avocatnet.ro 
Judecatorii Curtii Constitutionale a Romaniei (CCR) au admis partial sesizarea senatorilor PDL privind neconstitutionalitatea Legii privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene, se arata in Decizia CCR nr. 784/2012, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 701, din 12 octombrie 2012.
Practic, legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene stabileste, la articolul 18, ca "in situatia in care acordul prevazut la alin. (2) nu se realizeaza in termen, Parlamentul, in sedinta comuna a celor doua Camere, desemneaza conducatorul delegatiei Romaniei la respectiva reuniune a Consiliului European".
Prin decizia publicata recent, CCR a decis ca acest articol este neconstitutional pentru aceleasi motive pe care s-a intemeiat Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012 (amintim ca, la acea data, CCR a decis ca, la Consiliul European din 28-29 iunie, Romania va fi reprezentata de presedintele Romaniei, n.r.).
Printre altele, in decizia de atunci se arata ca „in exercitarea atributiilor constitutionale, Presedintele Romaniei participa la reuniunile Consiliului European in calitate de sef al statului. Aceasta atributie poate fi delegata de catre Presedintele Romaniei, in mod expres, primului-ministru.”
Redam in cele ce urmeaza textul integral al Deciziei CCR:
"DECIZIA Nr. 784
asupra sesizarii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. e), art. 3, art. 18 si art. 19 din Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene
I. 1. Cu adresa nr. XXXV 2397 din 29 iunie 2012, secretarul general al Senatului a trimis Curtii Constitutionale, in temeiul dispozitiilor art. 146 lit. a) teza intai din Constitutie, precum si al art. 15 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea formulata de 26de senatori apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, referitoare la neconstitutionalitatea Legii privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene.
2. Autorii sesizarii sunt urmatorii: Cristian Radulescu, Toader Mocanu, Iulian Urban, Ion Bara, Dorel-Constantin-Vasile Borza, Mihail Hardau, Marius-Gerard Necula, Sorin Fodoreanu, Dorel Jurcan, Alexandru Mocanu, Mihai Nita, Tudor Panturu, Ion Ruset, Marian-Iulian Rasaliu, Traian-Constantin Igas, Dumitru Oprea, Augustin-Daniel Humelnicu, Ion Ariton, Viorel Constantinescu, Gabriel Berca, Dumitru-Florian Staicu, Gheorghe Birlea, Anca-Daniela Boagiu, Radu-Alexandru Feldman, Alexandru Peres si Radu-Mircea Berceanu.
3. Sesizarea a fost formulata in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie si al art. 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 4.413 din 29 iunie 2012, formand obiectul Dosarului nr. 1.166 A/2012.
II. Criticile de neconstitutionalitate sunt, in esenta, urmatoarele:
1. Dispozitiile art. 18 alin. (2) si (3) din Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene contravin prevederilor art. 80 alin. (1) din Constitutie, precum si dispozitiilor art. 8A din Tratatul de la Lisabona, deoarece statueaza ca, in situatia in care acordul dintre Guvernul Romaniei si Institutia Prezidentiala privind stabilirea conducatorului delegatiei Romaniei la reuniunile Consiliului European nu se realizeaza cu cel putin 20 de zile lucratoare inainte de data reuniunii, desemnarea conducatorului delegatiei Romaniei va fi facuta de Parlament, in sedinta comuna a celor doua Camere.
2. Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene, conducatorul delegatiei Romaniei la reuniunile Consiliului European este presedintele Romaniei sau primul-ministru al Guvernului Romaniei. Acest text este in acord cu prevederile art. 8A alin. (2) din Tratatul de la Lisabona potrivit caruia statele membre ale Uniunii Europene sunt reprezentate in Consiliul European de sefii lor de stat sau de guvern. Se pune insa problema care dintre cele doua autoritati publice dintr-un stat membru al Uniunii Europene va reprezenta acel stat la Consiliul European, problema la care trebuie sa raspunda fiecare stat in parte printr-o dispozitie constitutionala sau legala. Or, potrivit dispozitiilor art. 80 alin. (1) din Constitutie, una dintre functiile Presedintelui Romaniei este aceea de a reprezenta statul roman. Intrucat textul constitutional invocat nu distinge, reprezentarea statului prin Presedinte trebuie sa se realizeze atat in relatiile externe, cat si in cele interne. Este astfel evident ca aceeasi functie trebuie exercitata de Presedintele Romaniei in ceea ce priveste relatiile Romaniei cu Uniunea Europeana si, implicit, cu institutiile europene, printre care se afla si Consiliul European. Acest sens al reglementarii constitutionale este conform principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat, prevazut de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentala, deoarece
Presedintele Romaniei face parte din puterea executiva si, mai ales, este seful acesteia. Din componenta puterii executive fac parte si Guvernul si celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale. Ca urmare, seful Guvernului nu poate fi seful executivului, acesta din urma fiind Presedintele Romaniei.
