Scheletul din dulap

Si totusi, trebuie sa vina ziua cand scoatem scheletul la lumina. Experienta-mi spune ca, daca nu facem asta, el ne va bantui. Mai mult, ne putem trezi cu dulapul ticsit de schelete – caz in care, fie ferecam dulapul definitiv (si, odata cu el, o parte din noi insine), fie riscam sa ne trezim cu o gramada de schelete mai mari sau mai mici cazandu-ne buluc in cap.

Nu merge nici sa incercam sa mutam scheletul in dulapul altcuiva sau in dulapul generic al sortii: daca el este la noi, inseamna ca am facut noi insine ceva pentru a-l plasa acolo; uneori suntem “ajutati” in acest demers, desigur. Insa nimeni nu ne poate “ajuta” impotriva vointei noastre! Am ascultat un sfat sau o parere? Inseamna ca am avut incredere in cel/cea care ne-a sfatuit. Persoana respectiva a gresit? Poate. Dar sa nu uitam ca daca avem incredere sau tinem la cineva, asta inseamna sa ne asumam ca o facem pentru tot ceea este omul acela – cu bune, cu rele, cu temeri, cu decizii/sfaturi potrivite sau mai putin potrivite. La fel, si pe noi insine trebuie sa ne acceptam senin chiar daca uneori am putea fi mai buni, mai drepti, mai inteligenti sau mai putin tematori.

Cata vreme sta ascuns, scheletul pare mare si amenintator; este foarte probabil ca, daca decidem sa iesim la plimbare cu el de brat, in lumina si in vazul tuturor, sa devina brusc mic si nesemnificativ; la fel cum noaptea innegreste pisicile, dulapul pare sa aiba un efect de “zoom in” asupra scheletelor.

Aparent contrazic astfel o vorba care spune ca nu-i sanatos sa dezgropi mortii. Pastrand stilul metaforic, as face urmatoarea precizare: atata vreme cat sta in dulap, scheletul nu este ingropat, ci ascuns; este bine sa-l scoatem de-acolo si sa-l ingropam de-adevaratelea – abia atunci, da, este bine sa uitam de el.

In concluzie, faceti un exercitiu simplu si puneti in cuvinte povestea unui regret sau a unei greseli despre care nu va face placere sa va amintiti si la care ati refuzat sa va ganditi; nu este nevoie s-o strigati in gura mare: este suficienta o foaie de hartie sau urechea unui prieten bun. Faceti-o cu sinceritate, fara a gasi nici scuze si nici vinovati. Povestea simpla, atat. Apoi ingropati povestea si porniti mai departe. Semnul reusitei este o usurare care nu are cum sa va scape neobservata! Este posibil sa nu iasa perfect din prima incercare – dar cu timpul invatam.

Cititi mai multe articole scrise de PortalHR pe siteul www.portalhr.ro!