Toate aceste subiecte se afla in raporturi tipice de munca1.
La randul lor cele trei categorii de personal se divid in alte subcategorii, incat, in ceea ce priveste regimul lor juridic aplicabil, putem vorbi de un dreptul comun (general), de un alt drept comun (secundar) si o legislatia speciala.
De exemplu, Codul muncii se aplica ca drept comun functionarilor publici. Dar Legea nr. 188 privind Statutul functionarilor publici, republicata, reprezinta, la randul ei drept comun pentru alta categorie de functionari publici cu statut special, cum sunt politistii; acestia intra sub incidenta unei legi speciale, Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului.
Dar, relatia dintre dreptul comun (general), dreptul comun (secundar) si legislatia speciala nu este tocmai usor de inteles datorita limitarilor legale, pe cat de imperative, pe atat de imprecise. Cert este ca necesita solide cunostinte de drept al muncii, in ansamblul sau (public si privat2).
O regula principala se desprinde totusi si anume ca analogia legis, atat de la general la particular, cat si de la particular la general3 trebuie aplicata numai „daca este necesar si posibil” . In situatia in care nici dreptul muncii nu este indestulator, va trebui analizat „daca este necesar si posibil”4 aplicarea legislatiei civile5.
Vom face unele precizari in acest sens.
In cadrul disciplinei stiintifice a dreptului muncii, suntem de acord ca „raporturile de serviciu ale functionarilor publici – raporturi juridice de munca – reprezinta o componenta necesara de analiza (in comparatie cu raporturile de munca ale salariatilor), sub conditia de a se retine si evidentia particularitatile lor, stabilite prin norme de drept public”6.
Utilitatea avuta in vedere in acest sens se manifesta si pentru cei care desfasoara sau urmeaza sa desfasoare activitati aflate sub incidenta dreptului muncii (in sectorul privat) si consta in aplicarea normelor de drept public al muncii, prin analogia legis, la situatiile nereglementate7, tinand cont8 ca in cazul salariatilor componenta legala (de continut) a regimului aplicabil functionarilor publici se regaseste cu o pondere mult redusa.
Astfel, dreptul comun aplicabil, in principal, in sectorul privat lasa suficient loc celui special (dorit sau nu) pentru intocmirea actelor specifice relatiilor de munca, a caror gestionare priveste nu numai bunul lor mers in general ci si controlul organelor administrative si jurisdictionale.
Nu in ultimul rand, legislatia speciala ofera modele importante de documente sau proceduri in ceea ce priveste fisele de post, stabilirea obiectivelor de performanta si evaluarea atingerii lor, procedura disciplinara etc.
De asemenea, poate servi ca suport pentru intelegerea unor astfel de concepte.
„Aliajul dintre public si privat este, inainte de toate, inevitabil din punct de vedere al drepturilor persoanei incadrate in munca” (indiferent de tipul raportului juridic de munca)9.
De exemplu, marea controversa si noutate privitoare la obiectivele de performanta si la criteriile lor de evaluare, pentru sectorul privat (incepand cu republicarea Codului muncii in anul 2011) ar fi fost mai usor inteleasa daca se avea in vedere legislatia speciala aplicabila functionarilor publici care reglementeaza, cu mult inainte, aceasta problema.
______
1 A se vedea, de exemplu, Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a VI-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2012, p. 20-21; Ion Traian Stefanescu, Tratat teoretic si practic de drept al muncii, Editura Universul juridic, Editia a II-a, Bucuresti, 2012, p. 24
2 A se vedea in acest sens definitia dreptului muncii in Alexandru Ticlea (coordonator), Laura Georgescu, Ana Cioriciu Stefanescu, Barbu Vlad, Dreptul public al muncii, Editura Wolters Kluwer Romania, Bucuresti, 2010, p. 36.
3 A se vedea, pentru exemplificari, Ion Traian Stefanescu, op. cit., p. 373.
4 Ibidem, p. 40. A se vedea, de exemplu, art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata.
5 Ion Traian Stefanescu, op. cit., p. 25.
6 In legatura cu natura contractuala a raportului de seviciu a functionarului public si cuprinderea sa in categoria raportului de munca s-a exprimat, in afara de autorii de seama ai dreptului muncii, chiar Inalta Curte de Casatie si Justitie (A se vedea Decizia nr. 14/2008, a Sectiilor Unite, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2008).
7 A se vedea, pentru exemplificari: Ion Traian Stefanescu, op. cit., p. 373.
8 Ion Traian Stefanescu, op. cit., p. 23.
9 A. Supiot, Le travail et l’opposition public/privée, in R.I.T. nr. 6/1996, p. 716, in Ion Traian Stefanescu, op. cit., p. 26.
Pentru mai multe detalii, va recomandam seminariile privind formarea profesionala organizate de AvocatNet.ro. (Pe langa alti specialisti, participa, lect. univ. dr. Ana Stefanescu - Universitatea „Dunarea de Jos” Galati).