3. Denumirea de „sef al statului” a fost consacrata in doctrina de drept constitutional, nefiind reglementata ca atare in niciun act normativ din niciunul dintre statele lumii. Denumirea a fost agreata si in practica constitutionala, precum si in activitatea sociala pentru a facilita comunicarea. Calitatea de „sef al statului” rezulta din functiile si atributiile pe care o persoana le exercita, care sunt prevazute in constitutii si care sunt specifice si diferite fata de cele reglementate pentru alte institutii ale statului. Seful statului se distinge intre toate autoritatile publice ale unui stat, prin statutul sau specific. Doar in acest tip de statut este inclusa reprezentarea statului respectiv. De aceea, in Constitutie este reglementata functia de reprezentare a statului roman doar pentru Presedintele Romaniei. Ca urmare, nicio alta autoritate sau institutie publica nu va putea reprezenta statul roman in afara de Presedintele Romaniei. De asemenea, fata de cele de mai sus, seful statului nu este si nu pot fi nici Parlamentul, nici presedintii Camerelor acestuia si nici seful Guvernului, care nu pot reprezenta statul roman decat pe baza unor delegatii semnate de seful statului. Acestia pot actiona doar in numele autoritatilor si institutiilor publice pe care le conduc.
4. In aceste conditii, nici Parlamentul si nici Guvernul nu pot delega functia de reprezentare a sefului statului, pentru ca aceste institutii nu au functia respectiva, ci, eventual, pot delega doar functiile si atributiile pe care le au in calitate de conducatori ai autoritatilor sau institutiilor pe care le conduc.
5. Asa fiind, stabilirea conducatorului delegatiei Romaniei la Consiliul European nu se poate face prin acordul dintre Guvernul Romaniei si institutia prezidentiala, asa cum rezulta din dispozitiile art. 18 alin. (2) din actul normativ criticat, ci acesta este insusi Presedintele Romaniei, pentru ca doar acesta, si nu „Institutia prezidentiala”, este seful statului. Institutia prezidentiala este o structura administrativa care il ajuta pe Presedinte sa isi realizeze functiile si atributiile constitutionale si eventual legale, iar aceasta nu trebuie confundata cu institutia Presedintelui Romaniei, confuzie pe care insa actul normativ supus analizei Curtii o face.
6. In acelasi timp, potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale sunt neconstitutionale si prevederile art. 18 alin. (3) din actul normativ criticat, adica desemnarea de catre Parlament, in sedinta comuna a celor doua Camere, a conducatorului delegatiei Romaniei la Consiliul European, intrucat Parlamentul nu este seful statului si nu reprezinta Romania in relatiile sale cu Uniunea Europeana si cu Consiliul European.
7. Totodata, se arata ca sunt neconstitutionale si dispozitiile art. 19 alin. (1) si (2) din Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene, intrucat reglementeaza cu privire la consecintele aprobarii de catre Parlament a conducatorului delegatiei Romane la Consiliul European. Aceste consecinte neconstitutionale constau in aprobarea mandatului delegatiei Romaniei, inaintea reuniunii Consiliului European, de catre Parlament, iar nu de catre Presedintele Romaniei care reprezinta statul roman.
8. Totodata, art. 19 alin. (3) din actul normativ supus analizei Curtii este neconstitutional deoarece Guvernul nu ar putea avea o alta pozitie decat cea cuprinsa intr-un mandat al carui continut este aprobat de Presedintele Romaniei, si nu de catre Parlament. Mai mult, textul de lege criticat este in contradictie si cu prevederile art. 8A din Tratatul de la Lisabona, potrivit caruia reprezentarea Romaniei se face de seful statului sau de seful Guvernului, pe baza unei delegari aprobate de seful statului, si nu de Guvern.
9. Prevederile art. 2 lit. e) si ale art. 3 din Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene contravin atat dispozitiilor art. 80 alin. (1), cat si celor ale art. 1 alin. (5) din Constitutie. Astfel, mandatul definit in art. 2 lit. e) din actul normativ criticat trebuie aprobat de Presedintele Romaniei, iar nu de Parlament sau de Guvern la care legea in cauza se refera. Prin urmare, reglementarea definitiei mandatului la care se refera art. 2 lit. e) nu trebuie sa se regaseasca in continutul actului normativ criticat, ci, eventual, in reglementarea functiilor Presedintelui Romaniei. Reglementarea cuprinsa in textele de lege criticate aduce atingere dispozitiilor Legii nr. 24/2000 si, pe cale de consecinta, si celor ale art. 1 alin. (5) din Constitutie.
10. In final se arata ca, prin Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012, Curtea Constitutionala a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Guvern, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, generat de actiunea Guvernului si a primului-ministru de a-l exclude pe Presedintele Romaniei din delegatia care participa la Consiliul European in perioada 28-29 iunie 2012. Curtea Constitutionala a decis ca, in exercitarea atributiilor sale constitutionale, Presedintele Romaniei participa la reuniunile Consiliului European in calitate de sef al statului. Aceasta atributie poate fi delegata de catre Presedintele Romaniei, in mod expres, primului-ministru. Prin decizia sa, Curtea Constitutionala a respectat si aplicat prevederile art. 8A din Tratatul de la Lisabona din care rezulta ca seful delegatiei la Consiliul European este numai seful statului, care va putea delega aceasta atributie primului-ministru.
