Tabloul care te face sa privesti lumea altfel

In 1937, Rene Magritte, reprezentant al curentului, a pictat “La reproduction interdite”. In culori sumbre, cu trimitere directa la Edgar Allan Poe, tabloul este diferit fata de majoritatea operelor suprarealiste realizate in acea perioada. Asta este, probabil, si unul din aspectele cele mai intrigante.

In aparenta, compozitia reda un fapt banal: un barbat se priveste in oglinda, dar in loc sa isi vada chipul, isi vede spatele. (Se spune ca barbatul ar fi Edward James, sustinatorul lui Magritte.)

Tehnica lui Magritte este precisa, detaliile sunt redate cu o exactitate uimitoare. Te intrebi daca tabloul nu e, de fapt, o fotografie modificata in Photoshop. Semnatura pictorului din dreapta este argumentul suprem ca ceea ce ai in fata e minunatul tablou.
Si incepi sa cauti interpretari. Te vezi pe tine redat de pensula belgianului privit de alte mii de perechi de ochi care se intreaba
CUM esti. Ce ascunzi? Nici macar reproducerea cartii lui Poe “The Narrative of Arthur Gordon Pym of Nantucket” (scrisa in limba franceza) nu aseaza pe tava o concluzie, ci dimpotriva, te arunca intre alte semne de intrebare.

Asa ca va intreb: voi ce vedeti cand priviti in oglinda?

PS: Acest articol nu este scris din perspectiva unui critic de arta, ci a unui iubitor de frumos. In prezent, tabloul se afla expus la Museum Boijmans, din Rotterdam si va recomand o clipa de reflectie daca ajungeti sa il vedeti.