Mie mi s-a omorat timpul, onorata instanta ...

Pricina

Mie mi s-a omorat timpul,
Onorata instanta.

Cand ma intorceam eu voluntar
Din razboi,
Am bagat de seama
Ca timpului meu ii fusesera amputate
Inima, gura si fruntea.

Dar nici asa nu mi l-au lasat in pace,
L-au pus sa faca zile-chin, zile-lacrimi, zile-masina, zile-bou
O multime de lucruri
Care nu-l interesau.

Apoi au inceput sa experimenteze pe el
Fel de fel de otravuri -
Tristete, necazuri -
Parca asa le zicea.

Lovitura de gratie i-a fost data in cap
Cu o bucata de destin
De esenta tare.

Iertati-mi expresia,
Dar asta n-a fost viata!
De atunci, iata, am pierdut si jumatate din moarte
Asteptandu-mi randul la coada,
Ca sa v-aduc la cunostinta pricina mea,
Aici,
La judecata de apoi.

Marin Sorescu