III. In conformitate cu dispozitiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisa presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra sesizarii de neconstitutionalitate.
1. Presedintele Senatului a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. I 409 din 5 iulie 2012, punctul sau de vedere, in care arata ca sesizarea referitoare la neconstitutionalitatea Legii privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene, formulata de Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal din Senat este neintemeiata, apreciind ca Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene este constitutionala, pentru urmatoarele motive: Actul normativ supus controlului de constitutionalitate reglementeaza cadrul de cooperare intre Parlamentul Romaniei - sau una dintre Camerele acestuia - si Guvernul Romaniei cu privire la procesul decizional din cadrul Uniunii Europene, precum si la monitorizarea armonizarii legislatiei nationale cu cea europeana. Aceasta reglementare este justificata de necesitatea asigurarii unui mecanism real de cooperare intre executiv si legislativ, dispozitiile legale aplicabile in prezent fiind insuficiente pentru a asigura o participare continua si coerenta a Parlamentului in cadrul problematicii Uniunii Europene. Totodata, prin Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene se instituie o reglementare unitara si lipsita de orice echivoc, apta sa asigure un mecanism real de cooperare intre executiv si legislativ, completandu-se, in acest mod, cadrul normativ existent in materia fundamentarii, coordonarii si derularii afacerilor europene, asigurat pe baza normelor constitutionale referitoare la integrarea in Uniunea Europeana. Astfel, in acord cu drepturile si obligatiile ce revin Romaniei, derivate din calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene, precum si cu respectarea normelor dreptului european, legea supusa controlului de constitutionalitate cuprinde dispozitii cu caracter procedural ce reglementeaza cu privire la procesul examinarii parlamentare a proiectelor de acte legislative aflate in curs de adoptare la nivelul institutiilor Uniunii Europene, precum si la rezerva de examinare parlamentara. Totodata sunt reglementate si dispozitiile care stabilesc formele si modalitatile de control exercitate de catre Parlament asupra Guvernului, atat in ceea ce priveste activitatea autoritatii executive nationale in cadrul Consiliului European, cat si pe linia armonizarii legislatiei nationale cu dreptul Uniunii Europene. Textele de lege criticate punctual nu contravin nici dispozitiilor art. 80 alin. (1) din Constitutie si nici celor ale art. 8A din Tratatul de la Lisabona. Astfel, acestea instituie mecanisme nationale pentru asigurarea unui control democratic al respectarii principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii in cadrul proiectelor de acte legislative elaborate de institutiile Uniunii Europene, control reglementat de Protocolul nr. 1 si de Protocolul nr. 2 anexate Tratatului privind Uniunea Europeana si respectiv Tratatul privind functionarea Uniunii Europene. Art. 18 alin. (1) din legea supusa controlului de constitutionalitate este in acord cu prevederile art. 8A alin. (2) din Tratatul de la Lisabona, potrivit caruia statele membre ale Uniunii Europene sunt reprezentate in Consiliul European de sefii lor de stat sau de guvern. Or, din analiza textului invocat rezulta ca aspectul reprezentarii la Consiliul European este solutionat de fiecare stat in parte, in conformitate cu reglementarea constitutionala sau/si legala interna. Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 80 alin. (1) din Constitutie si cu cele ale art. 8A din Tratatul de la Lisabona, prevederile art. 18 alin. (2) si (3) din legea dedusa controlului de constitutionalitate instituie un mecanism legal referitor la reprezentarea Romaniei la reuniunile Consiliului European, iar dispozitiile art. 19 reglementeaza faptul ca mandatul delegatiei Romaniei la Consiliul European este propus de Guvern si aprobat de Parlament. O asemenea reglementare este conforma cu principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, prevazut la art. 1 alin. (4) din Constitutie.
