Mai tineti minte cum arata alfabetul unei vieti traite frumos?

Scriam pe vremurile alea de la adapostul unei vieti tihnite, de-o frumusete inspaimantatoare. Si, de acolo, din confortul acelei existente netulburate, credeam cu toata puterea (cea nepusa inca la incercare) ca tot ce conteaza sunt finalurile fericite.

Intre timp, dupa ce viata mi-a sifonat serios echilibrul, si nu doar o singura data, am constientizat cat de mult ma inselam. Nu este niciodata vorba despre cum s-a incheiat o poveste. Tot timpul e vorba despre poveste in sine. Ea e cea care conteaza. Caci ea te construieste, te creste si te transforma, cu fiecare moment care o compune.

Finalul e doar o mica parte din tot-ul unei povesti. Si-mi dau seama azi ca, daca iti masori victoriile numai dupa episoadele care s-au terminat cu bine, o sa iesi mereu pierzator. Asa ca n-ar trebui sa fim tristi pentru niciuna dintre povestile bune pe care le-am trait, chiar daca s-au incheiat. Mai degraba sa ne bucuram ca s-au intamplat.

Ce ma surprinde este ca exista, printre toate textele mele vechi, unul singur, de pe la jumatatea lui 2013, pe care l-as rescrie, in aceeasi forma, si astazi. Spre deosebire de celelalte, pe care le-as desface in bucati si le-as croi din nou, cu mesaje mai noi sau mai nuantate, pe textul asta l-as plamadi exact din aceleasi idei. As pastra fiecare litera la locul ei si-as lasa propozitiile sa curga exact la fel. Si, nu stiu de ce, dar simt ca pe textul asta l-as scrie la fel la orice varsta, indiferent de cate ori m-ar fi luat viata la tranta pana atunci.

Alfabetul unei vieti traite frumos

Viata ar fi simpla, daca oamenii nu ar complica-o la infinit. Deci, de fapt, viata e grea. Insa, odata ce constientizam  acest fapt, viata devine brusc mai usoara. Pentru ca atunci cand acceptam cu seninatate un lucru, el inceteaza sa mai conteze. Nu exista retete care sa garanteze o existenta fericita, asa ca fti atenti ce sfaturi luati in considerare. Totusi, aveti rabdare cu cei care vi le dau. Astazi, fiti rabdatori cu mine.

Un alfabet incomplet. Asadar, imperfect. Exact ca noi, oamenii, si vietile noastre framantate.

Ascultati (mai mult decat numai sa auziti). Amuzati-va. Apreciati.

Bucurati-va.  De cine sunteti, de ce aveti, de ce ati primit. Bucurati-va de tot ce va place si gasiti vreme pentru a o face cat mai des. Bucurati-va, inclusiv de timpul care trece. Multi nu au privilegiul asta.

Credeti. Intotdeauna in voi si, din cand in cand, in altii. Creati. Cuceriti. Cititi. Calatoriti.

Dansati. In soare, pe strada, in parcare, in sufragerie. Oricand simtiti. Muzica este optionala. Descoperiti ce va face bine si cautati sa aduceti lucrurile respective cat mai des in viata voastra.

Eliberati-va de gandurile care va fac rau si oamenii care le provoaca. Evadati din cotidian, nu-l lasati sa va subjuge. Evoluati - nu aveti nicio scuza sa nu fiti maine un om mai bun decat cel care sunteti azi.

Fiti. Faceti in asa fel incat viata sa nu treaca pe langa voi, dar nici voi nu treceti nepasatori pe langa ea. Framantati-va mai putin. Daca o problema se poate rezolva, nu mai pierdeti timp facandu-va griji. Daca o problema nu poate fi rezolvata, la ce mai folosesc ingrijorarea, nervii, framantarile?

Ganditi pentru voi si oferiti-le si celor din jurul vostru aceeasi libertate. Glumiti. Generati fericire pentru ceilalti - fiecare are parte de atata fericire, cat reuseste sa produca.

Sa nu lasi pe nimeni sa te intalneasca fara sa plece mai fericit! (Maica Tereza)

Hraniti-va corespunzator (si niciodata numai trupul; mai vedeti si de suflet si de minte).

Oamenii nu pot gandi bine, nu pot iubi bine, nu pot dormi bine, daca nu au mancat bine inainte (Virginia Woolf)

Iubiti. Iertati.

Îmbratisati cat mai des (nu doar oameni, ci si idealuri). Învatati cat mai multe, neintrerupt. Îngaduiti-va sa fiti fericiti. (Prea) Multi oameni nu realizeaza, pana la finalul vietii, ca fericirea este o alegere.

Jucati-va. Nu luati viata in serios tot timpul, oricum nu veti iesi viu din ea, citeam undeva o constatare cinica.

Luptati permanent pentru ce va insufleteste si nu veti pierde niciodata. Lumea are nevoie de oameni vii.

Nu sunt pierdute decat acele batalii pe care nu le incepi niciodata (Mircea Eliade)

Munciti cu drag si daruire. Ori faceti ceva care va place, ori invatati sa va placa ceea ce faceti. O  cale de mijloc nu exista. Altfel, acceptati pur si simplu ca  cea mai frumoasa parte din viata voastra s-a irosit pe o liniste aparenta si un confort material, nici acela garantat.

Odihniti-va. Ca sa aveti, oricand va fi nevoie, puterea sa o luati de la capat.

Plimbati-va. Planuiti mai putin si traiti mai des in prezent caci numai el ne apartine cu adevarat. Ieri a trecut deja, iar maine s-ar putea sa nu mai vina niciodata. Perseverati, orice obstacol  are in el si bucuria omului care-l va depasi.

Respectati tot ce e diferit de voi si judecati mai putin. Ceilalti nu sunt nici mai buni, nici mai rai decat voi. Sunt doar diferiti. Radeti. E terapeutic. Nu glumesc (dovezi aici, aici sau aici). 

Sperati.

Traiti pentru voi, nu pentru ceilalti. Cu cateva luni in urma va povesteam despre Bronnie Ware, o asistenta medicala din Australia care a petrecut multi ani ingrijind persoane aflate pe patul de moarte. In discutiile pe care le-a avut cu pacientii care mai aveau putin timp de trait, Bronnie Ware a descoperit care sunt cele mai des intalnite regrete pe care oamenii le au la finalul vietii. Iar pe primul lor era urmatorul regret: "As vrea sa fi avut curajul de a trai viata pe care mi-o doream, nu cea pe care altii se asteptau de la mine sa o traiesc”.

Uitati insultele pe care le primiti, cum recomanda jurnalista Mary Schmich. Amintiti-va doar complimentele. (Cand veti invata cum sa faceti asta, spuneti-mi si mie cum ati reusit)

Visati nastrusnic si colorat, "cat mai" imposibil. Din vise nebunesti se nasc realizari marete. Mai stiti cand va spuneam ca orice e posibil? 

Ziditi in voi rezerve infinite de curaj si rabdare. Aveti atata nevoie de ele.

--

Am mai scris anul asta si editorialele de mai jos:

Anul asta am murit de cateva ori. Dar am inviat de fiecare data.  - un text despre ACEI oameni din vietile noastre. Cei care ne fac sa radem mai tare si sa simtim mai vesel. Si care, cand n-au cum sa stavileasca furtunile din noi, ne tin sufletul de mana si nu ne lasa sa trecem singuri prin ele.

Invata sa dansezi! Prin viata. - un text, scris in ziua in care am implinit 27 de ani, despre cum cred eu ca ar trebui sa ne traim existentele.