ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Și la birou poți avea o familie

În orașul ăsta despre care unii zic că n-ar avea suflet, într-un apartament obișnuit dintr-un cartier oarecare, chiar în timp ce eu începusem să scriu textul ăsta, Simona, colega mea din redacție, scotea din cuptor pandișpanul cu lămâie și mac pe care mi-l pregătise, fără ca eu să o fi rugat măcar, ca să mă ajute să închei firesc, cu un desert, prânzul de ziua mea. I-am zis și ei că, în afară de mama, nimeni nu s-a mai oferit vreodată să mă ajute cu așa ceva. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

A fost odată vară

Celei mai triste veri i-a urmat una de liniște amăruie. Trăia încă primprejurul unei absențe, care se insinua în orice trăire. Se gândea că așa va fi de-atunci încolo, cu acea senzație nedefinită și perfidă de lipsă, care se lipise de ea ca o umbră. Se resemnase că va trăi bucurie, dar că gustul ei va fi mereu un pic sălciu, că râsul îi va fi întotdeauna un pic, chiar dacă foarte puțin, pătat de înnorare. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Tempo printre nume și anotimpuri

Cotrobăi uneori prin poze vechi. Cel mai adesea, ca să nu uit că mai există orașe în care nu lăsăm în urmă pe nimeni care să ne țină minte. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Instantanee marocane: Să nu măsori timp, să cântărești doar viața din el

Senzația de timp nesfârșit pe care mi-o lasă lumea arabă mă urmărește ca o umbră.   Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Din Mogador la Atena

Singura rezoluție pe care mi-am pus-o vreodată de Anul Nou s-a întâmplat în 2015. Eram în Maroc de aproape 2 săptămâni și ne organizaserăm astfel încât Revelionul să ne găsească în Essaouira, mica cetate de pe malul Atlanticului. Vechiul Mogador. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Într-o dimineață de iulie

Nimeni, niciodată, nu i-a sărutat glezna. Până în acea dimineață de vară tânără. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Instantanee urbane

Contratimpuri închipuite

Venise iarna pe Hristo Botev. Am coborât târziu la cafeneaua din colț, mai mult de teamă că o să închidă. Dana mi-a făcut un flat white, apoi am ieșit pe băncuța de afară, să putem zăbovi împreună la o țigară. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Aritmetică sentimentală. Scrisoare din ziua cu numărul 347

E 3 martie azi. Și mă gândeam că trebuie să se facă anul de când am mâncat căpșune-mărțișor, în semi-întunericul unui bar din Piața Romană. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Intermezzo între două ierni lungi

Undeva, pe drumul de întoarcere, am devenit un soi de prelungire nefiresc de firească a ta. Soarele apunea lent în verdele crud al rapiței, ziua se scurgea pe geamurile mașinii în viteză, iar eu îmi sprijineam trupul greu de coastele tale. De pe bancheta din spate, părea că venise, în sfârșit, primăvara. Ce iarnă grea. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Mici povești pentru oameni mari

Există și locuri de unde doar se pleacă

A treia zi după ce a plecat, știind că e pentru totdeauna, s-a vopsit. Ea, absolut și etern blondă-văratec, și-a închis la culoare părul. Ar fi vrut astfel să-și șochez cumva inima care nu mai știa să simtă. N-a funcționat. A umblat mai departe ca o piatră prin lume, amorțită-n durere, cu părul radiind proaspăt și inima veștejită. (Piatra, zice Nichita, este un om în care alt om și-a băgat mâna ca într-o mănușă și l-a întors pe dos). Citește articolul