2. Presedintele Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 51/2.928 din 3 iulie 2012, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate este intemeiata, iar prevederile art. 2 lit. e), art. 3, 18 si 19 din Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene sunt neconforme cu dispozitiile art. 1 alin. (5) si ale art. 80 alin. (1) din Constitutie, pentru urmatoarele motive: Potrivit prevederilor art. 80 alin. (1) din Constitutie, Presedintele Romaniei reprezinta statul roman atat in relatiile interne ale statului roman, cat si in cele externe, inclusiv in cele europene, deoarece Legea fundamentala nu distinge cu privire la acest aspect. O asemenea regula constitutionala este conforma prevederilor art. 8A din Tratatul de la Lisabona, potrivit caruia statele membre ale Uniunii Europene sunt reprezentate in Consiliul European de sefii lor de stat sau de guvern. Desemnarea reprezentantului statului roman la Consiliul European trebuie sa se faca cu respectarea art. 80 alin. (1) din Constitutie si art. 8A din Tratatul de la Lisabona, astfel incat reprezentatul statului roman la Consiliul European trebuie sa fie seful acestuia, respectiv Presedintele Romaniei, iar nu primul-ministru. Aceasta deoarece „seful statului”, denumire aparuta in doctrina, preluata de reglementarile europene, este seful executivului din care fac parte Guvernul, primul-ministru si autoritatile administratiei publice centrale si locale. Pe cale de consecinta, la Consiliul European, Romania trebuie sa fie reprezentata de seful statului, respectiv Presedintele Romaniei, iar daca acesta nu se poate deplasa, trebuie sa delege aceste atributii de reprezentare urmatoarei demnitati prevazute in art. 8A din Tratatul de la Lisabona, demnitate care este aceea de prim-ministru. Trebuie mentionat ca Tratatul de la Lisabona nu prevede portofoliul de probleme care sunt discutate la Consiliul European si cele care sunt examinate la Consiliul Ministrilor. De altfel, cele doua institutii ale Uniunii Europene nu trebuie sa fie confundate. Din practica agendelor celor doua institutii europene rezulta ca in cadrul sesiunilor lor se pot discuta chiar aceleasi probleme, diferind insa nivelul discutiilor. Astfel, Consiliul Ministrilor este parte in procesul de codecizie, alaturi de Parlamentul European, in adoptarea actelor normative europene, iar Consiliul European, potrivit prevederilor art. 9 B alin. (1) din Tratatul de la Lisabona, ofera Uniunii Europene impulsurile necesare dezvoltarii acesteia si ii defineste orientarile si prioritatile politice generale, fara a exercita functii legislative. In cadrul Consiliului European, problemele se discuta la nivel de principii, obiective sau orientari generale intr-un domeniu, adica la nivelul cel mai inalt, in timp ce in cadrul Consiliului Ministrilor se discuta modalitatile de punere in aplicare a celor stabilite la Consiliul European, prin acte normative ori alte acte europene. De altfel, in sensul celor de mai sus, cu respectarea prevederilor art. 80 alin. (1) din Constitutie si a prevederilor art. 8A din Tratatul de la Lisabona, s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012, in solutionarea unui conflict juridic de natura constitutionala aparut intre Guvern si Presedintele Romaniei, in sensul constatarii existentei unui asemenea conflict, care a fost generat de actiunea Guvernului si a primului-ministru de a-l exclude pe
Presedintele Romaniei din delegatia care participa la Consiliul European in perioada 28-29 iunie 2012. Curtea Constitutionala a decis ca, in exercitarea atributiilor sale, Presedintele Romaniei participa la reuniunile Consiliului European, in calitate de sef al statului. Aceasta atributie poate fi delegata de catre Presedintele Romaniei, in mod expres, primului-ministru. Decizia Curtii Constitutionale trebuie pusa in aplicare imediat, deoarece minuta deciziei pronuntate are efecte imediate intre partile implicate: Guvernul Romaniei, Parlamentul si Presedintele Romaniei. De altfel, un asemenea efect a fost preluat, sub forma unui principiu de drept, din dispozitiile penale potrivit carora minutele deciziilor definitive trebuie puse in executare imediat. In plus, pentru argumentele anterior mentionate, se considera ca trebuie constatata si neconstitutionalitatea art. 2 lit. e) si art. 3 din legea criticata.
3. Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu Adresa nr. 5/4.747/2012, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 4.697 din 6 iulie 2012, punctul sau de vedere, in care se arata ca sesizarea de neconstitutionalitate trebuie respinsa, pentru urmatoarele motive: Potrivit art. 15 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea Europeana, misiunea Consiliului European este de a oferi Uniunii „impulsurile necesare dezvoltarii acesteia” si de a defini „orientarile si prioritatile politice generale”. Din acest punct de vedere, solutia interna adoptata in prezent prin legea supusa controlului de constitutionalitate (art. 18 si 19) este pe deplin compatibila atat cu art. 15 alin. (1), cat si cu art. 10 alin. (2) din Tratat. Agenda Consiliului European este alcatuita preponderent din subiecte care tin de competenta executivului, cum ar fi, de exemplu, faptul ca agenda reuniunii Consiliului European din 28-29 iunie 2012 a avut ca puncte principale masurile de crestere economica si viitorul cadru financiar multianual al Uniunii Europene in 2014-2020. De asemenea, deciziile Consiliului European sunt intrinsec legate de negocierile purtate de ministrii statelor membre in cadrul diferitelor formatiuni ale Consiliului Uniunii Europene. Consiliul European are in vedere rezultatele Consiliilor sectoriale, ale Consiliului Afaceri Generale si ale Consiliului Afaceri Externe. Totodata, afirmatia din cuprinsul sesizarii de neconstitutionalitate, potrivit careia prevederile supuse controlului contravin art. 8A din Tratatul de la Lisabona („seful delegatiei la Consiliul European este numai seful statului”) nu se sustine, avand in vedere ca art. 8A este actualul art. 10 din Tratatul privind Uniunea Europeana al carui continut nu cuprinde nicio referire la delegarea invocata.
