intrebari existentiale, etc.. Cand au aparut primii cititori, mi-am revizuit politica editoriala si am incercat sa renunt la sinceritatea absoluta vis a vis de mine si de restul. Totusi, avand in vedere ca Yahoo avea o oarecare strictete in ce priveste contactele, acele scrieri au pastrat o nota intima cativa ani.

Pentru ca niciodata nu te poti feri de absolut toata lumea, iar Y! incepea sa lucreze la o noua interfata, dupa ceva timp, am optat pentru o alta platforma de blogging, si anume, weblog.ro. Era extrem de simplu de folosit si, mai ales, puteam sa transform noul blog in coltul meu de lume, sa aberez in voie, fara a leza pe cineva. De locul acela inca ma simt legata pentru ca acolo mi-am exersat condeiul, am refulat, m-am jucat de-a literatura, m-am bucurat si am plans prin cuvinte. Toata libertatea a durat in jur de un an, cand am fost gasita. Am inceput sa scriu din ce in ce mai rar. Ce-i drept, devensie enervant sa dau explicatii in real life despre viata mea, a iubitului, a pisicii sau despre ce altceva mi se intampla. Din ce in ce mai rar, mi-am publicat pe-acolo gandurile, iar din 2009, cand weblog a intrat in reparatii tehnice am spus game over blog-ului.

Scriam, ce-i drept, din ce in ce mai mult pentru job. Un alt motiv ar fi fost ca imi lipseau energia si determinarea, poate si intamplarile datatoare de emotii puternice, dat fiind faptul ca in viata mea exista (prea multa) stabilitate. Insa, povestea nu se incheia asa simplu. In perioada aceea, adunasem multe-multe fisiere .txt pe desktop. Cand am pierdut o parte din ele, iubitul de atunci imi sugerase un nou blog anonim in care sa adun toate randurile. Pesemne ca devenisem cea mai haotica persoana din lume... Linistea si echilibrul nu mi le-am gasit pana cand am creat un nou blog. De data aceasta, am optat pentru blogspot. (Hail, Google!)

De scris, scriu mai rar decat o faceam inainte. Insa, programul si cele multe articole pe care le redactez zi de zi nu ma mai lasa sa bat campii atat de mult cum o faceam inainte. Am pastrat, insa, stilul celui dintai blog: cat mai personal cu putinta.

Acestea fiind spuse, voi aveti un blog? Si ce alte bloguri imi recomandati sa mai citesc?