Daca nu putem sa fim buni, sa incercam sa fim macar politicosi

"Nu mai suntem in secolul XIV, mamaie!", ma vor apostrofa unii.

Nu, nu o sa fiu o snoaba care proslaveste maniere aristocrate, care, poate (doar poate!) nu isi mai au locul in lumea "moderna" in care traim. Desi, sincer va spun, nu vad cum ar putea ele sa strice. In fine, inteleg ca barbatii nu mai saruta maini (desi, ma colorez in obraji de fiecare data cand mi se intampla asta), ca biletul de multumire pentru un cadou sau o cina este din alte vremuri sau ca vizitele nu se mai anunta intotdeauna (doar suntem prieteni buni,  nu-i asa?). Inteleg perfect ca lumea s-a schimbat, ca ne putem permite astazi gesturi care altadata s-ar fi considerat necioplite.

E drept. Societatea s-a schimbat, dar cine spune ca a si evoluat?

Oaspetii nepoftiti
Sunt adesea mai bineveniti dupa ce pleaca.

                  William Shakespeare

Era toamna lui 2006 cand m-am mutat in Bucuresti. Paraseam Brasovul in care ma nascusem si crescusem pentru o facultate pe care orasul meu drag nu putea sa mi-o ofere. Si am venit in Capitala.

In anii pe care i-am petrecut aici m-au frapat de multe ori (la inceput mai mult, apoi din ce in ce mai palid) micile gesturi de politete care… lipseau.  Si pornesc cu exemplele de la cei mai multi vecini ai mei care nu saluta decat daca ii saluti (si, chiar si atunci, te saluta cu zgarcenie – numai cu jumatate de gura – si te privesc incruntati, semn clar ca nu le place sa intre in vorba cu straini, fie ei straini cu care impart un perete, un lift, acelasi aer inchis de bloc).

Ludovic al XIV-lea o saluta si pe ultima bucatareasa cu aceeasi curtoazie pe care o manifesta si fata de stralucitoarea domnisoara Devaliere. Numai snobii pot crede ca demnitatea lor e micsorata de un salut politicos.
                                      Aura Marinescu – Codul bunelor maniere astazi

As putea sa continui cu imbulzeala din autobuz, cand oamenii se calca la propriu in picioare, dar nimeni nu se sinchiseste de un "pardon" sau un "va rog sa ma scuzati".

Sa inchei cu ignoratul "multumesc", pe care-l aud destul de rar, dar totusi mai des decat pe prietenul lui "cu placere"?

Apropo, de "te rog" mai stie cineva ceva?

Acum m-am mai obisnuit putin cu starea de fapt si mi-am domolit din asteptarile la acest capitol. Ca sa ma protejez pe mine, pana la urma, de nervi gratuiti si de niste frustrari in plus. Si ce greseala am facut. Cand te obisnuiesti sa ceri putin, primesti putin.

Politetea este pentru oameni ceea ce este caldura pentru ceara.
                     Arthur Schopenhauer

Cu toate astea, sa oferi locul in metrou unei persoane mai in varsta mi se pare elementar (nu intotdeauna ti se multumeste pentru gest, dar cine sta sa contorizeze?). Sa spui "imi cer scuze" daca ai lovit din greseala cu geanta (nu mai vorbesc de cosul cu cumparaturi) o persoana e minimul de curtoazie sociala pe care il pot accepta. Mi se pare firesc sa saluti cand intri intr-o incapere sau sa ajungi la timp la o intalnire.

Mai bine cu trei ore mai devreme decat cu un minut prea tarziu.
                      William Shakespeare

Imi este tot mai clar ca politetea devine din ce in ce mai mult o cenusareasa. Dar, la fel ca Cenusareasa, si politetea se poate transforma - chiar daca nu peste noapte - dintr-o fata ignorata in regina balului. In poveste, era nevoie de putina magie. In cazul nostru e poate mai simplu de atat. Nu avem nevoie decat de dorinta de a incepe si determinarea de a continua.

Politetea nu te costa nimic si totusi cu ea cumperi tot, uneori lucruri pe care chiar cu bani grei nu le-ai putea dobandi decat anevoios.

                       Michel de Montaigne

Haideti sa nu mai uitam de acele cuvinte simple, care ar trebui spuse mai des: "buna!", "multumesc!", "te rog!", "pardon!", "va doresc o zi buna!", "ma scuzati!" (putem sa le insotim de un zambet, ca sa nu se simta singure). Nu dureaza decat o secunda sa le rostim, dar efectul lor e terapeutic sau contagios, depinde de situatie. Daca nu se vindeca oamenii de impolitete cand vad la altii politete, poate macar se molipsesc.

Daca nu putem sa fim buni, sa incercam sa fim macar politicosi, spunea Nicolae Steinhardt in Jurnalul fericirii. Poate sa-l contrazica cineva?

La final, nu uitati ca lipsa de politete costa.

Sursa foto.

P.S. Despre bunele maniere aplicabile in diferite situatii am mai scris. Cititi si:

• Ce reguli trebuie sa respectam la o masa festiva
• Cum ne comportam pe strada
• Mai stim sa purtam o conversatie?
• Codul bunelor maniere pe e-mail
• Bacsisul si bunele maniere