Astfel, proiectul de lege a avut ca punct principal de pornire necesitatea conturarii unui rol mai puternic al Parlamentului in problematica interna a afacerilor europene, in acord cu Tratatul de la Lisabona, care confera parlamentelor statelor membre o pondere mult crescuta, in raport cu legislatia primara anterioara. Aceasta, deoarece prin prevederile Tratatului de la Lisabona se opereaza un semnificativ transfer de putere catre parlamentele nationale, prin implicarea pe care o permite acestora in procesul decizional la nivelul Uniunii Europene: informare cu privire la proiectele legislative initiate de Uniune sau asupra cererilor de aderare; cresterea gradului de implicare in aspecte privind spatiul de libertate, securitate si justitie, consolidarea rolului acestora in controlul subsidiaritatii. Acest transfer reprezinta o solutie pentru ameliorarea perceptiei privind deficitul democratic al Uniunii Europene. In cazul Romaniei (ca si al altor state membre), pentru a asigura o participare sistematica a Parlamentului la ansamblul problematicii legate de procesul decizional european si, in acelasi timp, controlul activitatii Guvernului in cadrul institutiilor Uniunii Europene, s-a considerat nu numai utila, ci si necesara reglementarea unui mecanism real de cooperare intre executiv si legislativ in acest domeniu, astfel incat interesul national sa fie promovat si sustinut intr-un mod unitar si eficient de catre ambele institutii. Ideea de fond a intregii reglementari este crearea unui sistem flexibil si operabil pentru Romania, in conditiile concentrarii controlului Parlamentului asupra Guvernului in ceea ce priveste aspectele fundamentale ale participarii la procesul decizional de la nivel european.
Consiliul European, la care participa sefi de stat sau de guverne din statele membre, asistati de ministrii afacerilor externe si de alti ministri de resort, reprezinta acea institutie a Uniunii Europene care constituie nucleul decizional la cel mai inalt nivel in materia politicilor comunitare, „stabilind impulsurile necesare dezvoltarii acesteia”. Tratatele constitutive ale Uniunii Europene nu contin nicio prevedere cu privire la modul in care statele membre isi desemneaza reprezentantul la Consiliul European, daca este vorba despre seful de stat sau de guvern. Aceasta decizie apartine fiecarui stat membru, in functie de sistemul constitutional national si de partajarea de competente la nivel intern.
Pe de alta parte, Consiliul Uniunii Europene are doua functii principale: functia legislativa si cea bugetara, exercitate impreuna cu Parlamentul European, potrivit art. 16 din Tratatul privind Uniunea Europeana. Consiliul este format din cate un reprezentant al fiecarui stat membru la nivel ministerial, in functie de formatiunea care se reuneste si de domeniul vizat (practic, ministrii de resort din fiecare stat membru). In prezent, exista zece formatiuni ale Consiliului. La niciuna dintre aceste formatiuni nu poate participa primul-ministru, ci numai cate un ministru din fiecare stat membru, in functie de domeniul de competenta al respectivei configuratii a Consiliului. Concluzia care se impune este aceea potrivit careia in cazul in care primul-ministru nu ar participa la Consiliul European, ar fi negata posibilitatea acestuia de a se implica in procesul decizional de la nivel european, deoarece, in conformitate cu prevederile tratatelor, acesta nu poate lua parte la reuniunile Consiliului Uniunii Europene. In consecinta, Tratatul nu impune nivelul de reprezentare a statelor membre in Consiliul European la nivel de sefi de stat, ci lasa posibilitatea acestora de a-si desemna un reprezentant care poate fi seful statului sau al Guvernului. Astfel, reprezentarea Romaniei in Consiliul European de catre primul-ministru este in conformitate cu dispozitiile Tratatului privind Uniunea Europeana.
Cu privire la textele de lege criticate se arata urmatoarele:
- Articolul 2 lit. e) contine simpla definire a mandatului, fara referiri la procedura de elaborare si aprobare a acestuia, prin urmare orice contestare a constitutionalitatii acestuia este lipsita de obiect.
- Art. 3 reglementeaza cu privire la modalitatea de consultare dintre Guvern si Parlament cu privire la pozitia Romaniei la nivelul Consiliului. Ratiunea acestei proceduri rezida in aceea ca negocierile la nivel european au, de cele mai multe ori, consecinte directe asupra politicilor interne ale Romaniei in diverse domenii.
