Ce inseamna sa fii specialist? Relatii de munca vs. raporturi juridice de munca

Studiul acestei discipline este obligatoriu, astfel, pentru dobandirea unor competente profesionale adecvate in exercitarea atributiilor specifice functiilor din Clasificarea Ocupatiilor din Romania, cum ar fi: “specialist in relatii de munca”, “specialist resurse umane”, “expert in legislatia muncii”, “consultant forta de munca si somaj”.

Toate aceste ocupatii si altele similare, vizeaza deci relatiile de munca, conduita subiectelor/partilor in cadul acestora, de fapt resurse umane, in sens larg (in sens restrans termenul vizeaza doar subiectele subordonate – angajatii).

Daca exista o reglementare aplicabila oricarui astfel de aspect, ea se impune, prin forta-i obligatorie, oricarui concept sau metoda stabilita de stiinta managementului (gestiunii) resurselor umane, revendicata, dupa caz, de economie, management, psihologie, sociologie, ergonomie, demografie etc. sau de toate acestea ca stiinta interdisciplinara¹.

Este motivul pentru care am avansat ideea potrivit careia² “trebuie acceptat ca activitatea de gestiune a resurselor umane, atat in sectorul public, cat si in cel privat, este una preponderent juridica si specializata, totodata, deci poate fi privita ca un segment al activitatii juridice”.

Desigur, de calitatea resurselor umane in astfel de raporturi (din punct de vedere psihologic, sociologic) depinde buna desfasurare a acestora. Iar orice reguli care pot fi formulate in acest sens sunt oricand susceptibile de a imbraca haina unor acte juridice normative aplicabile la nivelul angajatorului si intocmite chiar de el si/sau angajatii proprii.

De ce folosim acest termen de „angajati” in locul celui de „salariati”? In conceptia Legii nr. 62/2011 a dialogului social termenul de „angajat” priveste atat “salariatul” din sectorul privat cat si cel din sectorul public, fie el „personal contractual din administratia publica” fie “functionar public”. In legatura cu natura contractuala a raportului de seviciu a functionarului public si cuprinderea sa in categoria raportului de munca s-a exprimat, in afara de autorii de seama ai dreptului muncii, chiar Inalta Curte de Casatie si Justitie³.

____
¹A se vedea in acest sens, de exemplu, Petre Burloiu, Managementul resurselor umane, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 44-45.
²A se vedea Ana Stefanescu, Consideratii privind gestionarea si managementul resurselor umane in functia publica, în „Revista romana de dreptul muncii” nr. 5/2012, p. 25
Pentru segmentul public a se vedea si: Jean-Marie Auby, Robert Ducos Ader, Droit administratif, Precis, Dalloz, 1986, capitolul “Gestiunea functiei publice”, in Virginia Vedinas, Constanta Calinoiu, Statutul functionarului public european, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 125; Romeo Paul Postelnicu, Statutul functionarilor publici, Editura Universitara, „Carol Davila”, Bucuresti, 2006, p. 66-90; Virginia Vedinas, Constanta Calinoiu, Statutul functionarului public european, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 125-140.
³A se vedea Decizia nr. 14/2008, a Sectiilor Unite (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2008).


Nota redactiei: Pentru mai multe detalii, va recomandam seminariile privind formarea profesionala organizate de AvocatNet.ro. (Pe langa alti specialisti, participa, lect. univ. dr. Ana Stefanescu - Universitatea „Dunarea de Jos” Galati).