Cosmin Stavaru, Bulboaca&Asociatii: Romania are nevoie de scheme de sprijin atractive in sectorul de energie verde

Potential avem, cu legislatia inca avem dificultati

Energia electrica produsa din surse regenerabile a crescut semnificativ de in ultimii doi ani, in special datorita progresului exceptional in instalarea de centrale eoliene, spune Cosmin Stavaru. Astfel, de la o capacitate de 14 MW instalati la sfasitul anului 2009 s-a ajuns la o capacitate operationala de 462 MW la sfarsitul anului 2010, si aproximativ 750 MW in toamna acestui an. Se preconizeaza ca pana la sfarsitul anului 2011 capacitatea instalata pe eolian sa fie de 1000 MW, urmand sa se ajunga la 3000 MW pana in anii 2015-2016.

Interesul pentru aceasta sursa de energie regenerabila este generat de schema de sprijin generoasa (2 certificate verzi per MW produs pana in 2017 si unul din 2018) si costul tehnologic relativ redus (tehnologia de producere a energiei eoliene este cea mai ieftina si cea mai matura dintre tehnologiile in domeniul resurselor regenerabile). Romania are un potential eolian remarcabil, printre primele tari din UE.

Potrivit specialistului, cresteri semnificative vor fi si in sectorul energiei solare, care actualmente dispune de doar 1 MW instalat. Exista aproximativ 300 MW cu avize de racordare la retea, interesul investitorilor fiind stimulat de sprijinul puternic acordat acestei surse - 6 certificate verzi per MW produs pe o durata de 15 ani - combinat cu scaderea accelerata a costurilor acestei tehnologii de la an la an.

Biomasa este o alta sursa de energie regenerabila cu potential datorita abundentei materiei prime la cost rezonabil si a randamentului foarte ridicat al acestei tehnologii (biomasa este probabil tehnologia cu cel mai ridicat randament dintre tehnologiile regenerabile).

Exista potential si interes al investitorilor si pentru alte surse de energie regenerabila cum ar fi energia geotermala sau energia obtinuta din procesarea deseurilor (waste to energy).

Asadar, Romania are un potential natural semnificativ, dar in mare parte neexploatat, pentru mai toate resursele regenerabile. Insa potentialul nu este sufficient, trebuie sa mai existe doua conditii indeplinite pentru a se putea dezvolta sectorul regenerabilelor: a) o schema de sprijin atractiva pentru investitii care sa beneficieze de suport politic si sa fie sustenabila economic pe termen lung; si b) o capacitate de absorbtie adecvata in sistemul electroenergetic national, avand in vedere caracterul fluctuant al productiei de energie regenerabila, a punctat avocatul de la Bulboaca&Asociatii.

Certificatele verzi - cine poate garanta un pret minim?

Cu privire la prima conditie (schema de sprijin), Cosmin Stavaru considera ca sistemul de promovare actual aprobat prin Legea 220/2008 si aplicabil abia din noiembrie 2011 este generos in atribuirea de certificate verzi ca beneficii financiare aditionale pretului energiei - certificatul verde poate fi vandut separat de energie la un pret negociat, dar cu respectarea unui minim prevazut de lege catre furnizorii obligati sa achizitioneze o cantitate anuala de asemenea certificate stabilita de ANRE in functie de productia reala de energie regenerabila, dar fara a depasi o cota maxima de sprijin prevazuta de Legea 220.

Exista totusi o anumita reticenta in legatura cu functionarea acestui sistem care combina mecanisme specifice pietei libere (certificatele verzi sunt vandute la pret negociat, pe o piata concurentiala) cu mecanisme specifice pietei reglementate (cumparatorii de pe piata certificatelor verzi au o obligatie limitata de cumparare la cota maxima din lege, iar pretul nu poate fi negociat decat intre un minim si un maxim stabilit de lege). Cum se garanteaza in realitate un pret minim pe o piata care se formeaza prin regulile cererii si ofertei? Ce se intampla cu excesul de certificate verzi pentru care nu exista obligatie de cumparare, in ipoteza teoretica in care productia de energie regenerabila va depasi cota maxima ce beneficiaza de schema de spijin potrivit Legii 220/2008? Aceste intrebari inca isi cauta un raspuns in legislatie.

