5 motive pentru care companiile resping candidatii prea bine pregatiti

Pentru ca oportunitatile de pe piata muncii sunt mai putine decat in perioade de normalitate economica, este adesea de asteptat ca la un anunt de recrutare aplicatiile sa fie mai multe si mai eterogene din punctul de vedere al experientei.

Atat candidatii sub- cat si cei supra-calificati isi incearca norocul trimitand o aplicatie. Pana la urma nu au nimic de pierdut, decat cateva minute pentru a parcurge pasii procesului si a raspunde si la eventualele intrebari setate ca filtru de angajatorul potential.

Nemultumirile apar atunci cand candidatii nu primesc raspuns sau cand acesta este unul negativ. Si mereu revine intrebarea: "Eu de ce nu am fost selectat?" Astazi aflam de sunt respinsi cei supracalificati, care sunt prea bine pregatiti pentru postul vizat.

Cum gandesc organizatiile? De ce resping candidatii supra-calificati?

1. Costa mai mult

Asa este, s-ar putea ca momentan (avand in vedere criza) sa va multumiti cu un salariu mai mic, mai ales daca sunteti in situatia de a cauta activ un alt loc de munca (fie pentru ca ati primit un preaviz sau sunteti deja “liber de contract”). Dar in timp studiile au dovedit ca un salariu mai mic duce incet dar sigur la nemultumire, frustrare si… demotivare.

Ce se intampla mai departe? In foarte scurt timp, fie veti solicita o marire de salariu pe care organizatia nu si-o permite, fie veti incepe sa cautati un alt job mai bine platit. In oricare dintre situatii, este aproape sigur ca rezultatele pe care le veti avea nu vor mai fi la nivelul dorit. Si "bucla" nemultumirilor se va mari… atat pentru voi, cat si pentru angajator.

2. Sunt adesea perceputi ca aroganti

Aveti dreptate, vorbim doar despre o perceptie. Cine a spus, insa, ca procesul de evaluare din timpul recrutarii este unul obiectiv? Experienta evaluatorului isi spune cuvantul si in aceasta situatie. Cu cat a fost expus mai mult la practica interviului, cu atat sansele de a-si controla reactiile subiective sunt mai mari.

Dar nimeni nu controleaza tot si intotdeauna. O experienta anterioara negativa cu un candidat supracalificat care s-a dovedit a fi arogant si superior isi poate pune amprenta pe toate interviurile ulterioare pe care le deruleaza recruiter-ul respectiv.

Dar chiar si presupunand ca evaluatorul nu il percepe pe candidat arogant, acesta va trebui sa treaca si prin interviul cu managerul si, adesea, cu membrii echipei din care ar urma sa faca parte, deci prin multe alte "subiectivitati" si "impresii" care pot duce usor la verdictul negativ.

3. Sunt perceputi de cele mai multe ori ca o amenintare

Amenintare pentru manager sau pentru membrii echipei din care face parte si care este posibil sa aiba un cuvant de spus in decizia de recrutare.

Rationamentul este simplist: daca angajez un candidat care si pe hartie si in practica pare sa aiba mai multa experienta si competenta decat mine, nu ma expun oare riscului ca in situatia in care apare o pozitie superioara vacanta acesta sa imi fie contra-candidat?

Sau, si mai periculos, nu exista riscul ca in timp candidatul supracalificat sa se dovedeasca mai bun decat mine pentru postul pe care il ocup? Reactia fireasca este de aparare si verdictul este in consecinta negativ.

4. S-ar putea sa isi doreasca sa evolueze intr-un timp mai scurt decat este posibil/probabil

Presupunand ca un candidat supra-evaluat se multumeste cu un nivel salarial sub calificarile si experienta sa, este mai putin probabil sa se multumeasca pe termen lung sau indefinit cu un post sub posibilitatile sale. Il va accepta, poate, pentru a profita de "poarta de acces" in organizatie.

Dar daca intr-un interval de timp rezonabil (pentru el/ea) nu se va clarifica o posibilitate de evolutie (si nu ne referim aici numai la scara ierarhica, ci si la cea de complexitate a jobului si autonomie), va deveni nemultumit si performanta va avea de suferit.

5. Sunt mai greu de controlat

Ideea se leaga de cea de la punctul 3: senzatia managerului care pus fata in fata cu un candidat supracalificat se simte amenintat. Suplimentar, este vorba aici din nou de nevoia de autonomie si sens (printre altele).

Pentru cineva care a fost expus la o paleta suficient de variata de experiente, a astepta in continuare ok-ul unui superior ierarhic intr-o situatie pe care o poate gestiona si o poate controla fara probleme este frustrant si demotivant. De aici apar discutii si contestari de autoritate care pot zgudui puternic o balanta a puterii necesara in majoritatea organizatiilor.


Articol aparut initial pe www.portalhr.ro. Puteti citi articolul original aici.