UPDATE: Sfântul Andrei - tradiții, obiceiuri și superstiții legate de această sărbătoare

Cine a fost Sfântul Andrei?

Sfântul Andrei, deși era iudeu de neam, a propovăduit într-o parte a pământului românesc, la geto-daci, și anume în teritoriile situate pe țărmul apusean al Mării Negre (Pontul Euxin).

Sfântul Andrei, "cel întâi chemat" la apostolie era frate al lui Simon Petru, care s-a numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amândoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Betsaida, localitate situată pe țărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul țării Sfinte. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Amândoi s-au numărat printre "ucenicii" Sfântului Ioan Botezătorul, ascultând timp îndelungat predicile acestuia în pustiul Iordanului, cu îndemnuri la pocăință și cu proorocia despre venirea lui Mesia.

A fost și el martor, alături de alți ucenici, la botezul Domnului și la cunoscuta convorbire dintre Iisus și Ioan, întărindu-se în convingerea că Acesta era Mesia cel prezis de prooroci. A doua zi după botezul Domnului în Iordan, Ioan Botezătorul stătea pe țărmul acestui râu cu doi dintre ucenicii lui, Andrei și Ioan (viitorul apostol și evanghelist), cărora le spune din nou: "Iată Mielul lui Dumnezeu" (Ioan 1,36). Auzind această mărturisire, cei doi ucenici au pornit după Iisus, în dorința de a-L cunoaște. Iisus i-a observat și i-a întrebat: "Ce căutați?" La care ei au zis: "învățătorule, unde locuiești?" El le-a zis:  "Veniți și veți vedea". Au mers deci și au văzut unde locuia și au rămas la El în ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei a anunțat apoi și pe fratele său Simon Petru că "a găsit pe Mesia" (Ioan 1,41).

Sfântul Andrei – tradiții, obiceiuri, superstiții

Noaptea Sfântului Andrei, de pe 29 spre 30 noiembrie, este în credința populară o noapte de spaimă, deoarece este momentul în care toți strigoii, vii și morți, se luptă între ei. Prezența strigoilor este periculoasă pentru cei vii: iau viața rudelor apropiate, fură mana grânelor și sporul vitelor, aduc boli, grindină și alte suferințe.

Cine sunt strigoii?

In credința populară, întâlnim atât strigoi vii, cât și strigoi morți. Strigoii vii sunt persoanele care se nasc cu căiță sau coadă – o vertebră în plus, din legături incestuoase. In noaptea Sfântului Andrei, sufletul le iese din corp și merge să se lupte cu ceilalți strigoi. Se spune că a doua zi, aceștia se cunosc după zgârieturile de pe față.

Strigoii morți sunt spiritele celor decedați care nu ajung în lumea de dincolo, rătăcesc pe drum, fie din cauza faptului că au fost strigoi în viață, fie că li s-a greșit sau nu li s-au făcut rosturile la înmormântare.

Tudor Pamfile susține că atunci "Când strigoii morți nu au cu cine să se războiască se duc pe la casele oamenilor unde încearcă să sugă sângele celor ce au nenorocul să le cadă în mâini".

Acesta este motivul pentru care oamenii, în noaptea Sfântului Andrei, încercau să se apere de strigoi prin ungerea ușilor, ferestrelor casei și ale grajdului cu usturoi. Femeile întorceau în această noapte oalele și cănile cu gura în jos, ca strigoii să nu sălășluiască în ele. Cenușa era scoasă din sobă, ca aceste spirite să nu-și găsească adăpost la căldură. Exista obiceiul de a se arunca pâine prin curte, ca strigoii flămânzi să nu caute prin casă de-ale gurii.

Păzitul Usturoiului

În noaptea Sfântului Andrei, în viața satului era prezentă o petrecere a tinerilor numită Păzitul Usturoiului. Fetele aduceau cu ele trei căpățâni de usturoi, care erau puse într-o covată și păzite de o bătrână la lumina unei lumânări. După petrecere, usturoiul era împărțit și așezat la o icoană. Era folosit în cadrul anului ca leac pentru vindecarea bolilor.

Pronosticuri matrimoniale

Fețele care doresc să vadă în vis chipul celui iubit își pun busuioc sau 41 de boabe de grâu sub pernă în noaptea de 29 spre 30. „Voi, 41 de fire de grâu / Eu voi adormi / și voi hodini / Dar eu mă rog lui Dumnezeu / Să-mi trimită îngerul meu / Cel ce mi-e dat de Dumnezeu” ( T. Pamfile – Sărbătorile de toamnă și Postul Crăciunului).

Dacă visezi că un bărbat îți va lua boabe din acest grâu, acel bărbat îți este ursitul și te va cere în căsătorie în curând.

O altă metodă cunoscută de a afla dacă vei avea noroc în dragoste și te vei căsători este metoda celor 9 ceșcuțe. In ajunul Sfântului Andrei, fetele tinere necăsătorite trebuie să umple nouă ceșcuțe cu apa (pline ochi) și să le verse conținutul într-o strachină mai mare. Strachina respectivă se așază sub icoană sau chiar sub icoana Sfântului Andrei dacă ai în casă. Ziua următoare, apa din strachină trebuie măsurată cu aceleași ceșcuțe. Dacă în strachină mai rămâne apa, este semn ca fata respectivă își va găsi alesul în curând. Dacă în schimb, ultima ceșcuță nu se va umple, fata respectivă va mai avea de așteptat.

În anumite zone, în noaptea sfântului Andrei, când luna plină este vizibilă pe cer, fetele tinere merg pe furiș la o fântână și o afundă în apă, rugându-se Sfântului Andrei astfel: "Sfinte Andrei/ Scoate-i chipul în fața apei/Ca în vis să îl visez/C-aievea să-l văz". (Tudor Pamfile – Sărbătorile la români) .

Grâul în farfurii

În ajunul Sfântului Andrei mai există tradiția ca toți membrii familiei să pună grâu la încolțit într-o farfurioară cu apă. Grâul trebuie păstrat și îngrijit până în seara de Anul Nou. Cel al cărui grâu va crește des, frumos și verde va avea parte de un an frumos și plin, bogat în evenimente pozitive. In anul respectiv, va avea parte de noroc și va merge bine în toate privințele, atât în dragoste, cât și pe plan financiar.

Surse: crestinortodox.ro si garbo.ro.