Contractele pot fi cesionate, indiferent de natura lor, odata cu intrarea in vigoare a Noului Cod Civil, care reglementeaza expres aceasta chestiune. Toate detaliile despre conditiile in care se poate face cesiunea le aflati astazi dintr-un articol de specialitate, care poarta semnatura Nemoianu Attorneys at Law, firma de avocatura asociata KPMG in Romania.
Articol scris de Günay Duagi (foto)– Principal Associate,
Nemoianu Attorneys at Law – firma de avocatura asociata KPMG in Romania
Prin Noul Cod Civil (NCC) se introduce o institutie juridica care va avea implicatii importante asupra circuitului juridic civil si comercial: cesiunea de contract. Unele cesiuni de contract au fost efectuate si inainte de intrarea in vigoare a NCC, intr-o forma sau alta. Totusi, noua reglementare vine sa consacre pe cale legislativa aceasta institutie aplicabila de acum
tuturor tipurilor de contracte, asa cum vom arata in continuare.
Importanta cesiunii de contract reiese si din atentia care se acorda la nivel european acestie chestiuni prin proiectele de coduri europene ale contractelor. In acelasi sens, mentionam si principiile UNIDROIT care, desi se refera la dreptul international privat, contin prevederi in materia cesiunii de contract.
Implicatiile reglementarii cesiunii de contract sunt semnificative si trebuie analizate cu atentie pentru a preintampina surprizele inerente oricarei noutati aduse in sistemul nostru de drept.
Demersul nostru are utilitate imediata, avand in vedere ca NCC a intrat in vigoare la 01.10.2011. Totusi, asa cum mentionam, si inainte de intrarea in vigoare a NCC au existat cazuri in care s-au efectuat cesiuni de contract pe cale conventionala. Astfel, faptul ca aceasta institutie nu era prevazuta in vechiul Codul Civil nu insemna ca era total interzisa.
Un alt aspect demn de mentionat este ca
NCC prevede expres si permite preluarea datoriei, operatiune juridica strict interzisa sub imperiul vechiului Cod Civil. Prevederea si posibilitatea preluarii de datorie este logica din punct de vedere juridic deoarece, pe sistemul vechiului Cod Civil, tocmai interzicerea expresa a cesiunii de datorie a fost motivul pentru care o parte din doctrina considera ca nici cesiunea de contract nu este permisa. Astfel, se deschide in sistemul nostru juridic o noua perspectiva in materia transmiterii pe cale conventionala a obligatiilor.
In cele ce urmeaza vom analiza cesiunea de contract, asa cum este reglementata de NCC.
Conform prevederilor NCC, o parte poate sa isi substituie un tert in raporturile nascute dintr-un contract,
numai daca prestatiile nu au fost inca integral executate, iar cealalta parte consimte la aceasta.
Estimam ca in practica cesiunea de contract se va aplica in primul rand
contractelor cu prestatie succesiva. Totusi, nu sunt excluse nici
contractele cu executare imediata, daca obiectul contractului nu a fost inca executat integral. In ceea ce priveste contractele incheiate
intuitu personae, consideram ca acestea nu pot face obiectul cesiunii de contract
1 .
In ceea ce priveste forma cesiunii, NCC nu contine prevederi exprese
, aratand numai ca
forma cesiunii de contract este data de conditiile cerute pentru validitatea contractului primar cedat. Astfel, vor trebui urmate regulile generale prevazute pentru forma contractelor cedate in functie de tipul acestora.
NCC prevede ca, daca o parte a consimtit in mod anticipat ca partea cealalta sa isi poata substitui un tert in raporturile nascute din contract, cesiunea produce efecte fata de acea parte din
momentul in care substituirea ii este notificata ori dupa caz, din momentul in care o accepta.
Estimam ca acest caz de consimtire anticipata a unei eventual transfer de contract va avea o larga raspandire in contractele de leasing, asigurare si de credit. Astfel, asa cum se intampla si in prezent, finantatorul sau asiguratorul isi aroga, de cele mai multe ori, prin contract, dreptul de a transfera drepturile si obligatii izvorate din contract unei alte parti (din acelasi grup financiar sau nu numai).
