Nu va otraviti prezentul oftand

Gasim motive sa oftam in fiecare zi. Felul in care se petrec lucrurile atat la nivel "macro" (societate, institutii publice, sistem), cat si la nivel "micro" (viata noastra personala, relatia cu familia, vecinii, locul de munca) poate provoca cel putin 19 milioane de of-uri pe zi. (Credeti ca gresesc daca estimez ca fiecare ofteaza macar o data pe zi?)

Rar ne mai multumeste ceva, iar de bucurie nici nu mai poate fi vorba.

Nu vi se pare ca ne vine mai usor sa fim nefericiti, tristi, abatuti? Poate pentru ca fericirea cere actiune, si nu resemnare. Cere implicare, si nu complacere. Dar cat de putin suntem dispusi sa renuntam la zona noastra de confort, chiar si cand e vorba de propria stare de bine.

Cel mai trist e ca nici macar nu ne dam seama cat pierdem atunci cand nu suntem atenti decat la urat, la rau, la critici. Parca uitam ca de la noi pierdem, din timpul nostru, putinul pe care-l avem la dispozitie. Persistam in aceasta atitudine distructiva ca si cum am strica viata altora, nu pe a noastra. De parca am fi intr-un joc in care o putem lua oricand de la capat.

Ce ar fi de facut?

Cred ca pana la urma totul tine de perspectiva din care ALEGEM sa vedem lucrurile. Situatiile grele vin oricum, iar probleme apar intotdeauna. Putem sa ne lasam paralizati de ingrijorare si sa nu mai contenim cu oftatul sau putem sa cautam (cu incapatanare, cand e nevoie) o parte constructiva in toata experienta.

E rosu la semafor? Nu-i nimic, abia avem timp sa ne savuram melodia preferata.
A venit factura de electricitate? Si ce? Vine in fiecare luna si oricat ne stresam acum, tot trebuie sa o platim.

In toata povestea asta exista un rationament simplu. Daca o problema se poate rezolva, nu avem de ce sa ne ingrijoram. Daca o problema nu poate fi rezolvata, la ce mai foloseste ingrijorarea?

Nu spune nimeni ca putem aplica aceasta regula din prima, in orice circumstanta. E nevoie de timp, rabdare, exercitiu. Si credinta ca totul se invata. Chiar si modul in care ne raportam la lucruri.

Nu uitati ca ingrijorarea nu foloseste la nimic. Nu impiedica lucrurile sa se intample. Doar otraveste prezentul.