ACCES GRATUIT

Daca nu putem sa fim buni, sa incercam sa fim macar politicosi

Sa fii politicos pare desuet. Sau, cel putin, e incomod. E mai usor sa spui ce vrei, sa faci ce simti, sa nu te incorsetezi in norme si etichete sociale, asezand toate aceste gesturi sub umbrela cuprinzatoare a "libertatii de exprimare". Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mor povesti, se nasc povesti

Vin cateodata peste noi, neanuntat si fara sa le cheme nimeni, zile in care, in loc de inima, pulseaza o rana deschisa. In asa zile, te simti gol, sec si pustiit - ca o casa parasita in care mai misuna doar stafii si, printre ele, cateun dor turbat si naucitor. Oricat ai incerca atunci sa te intorci printre oameni, distantele dintre tine si lume se masoara in ani-intuneric si-ti pare ca n-ai sa le poti strabate nici cu lumina a o mie de supernove. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Despre amanari si alte pacate

Suferim de amanare. Ne propunem lucruri, facem planuri, notam dorinte. Pe care apoi taraganam sa le punem in practica. Ne propunem sa citim mai mult, sa meditam mai asiduu la ce ni se intampla, sa ne relaxam, sa iubim mai frumos, sa vedem mai colorat, sa simtim mai profund, sa radem mai des, sa zambim in permanenta. Dar pe toate le amanam. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Fericiti cei care pot sa uite

Ca sa supravietuiesti marilor suferinte trebuie sa stii sa uiti. Sa te descotorosesti de trecut ca de o haina veche care nu-ti mai vine bine. Si ce simplu ar fi daca n-ar fi atat de complicat. Citește articolul

ACCES GRATUIT

De-a viata ascunselea

Dupa ce traim dureri care ne zdruncina, noi, oamenii, incepem sa construim ziduri. Si, cand zic ziduri, ma gandesc la edificiile acelea complicate - cioplite din frici, ganduri si alte nimicuri - cu care ne inconjuram sufletele, incercand sa le protejam de rani noi. Ne pacalim astfel ca fragilitatea noastra este in siguranta. Ca o sa suferim mai putin. Ca n-o sa ne mai doara niciodata la fel de tare. Pierdem, insa, din vedere ceva important: zidurile noastre nu-i tin pe ceilalti in afara. Ne fac pe noi prizonieri inauntru. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mai tineti minte cum arata alfabetul unei vieti traite frumos?

Zilele trecute mi-am citit o parte dintre editorialele scrise aici in ultimii patru ani. Eram curioasa sa dau ochii cu mine, cea de-acum o vreme, ca sa vad cat am fost, pana unde am crescut, ce lectii mi-am mai insusit, cum mai trebuie sa evoluez in continuare. Recunosc ca, decantandu-le cu sufletul de azi, ceva mai zdrelit si trecut prin cateva razboaie interioare, textele de atunci mi se par de-un entuziasm naiv.  Citește articolul

ACCES GRATUIT

Invata sa dansezi! Prin viata.

Pierdem atata timp cautand existenta perfecta, incat uitam sa traim viata buna pe care o avem. Ne concentram prea mult pe ceea ce ne lipseste si pierdem din vedere ce exista deja frumos si bun chiar sub ochii nostri. In incercarea de a controla viata, faurim planuri si ne construim mental drumuri: o sa fiu; o sa fac; o sa am. Cand, de fapt, mai important este ca sunt; ca fac; ca am. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Anul asta am murit de cateva ori. Dar am inviat de fiecare data

Textul de mai jos e putin despre bilantul anului care tocmai s-a incheiat. Si inca un pic despre rezolutiile pentru cel care abia incepe. Mai mult si mai mult, insa, textul asta e despre ACEI oameni din vietile noastre. Cei care ne fac sa radem mai tare si sa simtim mai vesel. Si care, cand n-au cum sa stavileasca furtunile din noi, ne tin sufletul de mana si nu ne lasa sa trecem singuri prin ele. Citește articolul