Bucurestiul acum 126 de ani

Trecusera 19 ani de la Unire si de cand Bucurestii fusesera alesi, in dauna Iasilor rivali, drept capitala noului stat. 

Trecusera 19 ani de cand la conducerea Romaniei venise Carol. 

Trecusera 8 ani de cand Romania isi castigase, prin razboi, independenta. 

Trecusera 8 ani de cand singura strada dreapta si eleganta a capitalei, Podul Mogosoaiei, se numea Calea Victoriei. 

Trecusera 16 ani de cand se inaugurase, in miezul orasului fara bulevarde, in "buricul targului", cum spun bucurestenii, Universitatea proiectata de Alexandru Orascu, viitor presedinte al arhitectilor romani, dupa forma si asemanarea universitatilor occidentale. 

Trecusera 11 ani de cand in fata noii cladiri calarea pe cal de bronz Mihai Viteazu. Statuia a fost inaugurata cu mult fast la 8 noiembrie, de Sfintii Mihail si Gavril, iar poetul Alecasandri, mereu in ton cu evenimentele vremii, i-a dedicat o oda. 

In 1885 Universitatii i se adauga doua tunuri de la razboiul din 1877. 

De 6 ani un scriitor de piatra, cu aer romantic, cu o carte inchisa in mana stanga, si cu dreapa care invita, politicos, la ceva indefinit, poate la a o deschide, s-a asezat in dreapta lui Mihai Viteazu, tot cu fata spre Universitate. Cele doua statui, bronzul si piatra, pun alaturi doua simboluri, cel dintai istoric, unirea tutror provinciilor romanesti, fie ea si efemera, la 1600. Cel de-al doilea istoric si cultural, pentru ca Heliade-Radulescu a fost unul dintre complotistii revolutiei de la 1848, dar si unul dintre intemeietorii literelor moderne in aceste parti ale lumii. 

In 1885 o a treia statuie se pregatea sa se alature celor doua, cea a pedagogului Gheorghe Lazar. Autorul ei, un tanar sculptor roman de 30 de ani, Ion Georgescu, avea sa o termine in 1886. Scoala superioara de la manastirea Sfantul Sava se aflase exact pe locul unde se vedeau proaspetele trupuri de pe soclu. Lazar o infiintase si ii fusese profesor, iar Eliad elev, apoi, inca inainte de a deveni major, profesor de aritmetica si geometrie. Manastirea a fost daramata din dorinta de a da bucurestilor strazi largi si drepte. 

Abia dupa inca o jumatate de secol o a patra statuie se va alatura celor trei. Matematicianul Spiru Haret, si el elev la Sfantul Sava, a fost sculptat de Ion Jelea. 

"Bucurestii sunt un oras semioriental, pe care romanii se complac in a-l numi Micul Paris. Despre cuvantul <<mic>>, el se potriveste, cat despre <<Paris>>, asta e altceva, deoarece in privinta monumentelor, acest oras nu ofera nimic de seama", scria un ofiter de artilerie suedez in memoriile sale. Acesta mai da un sfat strainilor: sa ramana in centru unde "casele sunt frumoase si destul de bine construite, avand, aproape toate, trei pana la patru etaje. Daca vrei sa pastrezi o buna amintire, nu te indeparta de acest centru privilegiat, caci te vei trezi in niste mahalale ingrozitoare, intr-un adevarat labirint de strazi inguste, care se aseamana mai mult unor ulicioare si care, pe deasupra, sunt si de o murdarie de nedescris". 

In 1885 se fluiera la Teatrul National piesa D'ale Carnavalului, jucata in premiera.

Bucurestii pe harta au cinci culori, zise de batrani si "vopsele":

Rosu: Centrul comercial, cu Podul Mogosoaiei, devenit dupa Razboiul de Independenta Calea Victoriei, cu Lipscanii si Curtea-Veche, pana spre Serban Voda. 

Galben: centrul aristocratic, cu cladiri fastuoase, de la Amzei spre Batistei si mai departe, catre Armeneasca si Caimatei. 

Verde: in dreapta Palatului, cum te uiti spre garla, cu Schitu Magureanu, Izvor, Mahalaua Spirii si pana spre terenul si fabrica de tutun a englezului Grant, fratele nevestei lui C.A. Rosetii. 

Pe verde, albastru si negru sunt multe ulite labirintice dintre cele pe care e mai bine, daca vrei sa urmezi sfaturile calatorilor straini, sa nu te aventurezi dupa apusul soarelui. 

Primarul Manole Protopopescu-Pake a avut intitiativa unui district rosu ca in Amsterdam, marcand noaptea harta erotica a Bucurestilor, in zonele unde se aflau "fiicele placerii", cu felinare rosii, ceea ce a scandalizat pe multi locuitori pudici.

