Ce obligatii au angajatorii fata de salariatii care muncesc ore suplimentare?

Munca suplimentara reprezinta munca prestata in afara duratei saptamanale a timpului normal de munca de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. In cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana, insa acestia nu pot presta munca suplimentara, fiind interzis printr-o prevedere expresa a Codului muncii.

Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident. La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara insa durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare, cu urmatoarele exceptii:
- durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana;
- pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni sau care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii.
- pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore.

La stabilirea perioadelor de referinta de 4, 6 sau 12 luni nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca. Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.

Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita de 48 de ore in medie la 4, 6 sau 12 luni, dupa caz, este interzisa, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.

Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia caz in care salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru. In perioadele de reducere a activitatii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere platite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate in urmatoarele 12 luni.

In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in 60 de zile calendaristice, in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia. Sporul pentru munca suplimentara se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.

Munca suplimentara in cadrul contractelor cu timp partial.

Contractul individual de munca cu timp partial cuprinde in afara elementelor prevazute la art. 17 alin. (3) din Codul Muncii, urmatoarele:
a) durata muncii si repartizarea programului de lucru;
b) conditiile in care se poate modifica programul de lucru;
c) interdictia de a efectua ore suplimentare, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora.

In situatia in care intr-un contract individual de munca cu timp partial nu sunt precizate elementele aratate mai sus, contractul se considera a fi incheiat pentru norma intreaga.

Cum observam orele suplimentare in cazul contractelor individuale de munca cu timp partial?

Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare. Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si munca prestata in afara duratei saptamanale reprezinta munca suplimentara.

Astfel, in cadrul contractului individual de munca cu timp partial, exista posibilitatea de a presta ore suplimentare numai in cazurile de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora.

Asadar, in cazul unor astfel de situatii, dat fiind faptul ca salariatul incadrat cu contract de munca cu timp partial se bucura de drepturile salariatilor cu norma intreaga, in conditiile prevazute de lege si de contractele colective de munca aplicabile, munca suplimentara se va compensa fie cu timp liber corespunzator, fie cu un spor salarial, asa cum am aratat anterior.