Azi-noapte am primit vestea cea mare: avocatnet.ro a fost nominalizat, la Central European Startup Awards, ca finalist la două categorii: Best Social Impact Startup și Startup of the Year. Citește articolul
Ieri s-au implinit opt ani de cand lucrez la avocatnet.ro si pot sa va confirm ca dragostea, fie ea si fata de munca ta, dureaza exact trei ani. Pentru ca, dupa ce trece aceasta perioada (cateodata chiar mai devreme) vine devotamentul, purtand cu el respectul fata de ceea ce iubesti. Maturizarea unei relatii, chiar si profesionale, aduce cu sine numai beneficii. Se disipa indragosteala, fara a fi eliminata in intregime, iar in spatiul ramas liber se inoculeaza un atasament indestructibil. Nimic nu se pierde, totul se transforma. In mai bine. Reiau mai jos textul pe care l-am scris la aniversarea primilor trei ani petrecuti aici. Constatarile de atunci sunt la fel de actuale. Citește articolul
L-am cărat în spate prin casă, când eram mici şi se inundase apartamentul de ne ajungea apa până la genunchi. Pe la grădiniță, l-am păcălit că ştiu să citesc şi-i inventam subtitrări la filme, pe care el le asculta fermecat. Îi plăceau atât de mult că n-o mai lăsa pe mama să ne citească pe bune, prefera variantele imaginate de mine. Citește articolul
Dacă mi-e urât de ceva în lumea asta, mi-e urât de blazare. Și nu numai de a mea, ci și de a celor împreună cu care îmi plimb viața la pas. Să te uiți cu ochi goi și indiferenți la tot ce te-nconjoară mi se pare profund nedrept și greșit. Ca și cum te-ai văduvi singur de bucurie, pretinzând că ți-o dorești, dar fără să o cauți, fără să o lași să te găsească. Încă n-am aflat păcat mai mare decât ăsta. Citește articolul
Există multe feluri de prăbușiri interioare, dar există cred chiar mai multe feluri de reveniri. Contează mai puțin cum și de câte ori cazi, important mi se pare că, cu ceva sforțări, te ridici de fiecare dată, mai puternic, mai învățat, mai pregătit decât erai înainte. Citește articolul
Dacă ar fi să rămână consemnat undeva-n istoria mea personală printr-un singur gest, 2015 ar fi anul unei ridicări din genunchi. Așa am să mi-l amintesc. O poveste despre revenire și devenire. Citește articolul
George Pruteanu explica la un moment dat ca limba romana are vreo 200.000 de cuvinte, dintre care noi folosim abia cateva sute. Ceea e trist. Mai trist, insa, mi se pare ca si cuvintele alea putine pe care le utilizam sunt stalcite, gresit interpretate, folosite in contexte nepotrivite. Citește articolul
Marile schimbari din viata, cele generatoare de suferinte, iti explodeaza de multe ori in fata. N-ai timp sa intelegi ce se intampla si ele deja s-au produs. Un mic cataclism si puf! lumea ta arata cu totul altfel. Te trezesti captiv intr-o poveste pe care n-o recunosti, n-o intelegi, nu stii incotro merge. Stii doar ca te doare de arde, ca vrei ce aveai inainte, ca ti-e dor inabusitor. Dar, cumva, mai mult pe nesimtite decat constient, lumea capata din nou sens, dupa ce parea a si-l fi pierdut pentru totdeauna. La mine, a trecut un an pana sensul mi s-a aratat din nou. 12 luni. 365 de zile. Si inca am momente in care nu-mi vine sa cred. Ca traiesc cu adevarat viata de acum. Ca am trait-o candva pe cea de dinainte. Citește articolul
Societatea noastra se cufunda intr-o depresie coplesitoare, care nu pare sa aiba leac. Numai of-uri, oriunde intorci urechea. Totul ne impovareaza: mic sau mare. Oftam mai apasat, mai manios, mai resemnat (in functie de context) cand e rosu la semafor, cand se anunta scumpiri, taieri de salarii, bulevarde blocate, cand e coada la casele de marcat in hypermarket, cand vine factura la electricitate, cand s-a terminat painea si consoarta a uitat sa cumpere. Deci, cam… oricand. Citește articolul
La ce se pricep oamenii cel mai bine? La aruncat vini in stanga si-n dreapta. Ca si cum, fiecare dintre noi e doar o victima. A circumstantelor, a semenilor, a bunelor intentii. Lumea-i plina de victime, voua nu vi se pare? Citește articolul