Reglementare zone naturale utilizate pentru imbaiere

Guvernul a adoptat in sedinta sa din 15 ianuarie 2004 o Hotarare de Guvern care vizeaza aprobarea normelor de supraveghere, inspectie sanitara şi control al zonelor naturale utilizate pentru imbaiere. Retine atentia impartirea 'zonelor de imbaiere' in doua tipuri:zone naturale de îmbăiere amenajate si zone naturale de îmbăiere neamenajate, utilizate, conform tradiţiei şi în funcţie de condiţiile meteo-climatice existente local, de către un număr mai mare de 150 de persoane pe zi, din zona respectivă sau turişti, în timpul sezonului de îmbăiere. Fiecareia dintre acestea ii sunt aplicabile niste conditii speciale care vor putea face statul la soare in anul 2004 mai placut ca pana acum sau, cel putin, mai scump.

Autorizarea sanitară se face în conformitate cu prevederile legale privind autorizarea funcţionării comercianţilor sau a instituţiilor de interes public. Fiind o activitate cu caracter sezonier-estival- zonele naturale amenajate pentru îmbăiere se autorizează în primul an de funcţionare, iar în anii următori se vor evalua condiţiile de autorizare la începutul fiecărui sezon.

Autorizarea zonelor de îmbăiere se poate face numai acolo unde apa îndeplineşte condiţiile de calitate pentru îmbăiere şi reprezintă un risc de poluare redus, nu există deversări de ape uzate menajere, industriale sau provenind din agricultură iar relieful nu prezintă risc de accidente sau de înec. De asemenea, zona de îmbăiere trebuie strict delimitată de zonele în care se desfăşoară alte activităţi recreaţionale cu posibil risc pentru sănătate, precum zona de agrement sau sport nautic, prin marcarea vizibilă a culoarului de agrement.

O zonă naturală de îmbăiere poate fi amenajată şi exploatată, pe malul unui râu, lac sau al mării, cu condiţia ca în amonte de ştrand să nu existe deversări de ape uzate orăşeneşti sau industriale la o distanţă care ar putea influenţa direct calitatea apei din zona de îmbăiere; aceasta din urmă va fi considerată zonă protejată în vederea evitării unor posibile riscuri de poluare iar în cadrul ei se vor lua toate măsurile pentru oprirea tuturor materialelor care plutesc pentru a nu veni în contact cu utilizatorii.

Totodată, este obligatoriu:
· a se marca zonele pentru îmbăiere cu geamanduri de diferite modele pentru delimitarea perimetrului de mică adâncime a apei de cel de mare adâncime, respectiv mai mare de 1,50 m;
· a se delimita zona de îmbăiere cu adâncime mai mică de 0,70 m, pentru copii şi persoane care nu inoată din diferite motive
· a se delimita zonele de înot şi scufundare, cu semnalarea modificărilor bruşte ale pantei de adâncime şi a zonei de perturbări subacvatice-curenţi, vârtejuri.

O altă condiţie este dotarea zonelor de scufundare cu câteva facilităţi, printre care platforme plutitoare sau platforme fixe construite obligatoriu la o distanţă mai mare de 0,90 m deasupra nivelului apei, vizibile şi din apă. Acestea trebuie să aibă elemente foarte puţine sub apă, pentru a nu se produce accidentarea înotătorilor. Adâncimea minimă de scufundare împrejurul unei platforme de sărituri fără trambulină trebuie să fie de cel puţin 2,40 m până la distanţa de cel puţin 3,6 m de la platformă. Pentru trambulină sau alte dotări aflate la 0,90 m deasupra apei, adâncimea la capătul şi în jurul acestora trebuie să fie de 3 m pe o distanţă de 3,6 m.

Operatorul de plajă are responsabilitatea de a asigura condiţiile obligatorii pentru zonele de îmbăiere şi scufundare, direcţiile de sănătate publică teritoriale având posibilitatea de a decide exceptarea de la anumite cerinţe dar numai dacă acestea nu pun în pericol sănătatea publică.

O plajă dintr-o zonă naturală amenajată pentru îmbăiere, pe malul unui râu, lac sau al mării, poate fi amenajată şi exploatată cu condiţia de a asigura cel puţin 3,25 m2 de zonă de uscat de persoană, să fie întreţinută în stare de permanentă curăţenie, dotată cu recipiente adecvate pentru colectarea deşeurilor, un recipient la 150 m2 de plajă. De asemenea, nu trebuie să existe reziduri solide-obiecte din lemn, produse plastice, sticle, cauciuc sau alte materiale cu risc, spumă şi detergenţi, să nu eixste pete de produse petroliere. Acumularea algelor sau al altui tip de vegetaţie pe plajă este permisă numai în zone special desemnate în acest scop, pentru un timp limitat, până la îndepărtarea lor şi numai dacă nu constituie o sursă de disconfort prin miros şi aspect neplăcut.

Monitorizarea calităţii apei din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere este obligaţia operatorului plajei. Programul de monitorizare a calităţii apei începe cu 2 săptămâni înaintea debutului sezonului de îmbăiere. O zonă de îmbăiere va avea un număr de puncte de prelevare a probelor de apă care să fie adecvat întinderii ţărmului, amplasării surselor de poluare şi concentraţiei utilizatorilor care ar putea afecta calitatea apei. Punctele de prelevare se fixează acolo unde aglomerarea de persoane care se îmbăiază este cea mai mare şi acolo unde se găsesc în mod obişnuit cei mai mulţi copii. Rezultatele analizelor trebuie înregistrate într-un dosar care este pus la dispoziţia autorităţilor responsabile cu supravegherea şi inspecţia zonei, dar şi la dispoziţia publicului.