Liberarea cedentului se face, conform NCC, din momentul in care
substituirea isi produce efecte fata de contractantul cedat. In cazul in care declara ca nu il libereaza pe cedent, contractantul cedat se poate indrepta impotriva acestuia, atunci cand cesionarul nu isi executa obligatiile. NCC prevede un
termen de decadere de 15 zile de la data neexecutarii sau de la data cand a cunoscut faptul neexecutarii, in cadrul caruia contractantul cedat trebuie sa ii notifice cedentului neexecutarea obligatiilor de catre cesionar.
Se poate observa ca legea acorda contractantului cedat
posibilitatea sa aleaga intre liberarea cedentului sau mentinerea unei garantii din partea acestuia in caz de neexecutare. Se ridica doua probleme in ceea ce priveste aceasta optiune a contractantului cedat: (i) cand poate fi data aceasta declaratie mentionata mai sus si (ii) daca contractantul cedat are interes sa renunte la aceasta garantie din partea cesionarului.
Liberarea cedentului este esenta cesiunii de contract, fiind cauza pentru care acesta recurge la acest mecanism. Deci,
regula va fi liberarea cedentului, fara obligatia de garantare a executarii contractului, aceasta devenind
tert fata de contractul cedat. El va ramane totusi legat de obligatia de garantare a validitatii contractului fata de cesionar. Consideram ca orice conventie prin care cedentul ramane obligat ca garant fata de contractantul cedat in caz de neexecutare a contractului de catre cesionar, chiar daca este permis in mod expres de NCC,
rapeste din caracterul cesiunii de contract, aceasta devenind ”imperfecta”.
NCC califica garantia cedentului catre contractantul cedat pentru executarea contractului de catre cesionar ca fideiusiune. Prin urmare, in acest caz,
garantia contractantului cedat se va intinde asupra intregului patrimoniu al cedentului, nefiind limitat la obiectul contractului sau beneficiile obtinute de cedent din cedarea contractului. Totusi, in practica estimam ca astfel de limitari vor fi utile.
Consideram ca momentul acestei declaratii poate fi ori inainte de semnarea contractului de cesiune, prin prevederea acesteia in chiar contractul cedat, sau dupa incheierea cesiunii de contract, la data notificarii contractantului cedat.
Art. 1317 alin. 3 din NCC prevede expres ca dispozitiile in materie de carte funciara, precum si dispozitiile referitoare la transferul ori publicitatea anumitor categorii de bunuri mobile
raman aplicabile.
Asemanator cesiunii de creanta,
contractantul cedat poate opune cesionarului toate exceptiile ce rezulta din contract. Contractantul cedat
nu poate invoca insa fata de cesionar
viciile de consimtamant, si nici apararile sau exceptiile nascute din raporturile sale cu cedentul, decat daca si-a rezervat acest drept, atunci cand a consimtit la substituire.
Avand in vedere consideratiile de mai sus, reglementarea in NCC a cesiunii de contract este binevenita, risipind ceata cu privire la posibilitatea transmiterii unui contract.
Nu trebuie insa sa intelegem ca sub imperiul vechiului Cod Civil cesiunea de contract nu era posibila, chiar daca nu era reglementata expres. Cesiunea de contract trebuie sa fie posibila si permisa mai ales in relatiile comerciale unde valorile patrimoniale sunt mutate cu viteza.
Cesiunea de contract sprijina comerciantii sa-si implementeze planurile de organizare si faciliteaza realizarea transferurilor de orice fel intre ei.
Astfel, indiferent de teoriile expuse privind cesiunea de contract, consideram ca importanta si necesitatea acestei institutii nu poate fi tagaduita.
Asa cum contractul este esenta circuitului civil si comercial si in acelasi timp generatorul de valoare patrimoniala, cesiunea de contract trebuie privita ca
vehiculul cu ajutorul careia contractul poate circula pentru a-si indeplini rolul.
____
1Pentru opinia contrara a se vedea P. Vasilescu “Cesiunea de contract – Repere pentru o Teorie Generala a formarii progresive a contractului”, ed. Sfera, 2007, p. 112.
Comentarii articol (8)