Mor povesti, se nasc povesti

Nu stiu inca prea multe despre viata. Pana nu demult (sa tot fie vreo 224 zile, cateva ore, niste zeci de minute si alte cateva secunde – dar cine mai sta sa numere?), traiam la adapostul unei vieti tihnite, de-o frumusete inspaimantatoare, care nu prevestea niciun cataclism. Respiram bucurie prin toti porii si-as fi putut scrie tratate intregi despre miile de feluri in care poti rade netulburat. Credeam ca poti trece peste orice c-un zambet, chiar daca patat de lacrimi, uneori.

Deci, cum ziceam, nu stiu prea multe, inca, despre viata. Am aflat totusi in ultimele luni cate ceva. Despre dureri inrobitoare. Despre prabusiri ale fiintei tale. Despre caderi, pierderi, taceri, rataciri, ingenunchieri, dureri si alte cateva ”mici” dezastre de acest fel. Despre cum nu exista in lumea asta destule altare sau suficienti dumnezei la care sa te rogi cand lumea ta se sparge in mii de bucati si-ai vrea sa faci ceva, orice, sa se opreasca. Despre timp si prostul lui obicei de a fi ireversibil.

De pilda, am aflat ca, atunci cand fugi de propriile-ti ganduri, ele te vor urmari mai abitir. Te vor cauta indracit sa te rascoleasca mai tare. Asa ca mai bine le confrunti. Atunci cand ti se nazaresc.

Am mai aflat ca tristetile nu dispar de la sine. Niciodata. Inainte de a le putea depasi, trebuie sa te lasi cuprins de ele. Trebuie sa le suspini, sa le plangi cu turbare, sa le canti, sa le urli, sa le oftezi. Si-apoi sa le razi. Galagios si tare.Cu obraji umezi si sughituri, daca e posibil. Sa pui in rasul ala plamanii intregi si sufletul tau tot. Si-ai sa vezi ca asa oboseste durerea, caci rasul o zgarie si ii displace, iar golul acela din tine, care altfel se extinde galopant, se opreste din a mai metastaza si alte bucati din carnea si oasele spiritului tau.

Mai stiu, caci am aflat de curand, cum va ziceam, ca renuntarile nu-s totdeauna pacate si ca delirul incepe intotdeauna acolo unde se spulbera un zid in care ai fi putut crede pana la moarte. Sau ca vietile noastre sunt clarobscur de zambete si insingurari.

Aaa! Si de ce sa te temi de singuratate? Singur poti fi si printre oameni.

Tot utimele luni mi-au aratat ca suntem calatorii mai mult decat doar calatori. Suntem drumuri plecate in propria noastra cautare. Si punctul de pornire, si destinatia tot in noi se afla. Si poate ca n-o sa stim niciodata daca am ajuns sau cat mai avem pana sa ajungem la miezul fiintei noastre. Pentru ca aceasta calatorie care suntem dureaza exact cat noi. 

Dar cel mai si cel mai important lucru pe care l-am aflat este acela ca nu trebuie sa-ti fie frica sa pierzi. Oamenii, cel mult, pot pleca de langa tine, iti pot intoarce spatele sau te pot rataci pe undeva, uitand unde te-au lasat. De abandonat, numai tu te poti abandona. Caci iti apartii tie inainte de a fi al oricui altcuiva.

___

Am mai scris anul asta si editorialele de mai jos:

Anul asta am murit de cateva ori. Dar am inviat de fiecare data.  - un text despre ACEI oameni din vietile noastre. Cei care ne fac sa radem mai tare si sa simtim mai vesel. Si care, cand n-au cum sa stavileasca furtunile din noi, ne tin sufletul de mana si nu ne lasa sa trecem singuri prin ele.

Invata sa dansezi! Prin viata. - un text, scris in ziua in care am implinit 27 de ani, in care am incercat sa explic de ce viata merita dansata mai mult decat traita.

Alfabetul unei vieti traite frumos -   o serie de gesturi mici care, practicate des, ne pot face viata mai frumoasa.

De-a viata ascunselea - un text in care am vrut sa scriu despre ziduri.  Dar am ajuns sa scriu despre oamenii-lectii, cei pe care-i intalnim doar ca sa invatam cum sa-i pierdem. Eu asa am aflat ca nu poti iubi un om cat de tare ii poti duce lipsa.

A unsprezecea porunca: Nu deznadajdui - am scris despre speranta si am concluzionat asa: ”Poate n-a fost ieri. Poate nu este azi. Poate nu va fi nici maine. Dar mereu vine o zi in care totul se asaza firesc ca si cum n-ar fi fost niciodata spulberat. Asa sa stiti.”

Fericiti cei care pot sa uite - am scris despre uitare, acea bucata din noi care nu doare niciodata.

Despre amanari si alte pacate - am vorbit despre una dintre bolile oamenilor moderni care suntem.