La apariţia, în zona de îmbăiere, a oricărui pericol imediat pentru sănătatea populaţiei se va interzice îmbăierea sau utilizarea zonei respective de către operatorul plajei, chiar înainte de informarea direcţiei de sănătate publică teritorială şi aducerea la cunoştinţa populaţiei a acestui fapt. Direcţia de sănătate publică teritorială va opri imediat îmbăierea dacă parametrii de calitate care nu sunt corespunzători normelor prezintă un risc imediat pentru sănătatea publică, până când parametrul sau parametrii în cauză revin la valorile normale. În condiţii speciale meteo-hidrologice sau în orice alte condiţii în care se consideră, de către direcţia de sănătate publică teritorială, că este necesar, frecvenţa de monitorizare trebuie să fie crescută.

Operatorul plajei are obligaţia de a pune la dispoziţia publicului, la solicitare, rezultatele monitorizării calităţii apei de îmbăiere.

Autoritatea de administraţie publică locală în al cărui teritoriu există zone naturale ce pot fi considerate zone de îmbăiere va asigura, prin avertizoare panou, informarea populaţiei locale şi a turiştilor despre absenţa controlului sanitar al zonei respective: ”zonă necontrolată sanitar şi nerecomandată îmbăierii”. Agenţii de turism pot preciza în broşurile, pliantele sau alte materiale de prezentare a zonei respective dacă zonele naturale de îmbăiere sunt sau nu controlate sanitar, informaţie care poate fi obţinută de la direcţia de sănătate publică teritorială.

Administraţia Naţională „Apele Române” va include în programele de monitorizare a calităţii apelor de suprafaţă şi puncte de prelevare pe evacuările de ape uzate ale folosinţelor de apă, dacă acestea pot influenţa direct calitatea apei din zona naturală amenajată pentru îmbăiere, şi vor comunica aceste date Direcţiilor de Sănătate Publică teritoriale. Totodată, Administraţia Naţională „Apele Române” va furniza date privind clasa de calitate a apei operatorilor de plajă, în scopul obţinerii autorizaţiei sanitare şi ori de câte ori aceştia le solicită, şi Direcţiilor de Sănătate Publică teritoriale, ori de căte ori acestea le solicită.

Inspectoratele de Protecţia Mediului judeţene şi Administraţia Naţională „ Apele Române” trebuie să supravegheze sursele de poluare care pot influenţa calitatea apei din zonele naturale folosite pentru îmbăiere pe întreaga perioadă a sezonului de îmbăiere şi să informeze Direcţiile de Sănătate Publică teritoriale asupra evacuărilor de deşeuri, de ape uzate epurate sau neepurate, scurgerilor, şuntării procesului de epurare sau tratare, cu scopul protejării sănătăţii populaţiei şi mediului. Inspectoratele de Protecţia Mediului Judeţene trebuie să impună măsuri de reducere până la eliminare a gradului de poluare a apei în zonele naturale folosite pentru îmbăiere şi să facă cunoscute aceste măsuri Direcţiei de Sănătate Publică teritoriale şi publicului.

Ministerul Sănătăţii poate acorda derogări operatorilor de plajă de la valorile unor parametri pentru anumite zone de îmbăiere autorizate, dar, în toate aceste cazuri, populaţia trebuie informată corespunzător.

Inspecţia sanitară se face de către Direcţia de Sănătate Publică teritorială, asigurând identificarea şi evaluarea riscurilor microbiologice şi chimice ce pot afecta folosirea în siguranţă a unei ape de îmbăiere sau a unei plaje. Evaluarea sanitară a zonelor naturale folosite pentru îmbăiere se face de către Direcţia de Sănătate Publică teritorială: obligatoriu, atunci când se solicită autorizarea sanitară; obligatoriu anual, înainte de deschiderea sezonului de îmbăiere, în cazul zonelor de îmbăiere deja autorizate sanitar şi care solicită reînnoirea autorizării din punct de vedere sanitar; periodic, în timpul sezonului de îmbăiere; adiţional, în vârf de sezon, neanunţat; ori de câte ori se înregistrează un risc pentru sănătate şi prealabil oricărei noi modificări sau noi activităţi importante ce urmează a avea loc în zona naturală de îmbăiere amenajată, la solicitarea operatorului.

Orice caz de îmbolnăvire sau accident suspectat sau diagnosticat de a fi generat de calitatea apei de îmbăiere sau de condiţiile din zonele naturale, amenajate sau folosite tradiţional în acest scop trebuie raportat imediat Direcţiei de Sănătate Publică teritorială, de către medicii de familie, specialişti din policlinici şi spitale.

Se consideră contravenţii şi se sancţionează cu amendă următoarele fapte:
· funcţionarea unei zone naturale amenajate pentru îmbăiere fără autorizaţie sanitară (amendă de la 25.000.000 lei la 60.000.000 lei);
· nerespectarea cerinţelor pentru amenajarea şi exploatarea unei zone naturale de îmbăiere amenajate (amendă de la 30.000.000 lei la 75.000.000 lei );
· nerespectarea obligaţiei de a monitoriza calitatea apei din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere (amendă de la 35.000.000 lei la 90.000.000 lei);
· neasigurarea avertizării populaţiei locale şi turiştilor asupra calităţii apei şi a riscului pentru sănătate (amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei).

Hotărârea de guvern intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României.