- Art. 18 din lege preia si adapteaza dispozitiile art. 15 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana, care lasa la latitudinea statelor membre nivelul de reprezentare, la nivel de sef de stat sau de guvern. Cu titlu general, referitor la dispozitivul Deciziei Curtii Constitutionale nr. 683 din 27 iunie 2012, se arata insa ca instanta de contencios constitutional a confirmat faptul ca, fie presedintele, fie primul-ministru (delegat fiind de Presedinte) pot participa la reuniunile Consiliului European. Din aceasta perspectiva dispozitiile art. 18 alin. (1) din legea criticata nu contravin deciziei Curtii Constitutionale anterior mentionate. In plus, decizia Curtii Constitutionale este o decizie de principiu, care nu se preocupa de clarificarea detaliilor privind modul in care are loc delegarea participarii la Consiliul European de catre Presedinte; or, mecanismul legal procedeaza tocmai la o asemenea detaliere, deoarece este posibil ca un dezacord privind delegarea - care se solicita si se acorda, fiind deci vorba despre doua acte distincte - sa apara, iar intr-o asemenea situatie, avand in vedere ca doua dintre institutiile statului se afla in conflict, este necesara interventia unei a treia pentru a clarifica identitatea conducatorului delegatiei Romaniei la Consiliul European. Cu privire la adoptarea de catre Parlament a mandatului reprezentantului Romaniei la Consiliul European, ratiunea care a justificat elaborarea art. 19 rezida in rolul sporit conferit parlamentelor nationale de catre legiuitorul european, prin protocoalele nr. 1 si 2 anexa la Tratatul de la Lisabona. Mai mult, ca si in cazul prevazut de art. 3, in cazul in care conducatorul delegatiei Romaniei la reuniunea Consiliului European sustine o alta pozitie decat cea primita prin mandat, Guvernul va motiva in scris respectiva pozitie. Referitor la dispozitiile constitutionale incidente in materie, se arata ca dispozitiile art. 80 din Constitutie consacra rolul Presedintelui Romaniei de reprezentant al statului roman si garant al independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii, dar nu utilizeaza in mod expres sintagma de „sef al statului”. Atributiile in domeniul politicii externe ale Presedintelui Romaniei sunt stipulate de art. 91 din Constitutie. Acestea nu sunt intrinsec legate de competentele Consiliului European, definite prin Tratatele constitutive ale Uniunii Europene. In calitatea sa de reprezentant al statului roman, desi nu este stipulat in mod expres de Constitutie, Presedintele poate participa la diverse intruniri si de a lua decizii in numele Romaniei in cadrul organismelor internationale la care Romania este parte, insa acest lucru nu confera Presedintelui un drept exclusiv de participare la toate intrunirile internationale. Pentru aceste motive reprezentarea Romaniei la Consiliul European nu este un „atribut exclusiv” al Presedintelui Romaniei si nu este de natura a crea un conflict constitutional. Pe de alta parte, Guvernul, potrivit art. 102 din Constitutie, in temeiul programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice. Modalitatea de realizare a politicii externe de catre Guvern este supusa controlului Parlamentului, care poate adopta o motiune simpla prin care sa isi exprime pozitia cu privire la o problema de politica externa, potrivit art. 112 alin. (2) din Constitutie. In ceea ce priveste obligatiile rezultate din integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, acestea revin, potrivit art. 148 alin. (4) din Constitutie, Parlamentului, Presedintelui Romaniei, Guvernului si autoritatii judecatoresti, care garanteaza ducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu. Mandatul reprezentantului Romaniei la Consiliul European trebuie aprobat la nivel parlamentar, in temeiul pct. 1 al Declaratiei Parlamentului Romaniei din 12 iunie 2012 si art. 148 alin. (5) din Constitutie. Rolul Guvernului de a realiza politica externa sau interna nu poate fi realizat in absenta participarii primului-ministru la reuniunile Consiliului European. Pe cale de consecinta, reprezentarea Romaniei se realizeaza in functie de agenda de lucru a Consiliului European si de delimitarea impusa de Constitutie intre competentele Presedintelui Romaniei, respectiv Guvernului Romaniei - condus de primul-ministru, dupa cum aspectele vizeaza relatii externe ori de politica interna ale Uniunii Europene.