Apoi, asa cum spuneam, acest sistem de sprijin trebuie sa fie sustenabil si sustinut pe termen lung - ar fi dramatic sa sufere restrangeri care sa afecteze proiecte in derulare, rentabilitatea investitiilor incepute ar fi amenintata si credibilitatea Romaniei ar suferi teribil. Pe de alta parte, schema de sprijin estimata la 10 miliarde de euro in 15 ani este platita practic din banii contribuabililor, intrucat furnizorii au dreptul sa isi repercuteze costul de achizitie al certificatelor verzi in pretul de re-vanzare al energiei catre consumatorii finali. Din acest motiv un asemenea sistem are nevoie de un puternic sprijin politic si o evolutie pozitiva a economiei pentru a rezista 15 ani, asa cum a fost gandit, subliniaza avocatul.

Energia verde si capriciile naturii

Cu privire la a doua conditie de mai sus (capacitatea de absorbtie a sistemului), energia regenerabila are in general un mare dezavantaj fata de energia conventionala: depinde de capriciile naturii. Nu poti fi sigur 100% cat vei produce in ziua urmatoare, pentru ca nu stii sigur cat de tare va bate vantul sau cat de mult soare va fi (exista si exceptii cum ar fi biomasa), puncteaza Cosmin Stavaru. 

Aceasta inseamna ca producatorii de energie regenerabila vor inregistra mai tot timpul dezechilibre intre productia estimata si productia efectiv realizata, dezechilibre care se vor transmite in sistemul electroenergetic national. Aceste dezechilibre sunt “reparate” in timp real de catre operatorul de transport si sistem (Transelectrica), dar costul este suportat de catre producatorii care au generat dezechilibrele.

Problema este ca aceste dezechilibre se “repara” cu ajutorul asa-numitei energii de echilibrare, adica energia produsa la o comanda rapida data de Transelectrica in cantitati controlabile, spre exemplu centrale prin ardere de gaz sau centrale de acumulare-pompaj. Daca un producator eolian nu produce energia pe care s-a obligat sa o livreze, Transelectrica va introduce in sistem energia de echilibrare echivalenta, pe care producatorul in dezechilibru o va plati. Insa la o capacitate foarte mare instalata pe eolian (si alte resurse regenerabile fluctuante), Transelectrica nu va mai avea energie de echilibrare disponibila, si atunci accesul la retea al surselor regenerabile va trebui restrictionat, daca instalarea de capacitati regenerabile necontrolabile nu este corelata cu instalarea in perspectiva de noi unitati de productie a energiei de echilibrare, spune partenerul Bulboaca&Asociatii.

Momentan, conform studiilor Transelectrica exista o capacitate de echilibrare suficienta pentru aproximativ 3000 MW de energie eoliana in sistem. Aceasta cifra poate fi ingrijoratoare daca ne gandim ca in 2015 ar putea sa se atinga limita de 3,000 de MW instalati pe eolian, dar este posibil ca aceasta limita sa fie in realitate mult mai mare, avand in vedere ca randamentul mediu al unei centrale eoliene este de doar 30% din capacitatea instalata.

Alta problema o constituie aglomerarea retelei locale, ceea ce necesita construirea de noi retele sau intariri, modalitatea de suportare a costurilor aferente (de ordinul milioanelor si zecilor de milioane de euro) nefiind stabilita in mod clar si transparent de legislatia actuala.

Marii investitori asteapta lamurirea unor problemelor legislative in sectorul energetic

Marii jucatori investesc deja in Romania - cele mai mari parcuri eoliene functionale sunt cele dezvoltate sau achizitionate de CEZ, Energias de Portugal si Enel, adica marile companii de utilitati din Europa. Acestora li se vor alatura in curand Verbund si Iberdrola, care dezvolta acum parcuri eoliene in zona Dobrogei.