Gradina Cismigiu este locul preferat al bucurestenilor pentru petrecerea timpului liber. Aici vara se organizeaza spectacole sustinute de actori ambulanti, dupa-amieze duminicale cu muzica militara, tombole cu scopuri caritabile. In 1889 istoria Cismigiului inregistreaza unul dintre cele mai spectaculoase momente ale ei: acrobata Leona Dare din Franta se ridica cu un balon la o inaltime "destul de mare" tinandu-se numai cu dintii de un trapez agatat de nacela.

Anul bucurestean arata cam asa:

In seara primei zile, "obicinuitul bal domnesc", descris cu lux de amanunte in ziare: la orele 10 seara Altetele regale isi fac aparitia in Salonul Gobelinilor unde primesc felicitarile corpului diplomatic strain. De aici trec in salonul alb unde se afla inaltele fete bisericesti ortodoxe, catolice etc. Se trece in salonul rosu unde se afla bravii ofiteri cu doamnele lor. In fine, Domnul si Doamna isi fac intrarea in Sala Tronului unde se primesc felicitarile celorlalti invitati. Incepe "dantul". Abia la unu noaptea "s-a servit supeul in sala cea mare" si, invitatii fiind numerosi, se sta la masa in serii, dupa uniforma si afinitati. "Balul s-a sfarsit printr-un cotilion care a urmat cu veselie pana la orele trei dimineata". 

Ianuarie si februarie continua tot cu veselie caci sunt luni de carnaval. Se organizeaza prin traditie la teatre, dar si la casele aristocratilor. Cele mai multe baluri sunt cu bilet de intrare si tombola in folosul cuiva: pentru saraci, sinistrati (foc sau inundatii), pentru cei de pe front, pentru constructii de tot felul. Adesea ziarele publica pana la ultimul banut ceea ce s-a strans si cum vor fi intrebuintati banii. 

Intre martie si iunie lumea se concentreaza catre viata politica si discursurile din Parlament. Un moment deosebit, prezent in toate ziarele, este 10 Mai care se sarbatoreste in fiecare an cu cea mai mare imaginatie. Urmeaza plecarile in vilegiatura, la munte, la mare, la baile din tara, plecari in strainatate pentru cei mai "incaputi", deplasari despre care ziaristii nu rateaza ocazia sa vorbeasca. 

Toamna lumea se aduna inapoi in capitala, incep scolile si proiectele edilitare. Decembrie vine cu "emotiunea gripelor" si cu frisonul placut al sarbatorilor care tin pana la Boboteaza din anul urmator. 

Desi cu un secol in urma noastra, romanii acelor vremuri si, mai cu seama romanii inceputului de secol XX nu erau deloc inapoiati. Aveau:

Cafea filtru
Desene animate
Premii literare si jurii cu nume proeminente
Recensamant la zi
Burse Rockefeller si Humbboldt
Costume de baie din doua piese
Metroul in proiect
Conflict intre generatii si intre partide
Reduceri la biletele de tren
Automobile Ford
Prezervative
Parfumuri frantuzesti
Strazi stropite de doua ori pe zi
Reviste straine la chiosc
Amprente la politie
Lame de ras Gillette
Carti americane despre efectele terapeutice ale gandirii pozitive
Condica de reclamatii la posta
Teste de masurat inteligenta
Nelinisti cu posibilul dezghet al calotei de gheata de la Polul Nord
Bere "fara rival" de la Pilsen
Copyright
Floricele de porumb
Casatorii sub apa cu miri si preoti sub masca de oxigen
Balul presei
Masini de scris portabile
Crema Nivea de zi si de noapte
Miss Romania si Miss Europa
Masini de salubritate
Horoscop zilnic, lunar si anual
Tratate de pace
Kodak
Casti de uscat parul si "permanent"
Curse de cai si Jockey-Club
Curse de placere cu avionul pentru doritorii de excursii aeriene
Benzita Shell
Reprezentante straine de automobile
Camera de garda la spitale
Aparate de taxat automate in taxiuri
Teleschi la munte
Crema epilatoare Eva
Farmacii cu program de noapte
Magazin de icre negre
Trenuri aerodinamice de la uzinele Malaxa
Baloane cu muzicuta
Aplauze si batai din picioare in Parlament
Abonamente lunare pe o linie, doua, trei sau pe toate liniile de transport in comun
Ciocolata Suchard
Fulgi de ovaz Knorr. 

Sursa:
Ioana Parvulescu - Intoarcere in Bucurestiul interbelic,
Ioana Parvulescu - In intimitatea secolului 19