CURTEA, examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale presedintelui Senatului, Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
IV. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 1, 10, 15, 16 si 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sa solutioneze sesizarea de neconstitutionalitate formulata de cei 26 de senatori apartinand Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
V. Obiectul sesizarii, astfel cum rezulta din adresa de comunicare de catre secretarul general al Senatului si din titlul sesizarii de neconstitutionalitate formulate il constituie Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene. In realitate, Curtea constata, din motivarea sesizarii de neconstitutionalitate, ca sunt supuse controlului de constitutionalitate dispozitiile art. 2 lit. e), art. 3, 18 si 19 din lege, texte asupra carora, potrivit jurisprudentei sale, Curtea urmeaza a se pronunta prin prezenta decizie. Acestea au urmatorul cuprins:
- Art. 2: „In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie: [...] e) mandat - pozitia de negociere a Romaniei, pentru temele aflate pe agenda Consiliului, inclusiv pentru proiectele de acte legislative de la nivelul Uniunii Europene”;
- Art. 3: „(1) In exercitarea atributiilor sale, potrivit prevederilor prezentei legi, Parlamentul sau una dintre cele doua Camere adopta opinii
(2) Opinia Parlamentului sau a uneia dintre cele doua Camere este preluata de catre Guvern, la definitivarea pozitiei nationale de negociere prevazuta in mandat
(3) In cazul in care opiniile celor doua Camere contin prevederi divergente, Guvernul solicita Parlamentului o opinie comuna asupra prevederilor avand continut divergent, intr-un termen stabilit prin consultare cu cele doua Camere
(4) In situatia in care opinia comuna nu este transmisa in termenul stabilit, Guvernul nu este obligat ca la intocmirea mandatului general sau a mandatului sa tina cont de prevederile avand continut divergent
(5) Guvernul motiveaza in scris, in cel mai scurt timp, sustinerea altei pozitii decat cea exprimata in opinia Parlamentului sau a uneia dintre cele doua Camere.”;
- Art. 18: „(1) Conducatorul delegatiei Romaniei la reuniunile Consiliului European este presedintele Romaniei sau primul-ministru al Guvernului Romaniei
(2) Stabilirea conducatorului delegatiei Romaniei la reuniunile Consiliului European se face prin acord intre Guvernul Romaniei si Institutia prezidentiala, cu cel putin 20 de zile lucratoare inainte de data reuniunii
(3) In situatia in care acordul prevazut la alin. (2) nu se realizeaza in termen, Parlamentul, in sedinta comuna a celor doua Camere, desemneaza conducatorul delegatiei Romaniei la respectiva reuniune a Consiliului European.”;
- Art. 19: „(1) Guvernul transmite celor doua Camere ale Parlamentului, in termen de minimum 7 zile lucratoare, inaintea reuniunii Consiliului European, propunerea de mandat pe care delegatia Romaniei intentioneaza sa o prezinte
(2) Inaintea reuniunii Consiliului European, Parlamentul adopta mandatul
(3) In cazul in care conducatorul delegatiei Romaniei la reuniunea Consiliului European sustine alta pozitie decat cea primita prin mandat, Guvernul va motiva in scris respectiva pozitie.”
Autorii obiectiei de neconstitutionalitate sustin ca art. 2 lit. e), art. 3, 18 si 19 din Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene incalca urmatoarele dispozitii din Constitutie: art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor si art. 80 alin. (1) potrivit caruia „Presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii”.
Autorii obiectiei de neconstitutionalitate sustin ca art. 2 lit. e), art. 3, 18 si 19 din Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene incalca urmatoarele dispozitii din Constitutie: art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor si art. 80 alin. (1) potrivit caruia „Presedintele Romaniei reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii”.
VI. Analizand sesizarea de neconstitutionalitate, Curtea constata urmatoarele:
1. Prin dispozitiile art. 2 lit. e) din legea criticata este definit termenul de „mandat” in sensul ca acesta reprezinta „pozitia de negociere a Romaniei, pentru temele aflate pe agenda Consiliului, inclusiv pentru proiectele de acte legislative de la nivelul Uniunii Europene”. Curtea observa ca aceasta definitie nu aduce atingere dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentala, deoarece participarea Romaniei la procesul decizional din cadrul Uniunii Europene, precum si la monitorizarea armonizarii legislatiei nationale cu cea europeana constituie tocmai obiectul de reglementare al Legii privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene potrivit art. 1 din acest act normativ. Curtea observa, de asemenea, ca legiuitorul a folosit, atat in textul de lege criticat, cat si in cuprinsul legii, termenul „Consiliu” astfel cum apare mentionat in art. 13 din Tratatul privind Uniunea Europeana, facand referire la Consiliul Uniunii Europene care este compus din cate un reprezentant la nivel ministerial al fiecarui stat membru, imputernicit sa angajeze guvernul statului membru pe care il reprezinta, potrivit art. 10 alin. (2) teza a doua si art. 16 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana.
2. Prevederile art. 18 din Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene sunt neconstitutionale pentru urmatoarele considerente: Prin Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012 asupra conflictului juridic de natura constitutionala dintre Guvern, reprezentat de primul-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 12 iulie 2012, Curtea a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Guvern, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, generat de actiunea Guvernului si a primului-ministru de a-l exclude pe Presedintele Romaniei din componenta delegatiei care participa la Consiliul European in perioada 28-29 iunie 2012. Curtea a statuat, cu valoare de principiu, ca „In exercitarea atributiilor constitutionale, Presedintele Romaniei participa la reuniunile Consiliului European in calitate de sef al statului. Aceasta atributie poate fi delegata de catre Presedintele Romaniei, in mod expres, primului-ministru.”
In motivarea acestei solutii, Curtea a retinut, in esenta, ca regimul politic consacrat de Constitutie trebuie sa fie calificat ca fiind unul semiprezidential si ca, potrivit art. 80 alin. (1) din Constitutie, Presedintele Romaniei reprezinta statul roman, ceea ce inseamna ca in planul politicii externe conduce si angajeaza statul. Acest text constitutional ii permite sa traseze liniile viitoare pe care statul le va urma in politica sa externa, practic sa ii determine orientarea in planul relatiilor externe, tinand cont, desigur, de interesul national. O atare conceptie este legitimata de caracterul reprezentativ al functiei,
Presedintele Romaniei fiind ales de cetateni prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat.