Marile investitii in sectorul eolian au inceput sa prinda contur inca inainte de adoptarea Legii 220/2008 care a marit stimulentele sistemului de sprijin. Companiile de utilitati au pariat pe acest domeniu datorita potentialului deosebit si nevoii reale de innoire a capacitatilor de productie de energie invechite din Romania. La aceste considerente s-a adaugat suportul constant al autoritatilor romane pentru energia regenerabila, privita ca un domeniu strategic menit sa reduca dependenta energetica a tarii de importuri si ca un palier de dezvoltare a economiei. Dar a contat foarte mult si faptul ca Romania a fost printre primele tari din regiune care a adoptat un sistem de sprijin functional pentru energia verde inca din 2004, cand nu exista vreo obligatie pentru tarile din afara Uniunii Europene in acest sens, precizeaza Stavaru.

Acum marii investitori asteapta lamurirea unor probleme legislative si de strategie in dezvoltarea sectorului energetic.
Printre acestea se numara cele deja mentionate mai sus - un mecanism efectiv de garantare a pretului certificatelor verzi si de preluare a excesului de certificate verzi.

Alte aspecte importante sunt clarificarea suportarii/rambursarii costurilor de intarire a retelei de catre investitori, pe de o parte, si operatorul de retea, de cealalta parte sau punerea in aplicare a unor proiecte concrete ale autoritatilor romane pentru integrarea in sistem a energiei regenerabile. Au existat si exista proiecte ale statului roman de constructie a unor capacitati de echilibrare suplimentare precum Tarnita-Lapusesti, dar si propuneri la nivelul ANRE de instaurare a obligatiei legale pentru investitori sa-si construiasca in paralel propriile capacitati de autorizare.

De asemenea, legislatia secundara pentru implementarea Legii 220/2008 inca nu este finalizata integral. Spre exemplu se asteapta ca ANRE sa emita o serie de regulamente suplimentare care sa detalieze cazurile si regulile dupa care producatorii pot fi deconectati sau restrictionati in accesul la retea sau sa aprobe tarife reglementate pentru micii producatori cu maxim 1 MW putere instalata.

In orice caz, de la inceputul lunii noiembrie, de cand Legea 220/2008 a devenit operationala, piata este in fierbere, exista multe proiecte de vanzare (in special eoliene si solare), si interesul investitorilor externi s-a accentuat.

Cum se obtine finantare pentru un proiect de energie verde?

Potrivit lui Cosmin Stavaru, finantarea proiectelor regenerabile suscita discutii aprinse nu numai in Romania dar in toate tarile. Aceste proiecte sunt greu de finantat sub forma unei finantari de proiect clasice (project financing) fara recurs impotriva detinatorilor (sponsorilor) proiectului.

O structura clasica de project financing presupune un singur proiect (in cazul de fata o capacitate de productie a energiei regenerabile) detinut de o societate care nu desfasoara nicio alta activitate decat detinerea, dezvoltarea, constructia si apoi operararea proiectului (SPV). Banca acorda imprumutul SPV-ului, asteptarile de finantare post-criza fiind acum de maxim 60-70% din valoarea proiectului. SPV-ul garanteaza imprumutul cu toate activele proiectului - terenuri, constructii, echipamente, contracte, venituri, cash-flow, fond de comert etc iar detinatorii SPV-ului (sponsorii, adica adevaratii investitori) cel mult acorda o garantie pe detinerile lor din capitalul social al SPV-ului si/sau o scrisoare sau angajament de comfort ca vor actiona diligent in managementul SPV-ului. Banca isi recupereaza creditul exclusiv din veniturile generate de SPV si isi acopera riscul de nerambursare exclusiv din garantii asupra bunurilor sau SPV-ului insusi, investitorii nu risca in aceasta schema decat proiectul finantat, intrucat banca nu poate urmari alte bunuri ale lor atunci cand executarea garantiilor SPV-ului nu acopera debitul (non-recourse financing).

