ACCES GRATUIT

A unsprezecea poruncă: Nu deznădăjdui

Poate n-a fost ieri. Poate nu este azi. Poate nu va fi nici mâine. Dar mereu vine o zi în care totul se așază firesc ca și cum n-ar fi fost niciodată spulberat. Așa să știți. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

August

Te uiți la fel, i-a zis după doi ani de uitare și neuitat ochi în ochi, la o cafea cu gust senin și niciun resentiment. Nu era loc de răutate între ei, nu încăpuse niciodată. Poate că privirile nu îmbătrânesc niciodată, i-a răspuns aproape ca atunci, în timp ce-și râdea râsul ei. Același, poate puțin mai tânăr. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Ora la care răsare soarele

Oamenii se definesc după cum se pierd. Iar acum se pierde printre zâmbetele şi ochii lui de bărbat îndrăgostit. În clipele astea, când soarele se grăbeşte să iasă din mare, murdărind albastrul orizontului cu roz și mai apoi roşu, înțelege, în sfârşit, că suntem făcuți pentru multe lucruri, dar nu şi pentru singurătate. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Poveste cu vară, zmei și năluci

Cu drumul ăla la Rupea începuse vara aia pe care nici n-am cerut-o. Ea doar a venit sinceră, fără să-mi pretindă mai nimic în schimb, minunată de imprevizibilă ce a fost. Singura trăită vreodată numai pe două roți, cu mare și plaje noi aproape în fiecare weekend, căutat de licurici lângă Sarmizegetusa, raliuri și pontoane la Dunăre, Calea lactee deasupra pădurii cu nod în gât de câtă frumusețe îmi desfășura în fața ochilor. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Nicio duminică nu îți e dată, toate îți sunt dăruite

Ești gripat, ai cearcăne și febră. Umbli ca o fantomă în pijamale prin casă. Deschizi frigiderul și ai de ales între mici, pește, carne friptă și sarmale. Toate date și primite cu drag de la prieteni și mamele lor. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Ce ne rămâne

Nu te mai teme, pentru câteva momente dă-ți voie să nu-ți mai fie deloc frică, uite, golul n-o să te înghită, întunericul se topește mereu în lumină, oricât de lungă s-ar simți orice noapte. Lasă-te. Las-o. În jurul iubirii - de foarte aproape sau de mai departe, inima știe să bată curajoasă cadența unui refren: nu-ești-sin-gur-nu-ești-sin-gur-nu-ești-sin-gur. Las-o. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Studiu sumar despre somn la omul îndrăgostit

În fiecare dimineață, se trezește zâmbind tâmp amintindu-și cum o mângâie pe întuneric, după ce s-au băgat în pat, și-i spune mereu, ca pe o poveste de noapte bună: ce frumoasă ești. Din glasul lui nu transpare nici entuziasm, nici emoție, nici îndoială. Ca și cum ar zice, uitându-se la ploaie: plouă. Simplu, nedeclamator, de parcă rostește evidențe. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

O revelație aproape banală

Aveam toate regulile astea și credeam că ele o să mă salveze. Să faci bine, să fii de treabă, să nu superi, să nu rănești, să fii atentă la oamenii de lângă tine, să muncești cu sârg, să fii responsabilă și blândă, corectă. Dreaptă, fără să fii intransigentă. Să ierți ce ți se greșește, să uiți, ba chiar să răspunzi cu-o faptă bună răului. Să crezi, să speri, să vezi binele din fiecare om, să aprinzi măcar puțin partea ta de întuneric. Să. Să. Să. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Instananee urbane

Să ceri de la fiecare doar ceea ce poate da

Am dormit puțin și agitat. Aproape toată noaptea, am tot scos haine din valiză și le-am băgat înapoi. În aproape toate visele, cel puțin. Dimineața m-am trezit cu capul greu și am revizuit un pic bagajul, fără să-l definitivez. Mă opresc să mă îmbrac și să să ies din casă, ca să dau o tură pe la birou și să finalizez tot felul de lucruri. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Locurile din care plecăm și cele în care ajungem

La final de 2019, ne luăm adio de la zona în care am avut toate birourile din ultimii mulți ani. Dacă zic că e sfârșitul unei ere o să sune dramatic, dar din multe puncte de vedere chiar așa se simte. S-au întâmplat multe aici, între pereții ăștia, și, cu cât mă uit mai mult în spate, toate evenimentele alea încep să mi se deruleze prin cap ca un film, aducând altele și altele, toate vechi și trecute și prăfuite. Privindu-le acum cu privirea asta nouă și onctuoasă, pe care timpul are darul să ne-o așeze peste ochi ca un filtru, ele par tot mai mult ca un fum, ca un vis, ca ceva foarte al nostru și, în egală măsură, distinct de noi. Citește articolul