Concediul pentru ingrijirea copilului cu dizabilitati versus concediul pentru ingrijirea copilului bolnav

Preluarea la care ne-am referit s-a realizat in urma abrogarii lit. b a art. 12 din Legea nr. 448/2006 (care il reglementa) prin art. VII alin. 2 din O.U.G. nr. 124/2011 pentru modificarea si completarea unor acte normative care reglementeaza acordarea de beneficii de asistenta sociala. Ordonanta mentionata, incepand cu aceeasi data, a introdus prin art. IV punctul 31 art. 31 in O.U.G. nr. 111/2010 care are acelasi obiect.

Concediul pentru ingrijirea copilului cu dizabilitati pana la varsta de 7 ani, platit – cu o indemnizatie lunara la nivelul de 0,9 ISR (450 lei) - se acorda pentru copiii care au implinit varsta de 3 ani, tuturor persoanelor care au beneficiat de concedii pentru cresterea copilului ori, in caz contrar, au realizat venituri supuse impozitului sau „perioade asimilate” in ultimele 12 luni inainte de solicitarea acestui concediu.

Concediul pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani reglementat de Codul muncii in art. 51 lit. b. este supus conditiilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate: este necesar ca unul dintre parinti sa realizeze un stagiu de cotizare in acest sistem de o luna in ultimele 12 premergatoare acordarii concediului. Durata de acordare este de maximum 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil, cu exceptia situatiilor in care copilul este diagnosticat cu boli infectocontagioase neoplazii, este imobilizat in aparat gipsat, este supus unor interventii chirurgicale (durata concediului medical in aceste cazuri fiind stabilita de medicul curant, iar dupa depasirea termenului de 90 de zile, de catre medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al asigurarilor sociale).

Precizam ca aceste doua tipuri de concedii se acorda deopotriva mamei si tatalui (a se vedea art. 31 alin. 1 din O.U.G. nr. 111/2010, respectiv art. 27 alin. 1 din O.U.G. nr. 158/2005).

Deci si tatal copilului are dreptul de a fi internat in spital pentru ingrijirea copilului sau bolnav iar, in continuare, de dreptul la concediu medical pentru a se ocupa ambulatoriu de aceasta problema, pe baza certificatului eliberat de medicul de familie si, dupa caz, a certificatului pentru persoanele cu handicap.

Aceste precizari pot fi utile acelor tati carora li se refuza dreptul de a fi internati in spitale cu copii lor bolnavi, pe motiv ca nu sunt spatii amenajate in acest sens, separate de acelea in care stau mame. Nu este legal ca anumite problemele de ordin tehnic/organizatoric sa stea in calea acestui drept.