Pentru ca aceasta schema sa functioneze in domeniul regenerabilelor, trebuie ca proiectul finantat sa fie capabil sa produca suficiente venituri (cash-flow) pe toata durata finantarii astfel incat sa sustina ratele de rambursare (debt service). De aceea banca va face o analiza detaliata a proiectiilor financiare ale proiectului (care depind nu numai de asigurarea clientelei dar si de disponibilitatea resurselor de producere si proiectiile privind evolutia pretului energiei si al certificatelor verzi in perspectiva). De asemenea, banca va analiza indeaproape, pe langa proiect, si cadrul legal aplicabil intr-o anumita jurisdictie, a punctat avocatul de la Bulboaca&Asociatii.

Nu avem un mecanism de preluare a excesului de certificate verzi

Sa luam spre exemplu un proiect eolian dezvoltat in Romania. In primul rand bancile vor analiza legislatia si sustenabilitatea schemei de sprijin, de care depinde rentabilitatea proiectului. Principala lor critica la acest moment este lipsa unui mecanism de preluare a excesului de certificate verzi si garantare a pretului minim. Apoi, vor analiza proiectul si in acest scop investitorul va trebui sa prezinte studii de vant realizate de un consultant recunoscut pe o durata de minim un an, un business plan si un plan de punere in functiune a proiectului pe care va trebui sa si-l asume contractual cu termene precise, un raport favorabil de due diligence juridic si tehnic de la un consultant independent agreat de banca, eventual contracte de vanzare pe termen lung a energiei electrice si a certificatelor verzi pentru a se asigura de la bun inceput sursa de cash-flow pentru serviciului datoriei.

Dezvoltarea proiectului trebuie sa ia in considerare standarde de bancabilitate si sa fie orientata spre reducerea riscurilor asumate de societatea de proiect. In acest sens, asigurarea unei structuri contractuale simple de tip EPC (proiectare, achizitie, constructie) in care toate riscurile ce tin de constructia proiectului sunt asumate de un anteprenor general este recomandabila. De asemenea, desfasurarea unui proces de autorizare temeinic documentat si calitatea studiilor tehnice (in special studiile de mediu) sunt foarte importante. La fel de important, cooptarea din stadiile incipiente ale proiectului a unui consultant juridic competent adauga un mare plus proiectului, salvand timpul necesar unor actiuni ulterioare de remediere.

In general, principala dificultate in Romania este obtinerea unui contract pentru vanzarea energiei si certificatelor verzi pe termen lung - practica pietei limiteaza asemenea contracte la durate mici de aproximativ 2 ani, perioada insuficienta pentru un project financing pe termen mediu si lung.

Bancile, inca reticente in acordarea de finantari

In plus, incertitudinea aplicarii Legii 220/2008 a impiedicat pana de curand finantarile de tip project financing, intrucat nu se puteau face proiectii financiare privind venititurile unui proiect. In orice caz, chiar si dupa implementarea Legii 220/2008, bancile par sa ramana reticente cu privire la sistemul de sprijin, aducand cel mai adesea in discutie problema negarantarii preluarii certificatelor verzi in exces. Desi chiar ANRE pare sa nu estimeze un exces pana in 2020, bancile sunt datoare din prudenta sa lucreze cu scenarii pesimiste.

Din aceste motive, pana acum finantarile acordate de banci in sectorul eolian au fost in general bazate pe bilantul societatilor mama sau cu garantia corporatista a societatilor mama - companii de utilitati, ceea ce a restrans in mod evident posibilitatea de dezvoltare a proiectelor regenerabile de catre investitori care nu aveau in spate un mare grup international sau un alt investiror strategic.

Totusi, au existat si cateva finantari notabile care s-au apropriat destul de mult de modelul project financing descris mai sus. In orice caz, un proiect dezvoltat intr-o maniera “bancabila” are acum, cand Legea 220/2008 este functionala, sanse mult mai mari de finantare. Ramane de vazut daca bancile vor sti sau isi vor permite sa fie flexibile si sa finanteze proiectele valoroase indiferent daca sunt dezvoltate de companii de utilitati, investitori financiari sau investitori independenti. Micii producatori vor avea un avantaj daca vor merge pe tarife reglementate si prin faptul ca pot beneficia de produse financiare mai simple gen leasing, conchide avocatul Cosmin Stavaru.