Pincipiul de baza in finantarea proiectelor europene este acela al rambursarii cheltuielilor efectuate. Un program devine atractiv, iar investitorii gasesc o oportunitate in accesarea acestuia, atunci cand conditiile sunt clare si trasparente. Este, insa, important sa existe si instrumente care sa ajute in implementarea propriu-zisa, in primul rand in ceea ce priveste capacitatea de a suporta cheltuielile, pana la recuperarea acestora prin decontare.
Iti trebuie bani, pentru a atrage bani europeni
Pentru implementarea unui proiect si solicitarea rambursarii cheltuielilor la final sau in transe, atunci cand proiectul este mai complex, trebuie inteles mecanismul de functionare al acestor programe si trebuie identificate inca de la inceput sursele de finantare. Ipoteza sustinerii integrale a cheltuielilor din surse proprii ale solicitantului si abia apoi decontarea cheltuielilor ar fi categoric cea mai usoara, dar rareori este o varianta la indemana intreprinderilor, mai ales in aceste timpuri, cand lipsa lichiditatilor a devenit un important impediment in dezvoltarea acestora.
Cat de mult ajuta prefinantarea/avansul oferit?
Instrumentul prefinantarii, respectiv al avansului, presupune in linii mari indeplinirea acelorasi cerinte, cu particularitati mai importante la recuperare, in functie de procedura programului. Pentru a se acorda, beneficiarul trebuie sa aiba un contract de finantare semnat, apoi sa-si avizeze macar achizitia principala in cadrul proiectului si sa obtina o scrisoare de garantie bancara, care trebuie sa acopere 110% din valoarea prefinantarii/avansului. Consideram ca, prin cunoasterea modalitatii de acordare, analizarea costurilor aferente si intelegerea procedurii de recuperare si a consecintelor asupra cash-flow-ului, fiecare beneficiar va trebui sa decida privind oportunitatea apelarii la acest instrument.
Cand ajuta intr-adevar prefinantarea
In ceea ce priveste prefinantarea, cuantumul acesteia de obicei este de pana in 35% din valoarea ajutorului nerambursabil solicitat. Adesea, in aceasta privinta, se face greseala aplicarii procentului la intreaga valoare eligibila a proiectului, desi instrumentul este clar, referindu-se la acordarea unei prefinantari intr-un
procent din valoarea totala a ajutorului nerambursabil contractat. Ca particularitate, aceasta prefinantare se va recupera integral pana la ultima transa de rambursare a cheltuielilor si prin urmare nu se poate solicita in cazul proiectelor cu o singura transa de rambursare a cheltuielilor.
In practica, costurile si dificultatile obtinerii acelei scrisori de garantie bancara pentru proiectele care prevad decontarea cheltuielilor in 2, maxim 3 transe, coroborate cu o perioada scurta de implementare (maxim 12 luni), fac ca aceasta facilitate a prefinantarii sa devina un instrument mai putin atractiv. In ciuda acestui fapt, sugeram o analiza atenta, pentru ca existenta unor lichiditati inainte de plata efectiva a cheltuielilor poate evita anumite blocaje in implementarea proiectului si, in acest caz, prefinantarea devine un instrument obligatoriu. In cazul proiectelor mai complexe, cu un termen mai lung de implementare si cu mai multe transe de rambursare a cheltuielilor, in lipsa existentei unui cash suficient pentru sustinerea tuturor cheltuielilor, prefinantarea devine de asemenea obligatorie.
De ce este mai bun instrumentul avansului decat cel al prefinantarii?
Desi vorbim despre programe diferite, care opereaza, pe de o parte, cu prefinantarea si, pe de alta parte, cu avansul, apare uneori posibilitatea de a finanta un proiect prin mai multe programe si cum nu este permisa dubla finantare, decizia de pregatire a unui dosar, pe unul dintre aceste programe, se poate lua si ca urmare a cunoasterii acestor particularitati. Daca acordare presupune si in cazul avansului o procedura asemanatoare ca aceea a acordarii prefinantarii, cuantumul oferit in cazul avansui este diferit, adesea mergand pana la un maxim de 50% din ajutorul nerambursabil. Iar recuperarea avansului se face doar la ultima transa de rambursare a platilor, ajutand beneficiarul in sustinerea cheltuielilor pe perioada implementarii, pe un termen mai lung decat in cazul prefinantarii.
Pentru acoperirea tuturor cheltuielilor, tot mai este nevoi de surse proprii sau imprumutate
Sustinem constant ca acordarea unor ajutoare nerambursabile, pe o perioada determinata, constituie o oportunitate de demarare a unor proiecte sau de dezvoltare a unor companii, dar modul in care se va fructifica aceasta oportunitate depinde de fiecare in parte. Categoric, pentru obtinerea unei finantari nerambursabile, va fi nevoie de implicarea unor resurse financiare personale, iar atunci cand acestea nu exista sau nu sunt suficiente, imprumutarea lor poate fi ingreunata de conditiile macroeconomice, situatia economica a solicitantului, interesele creditorului s.a.m.d. Dar, in aceasta privinta, exista diferite produse bancare punte, acordate pentru acoperirea cheltuielilor pana la decontarea acestora si/sau pentru cofinantarea proiectului,
creditul de investitii fiind cea mai frecventa alegere.
Care sunt principalele riscuri generate de dificultatile in creditare
In aceasta analiza plecam de la premisa obtinerii unei finantari, deci existand si un contract de finantare in acest sens. Dupa perioadele lungi in care proiectul a stat in evaluare si selectie si pana la semnarea contractul de finantare, realitatea ultimilor ani a aratat o schimbarea adesea a situatiei economice a unor beneficiari. Iar daca la momentul pregatirii propunerii de proiect sursele de finantare pareau clar identificate, la momentul efectiv al implementarii, acestea s-au transformat uneori in impedimente majore. Printre consecinte evidente, din pacate, este numarul in crestere al proiectelor la care se renunta, beneficiarii acceptand rezilierea contractului chiar inainte de a demara implementarea.
Se incearca, insa, depasirea unor probleme generate de lipsa disponibilului de cash, pentru acoperirea cheltuielilor din proiect, prin apelarea la banci. Dar, chiar si in conditiile unui final fericit, atunci cand se ofera creditarea din partea unei banci, riscurile pot sa fie majore pentru implementarea unui proiect, mergand pana la pierderea partiala sau totala a finantarii nerambursabile primite. Se poate ajunge la aceste situatii prin neglijarea obligatiilor contractuale fata de finantator, atunci cand beneficiarii se concentreaza si pierd foarte mult timp in discutiile cu bancile si in incercarea de a satisface cerintele acestora si a obtine cofinantarea.
Astfel, se ajunge adesea la nerespectarea calendarului de activitati, a previziunilor din cash-flow-ul investitiei, a estimarilor de depunere a cererilor de rambursare (ca termen si/sau valoare) si chiar la depasirea duratei de realizare a investitiei. In aceste situatii, exista adesea posibilitati de notificare si modificare a contractului initial de finantare, dar numai atunci cand exista justificari pertinente si cand se fac aceste solicitari in termen. Iar pentru gestionarea acestor situatii, de cele mai multe ori aveti nevoie de un consultant bun, la care va sugeram sa apelati, daca nu ati facut-o pana la acel moment, pentru a depasi aceste obstacole si a reusi sa finalizati implementarea proiectului.