De asemenea, Curtea a mai aratat ca, in planul politicii externe, primul-ministru are competenta constitutionala de a asigura realizarea politicii externe a tarii [art. 102 alin. (1) din Constitutie], ceea ce inseamna ca, in functie de orientarea stabilita de reprezentantul statului in plan extern, care este Presedintele statului, Guvernul, prin reprezentantul sau, urmeaza sa implementeze in mod corespunzator masurile fata de care statul s-a angajat. Prin urmare, Curtea a constatat ca rolul Guvernului in politica externa este unul mai degraba tehnic, el trebuind sa urmeze si sa indeplineasca obligatiile la care Romania s-a angajat la nivel de stat. Curtea observa, cu acest prilej, ca acest rol este unul de executie, asadar, unul derivat, si nu originar, cum este cel al Presedintelui Romaniei.
Astfel, asa cum s-a retinut prin decizia anterior mentionata, nefiind o putere delegata, ci proprie Presedintelui Romaniei, reprezentarea statului poate fi delegata, printr-un act de vointa expres, de catre acesta atunci cand considera necesar. Totodata, Curtea a observat ca art. 80 alin. (1) din Constitutie este un text constitutional de principiu. De aceea, el nu trebuie interpretat restrictiv, ci in spiritul Constitutiei, respectiv coroborat cu art. 91 si art. 148 alin. (4) din Constitutie, acest ultim text prevazand, in mod expres, ca Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca trebuie sa garanteze „obligatiile rezultate din actul aderarii”. Or, una dintre aceste obligatii este reprezentarea la cel mai inalt nivel a Romaniei in cadrul Consiliului European, respectiv de catre autoritatea publica ce are competenta de a angaja Romania la nivel de stat.
Altfel, s-ar ajunge la o golire de continut a dispozitiilor art. 148 alin. (4) din Constitutie in privinta Presedintelui Romaniei; or, este de principiu admis ca orice norma este edictata in sensul de a produce efecte juridice. Cu acest prilej, Curtea observa ca, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, „Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor”. Mai mult, Curtea reaminteste ca forta obligatorie a actelor jurisdictionale, deci si a deciziilor Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. Asadar, atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii, potrivit dispozitiilor art. 147 alin (4) din Constitutie, si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012.
Asa fiind, pentru aceleasi motive pe care s-a intemeiat Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012, Curtea constata ca prevederile art. 18 din Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene sunt neconstitutionale, aducand atingere prevederilor art. 80 alin. (1) din Legea fundamentala, care este un text constitutional de principiu, ce nu trebuie interpretat restrictiv, ci in spiritul Constitutiei, respectiv coroborat cu art. 91 si art. 148 alin. (4) din Constitutie.
3. Cu privire la dispozitiile art. 19 din Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene, ce reglementeaza cu privire la procedura intocmirii mandatului general sau a mandatului, precum si cu privire la aceea a adoptarii mandatului ce va fi prezentat la reuniunea Consiliului European, Curtea observa ca acestea sunt neconstitutionale, contravenind atat art. 1 alin. (5), cat si art. 80 alin. (1) coroborat cu art. 91 si art. 148 alin. (4) din Constitutie, deoarece nu statueaza cu privire la atributiile Presedintelui ce trebuie exercitate in procesul de elaborare si adoptare a mandatului. O atare omisiune legislativa aparuta ca urmare a pronuntarii de catre Curtea Constitutionala a Deciziei nr. 683 din 27 iunie 2012 are relevanta constitutionala, Curtea fiind in acest caz competenta sa o analizeze, asa cum a statuat in jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010.
4. Distinct de criticile de neconstitutionalitate formulate, Curtea constata ca dispozitiile art. 3 din actul normativ criticat incalca prevederile art. 1 alin. (5) si art. 67 teza intai din Legea fundamentala. Aceasta deoarece Parlamentul, in exercitarea atributiilor sale prevazute de Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern, adopta „opinii”. Or, potrivit prevederilor art. 67 teza intai din Legea fundamentala, „Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni [...]”
5. Asa fiind, Curtea retine ca potrivit art. 147 alin. (2) din Constitutie este de competenta exclusiva a Parlamentului reexaminarea dispozitiilor constatate ca fiind neconstitutionale, pentru punerea lor de acord cu textele constitutionale incalcate, cu respectarea considerentelor care au stat la baza prezentei decizii si a Deciziei nr. 683 din 27 iunie 2012, iar, in masura in care se impune, a recorelarii celorlalte dispozitii ale legii ca operatiune de tehnica legislativa. Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. a) si al art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, precum si al art. 1 5 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite, in parte, sesizarea de neconstitutionalitate si constata ca dispozitiile art. 3, 18 si 19 din Legea privind cooperarea intre Parlament si Guvern in domeniul afacerilor europene sunt neconstitutionale. Definitiva si general obligatorie. Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si primului-ministru si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Dezbaterea a avut loc la data de 26 septembrie 2012 si la aceasta au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán si Tudorel Toader, judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Catalina Turcu"
Adela.Alexandra 
SoSlow
Comentarii articol (4)