Contratimpuri închipuite

Dar n-am avut cum: oamenii tot intrau și ieșeau din cafenea, într-un periplu agitat și nesfârșit, mașinile claxonau nervoase, lumea se grăbea spre oriunde, strada era toată iureș și freamăt. Ca un mecanism care trebuie să se învârtă mereu și mereu, altfel s-ar sfărâma sub greutatea nemișcării. Ca și cum oprirea, tăcerea, nefăcutul ar fi insuportabile.

Mi-a venit să mă adăpostesc de frig și de grabă; acasă ar fi fost parcă prea multă tăcere, așa că m-am întors în cafenea.

M-am așezat la o masă, cu spatele la geamul care dădea spre stradă, am început să sorb alene din cafea. Pe fundal începuse un Queen nemuritor - There’s no place for us... Am luat o carte la-ntâmplare, am început să citesc despre cum memoria doare, indiferent unde o atingi și despre cum cine nu e strigat pe nume e uitat, iar cine nu e mângâiat nu există.

Dana făcea în tihnă cafele, oamenii continuau să intre și să iasă, unii, poate cei mai curajoși dintre ei, se opreau.

Pe când Freddie ne spunea că forever is our today, peste stradă și peste noi s-a așezat, ca într-un gol de timp, un soi de liniște. Tăcuse totul. Chiar și iarna.

Crezusem c-am coborât târziu la cafenea, dar în timp ce urcam înapoi la etajul 6, mă gândeam că doar nouă ni se pare că e prea devreme ori prea târziu, viața ni se întâmplă, în fapt, de fiecare dată, exact la timp.

INSTANTANEELE URBANE sunt o colecție de momente și gânduri surprinse de oamenii de la avocatnet.ro în viața lor de cotidiană.